HomeRăzboaie și revoluțiiStraniile funeralii ale Ayatollahului Khomeini

Straniile funeralii ale Ayatollahului Khomeini

DS TW

Ayatollahul Ruhollah Musavi Khomeini s-a născut pe 24 septembrie 1902 în provincia iraniană Markazi, aflată la o distanță de 325 km de Teheran. Era fiul lui Mostafa Hindi, iar după moartea tatălui, în 1903, mama s-a ocupat de creșterea și educaţia copilului, punându-l să studieze Coranul de la vârsta de 6 ani. În 1929, Khomeini s-a căsătorit cu Khadijeh Saqafi, fiica unui cleric din Teheran care avea doar 16 ani, și în anii următori cuplul a avut șapte copii, dar doar cinci au supraviețuit până la maturitate.

Khomeini a petrecut mai mult de 14 ani în exil, în mare parte în orașul irakian Najaf, de unde a fost expulzat în 1978 de Saddam Hussein. Până la sfârșitul anilor 1960 era considerat un “marja-e taqlid”, un model pentru sute de mii de șiiţi, unul dintre cei șase lideri din lumea Shia.

Mai târziu a publicat o carte numită “Hokumat-e Islami: Velayat-e faqih”, în care și-a expus ideile despre guvernare și, printre altele, susţinea că legile societății ar trebui să fie alcătuite doar din legile lui Dumnezeu (Sharia), care „oferă instrucțiuni și stabilesc norme” pentru fiecare temă a vieții umane.

Sistemul de guvernare clericală promovat de Ayatollahul Khomeini susținea că este necesar orice efort pentru a preveni nedreptatea, corupția, opresiunea celor puternici asupra celor săraci și slabi. O formă modificată a acestui sistem a fost adoptată după ce bărbarul și adepții săi au preluat puterea pe 1 aprilie 1979 în urma unui referendum prin care șahul Reza Pahlavi a fost nevoit să renunțe la tron, iar Khomeini a fost numit lider suprem al Republicii Islamice Iran.

După ce a ajuns la conducere, Khomeini a avut ciocniri cu intelectualii iranieni moderniști și seculari, iar conflictul a ajuns la apogeu în timpul scrierii Constituției islamice, perioadă în care multe ziare au fost interzise de guvern.

Khomeini le-a declarat furios intelectualilor care îl contestau: “Da, noi suntem reacționari, iar voi sunteți intelectuali luminați: voi, intelectualii, nu doriți ca noi să ne întoarcem cu 1400 de ani înapoi. Voi vreți libertate, libertate față de orice, libertate pentru partide, voi doriți toate libertățile. Lbertatea ne va corupe tineretul, libertate care va deschide drum liber opresorilor, libertate care ne va trage nația la fund”.

Într-un discurs din 1 februarie 1979, ţinut în faţa unei mulțimi uriașe, imediat după ce se întorsese din exil, Khomeini le-a promis iranienilor că regimul său va promova un guvern ales popular care va reprezenta poporul iranian, iar clerul nu va interveni în treburile politice ale statului. Le-a spus oamenilor că nimeni nu va rămâne fără adăpost, că toți vor avea telefon gratis, încălzire, electricitate, servicii de transport și petrol, toate gratuite.

Sub guvernarea sa a fost însă reintrodusă Sharia, codul vestimentar islamic a fost aplicat atât bărbaților cât și femeilor şi respectarea era strict controlată de Gărzile Revoluționare Islamice. Femeile aveau obligația să își acopere părul, iar bărbații nu aveau voie să poarte pantaloni scurți, au fost interzise băuturile alcoolice, majoritatea filmelor occidentale, înotul sau plaja în spaţii comune pentru femei şi bărbaţi.

Programul de educație a fost islamizat la toate nivelurile, iar transmiterea oricărui tip de muzică, alta decât cea religioasă, la radio și televiziunea iraniană a fost interzisă în iulie 1979.

La doar trei săptămâni de la preluarea puterii, a desființat legea divorțului şi a scăzut vârsta minimă de căsătorie a tinerelor la 13 ani și chiar a permis ca fetele de peste șapte ani să se poată căsători dacă un medic semnează un certificat privind maturitatea lor sexuală. În plus, a adoptat legi care au încurajat poligamia și au încadrat adulterul la cea mai înaltă formă de infracțiune.

Starea de sănătate a lui Khomeini s-a degradat de la mijlocul anilor ’80. După ce a petrecut unsprezece zile în spitalul din Jamaran, Ayatollahul a murit pe 3 iunie 1989, după ce a suferit cinci atacuri de cord în doar zece zile.

Hussein-Ali Montazeri, un fost student al lui Khomeini și o figură majoră a revoluției iraniene, fusese ales pentru a-i fi succesor, dar la începutul lui 1989 acesta a început să solicite liberalizarea pieţei economice şi a oferit o oarecare libertate pentru înfiinţarea partidelor politice. Khomeini, furios, l-a eliminat din funcția de succesor oficial şi a ordonat să fie arestat sub acuzația de activități contrarevoluționare.

Rămas fără urmaş, Khomeini a cerut convocarea unei Adunări pentru revizuirea Constituției şi l-a ales ca succesor pe Ali Khamenei, un adept al său care avea aceleaşi credinţe stricte. Ayatollahul Khamenei l-a succedat pe 4 iunie 1989 şi este astăzi și astăzi, la 83 de ani, liderul suprem al Iranului, deși țara este condusă din august 2021 de președintele Ebrahim Raisi.

Funeraliile lui Ruhollah Khomeini, primul lider religios de după Revoluția islamică, care a murit la vârsta de 86 de ani, au fost extrem de stranii.

Conform estimărilor oficiale, 10 milioane de oameni s-au aliniat atunci pe o distanţă de 32 de kilometri către cimitirul Behesht-e Zahra din Teheran, locul unde urma să fie înmormântat ayatollahul pe 4 iunie.

Oficialii iranieni au fost nevoiți să amâne însă înmormântarea programată după ce o mulțime uriașă a luat cu asalt procesiunea, distrugând pur și simplu sicriul de lemn în care se afla liderul religios pentru a-l privi sau a-i atinge pentru ultima dată corpul. Soldații înarmați desemnați pentru a menține ordinea au fost obligați să tragă focuri de avertizare în aer pentru a împrăștia oamenii și la un moment dat trupul lui Khomeini a căzut, iar mulțimea a început să smulgă bucăți din giulgiul în care era înfășurat, încercând să le păstreze ca și cum ar fi sfinte moaște.

Jurnalistul american John Kifner a scris în The New York Times: „trupul Ayatollahului, înfășurat într-un giulgiu de înmormântare alb, a căzut din sicriul din lemn luxos și, într-o scenă dementă, oamenii din mulțime au ajuns să atingă corpul său, fiul lui fiind călcat în picioare. La un moment dat, paznicii au pierdut lupta cu mulțimea dezlănțuită. Soldații au recuperat cadavrul și l-au dus la un elicopter, dar oamenii s-au agățat la propriu de aparatul de  zbor”.

Corpul defunctului a fost dus înapoi în Teheranul de Nord pentru a parcurge ritualul de pregătire pentru a doua oară.

Cea de-a doua înmormântare a avut loc în condiții de securitate mult mai stricte cinci ore mai târziu. De data aceasta, sicriul era din oțel, asemănător unui container de transport aerian. Încă o dată, mulțimea a încercat să rupă cordonul oficial, deși la radio și televiziune se făcuseră în mod repetat anunțuri că înmormântarea a fost amânată cu câteva zile. De această dată, cortegiul a reușit să se îndrepte spre mormânt.  Potrivit reporterilor care au relatat pentru revista Time, capacul metalic al sicriului a fost rupt și corpul a fost rostogolit în gropă, care a fost rapid acoperită cu dale de beton și deasupra a fost așezat un container mare de marfă. În 1992 peste mormântul lui Ruhollah Khomeini a fost construit un mausoleu.

Cu câteva zile în urmă în mai multe orașe din Iran au izbucnit proteste violente, provocate de moartea unei tinere de 22 de ani, Mahsa Amini, care fusese arestată pentru că “purta haine necorespunzătoare” de către Poliţia Moravurilor, unitatea însărcinată cu aplicarea codului vestimentar pentru femei în Republica Islamică. Organizaţia neguvernamentală Iran Human Rights, cu sediul la Oslo a anunțat că cel puţin 31 de civili au fost ucişi de la începutul manifestaţiilor de protest, reprimate brutal de forţele de securitate.

DS TW
No comments

leave a comment