200 de ani de la nașterea lui Ion C. Brătianu, fondatorul celei mai însemnate familii de politicieni români

Ion C. Brătianu s-a născut pe 2 iunie 1821 la Pitești, fiind unul dintre cei cinci copii ai stolnicului Constantin Dincă Brătianu și al Anei Brătianu.

Copilul a urmat școala primară la Pitești, iar în 1838 a intrat în armata. Fiu al unui boier înstărit, a fost trimis în 1841 pentru studii la Paris unde va urma Școala Politehnică. Aici îl cunoaşte pe C. A. Rosetti, și el student, și cei doi tineri se împrietenesc.

La Collége de France, audiază cursurile lui Jules Michelet şi Edgar Quinet și va fi sedus de ideea conştiinţei naţionale şi de valorile democrației. Ion C. Brătianu participă în 1845 la activitățile „Societăţii studenţilor români” şi se înscrie în două loji masonice francize.

În februarie 1848, când izbucnește Revoluţia franceză, tânărul se implică în mişcările blankstudenţeşti care voiau răsturnarea regimului Monarhiei din Iulie. Întors în Muntenia, participă împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti, la mișcarea revoluționară din Țara Românească din 1848, devenind apoi prefect al poliției în guvernul provizoriu.

După înfrângerea revoluției, Brătianu este nevoit să plece în exil și se stabilește pentru un timp la Paris unde, datorită relațiilor sale politice, încearcă să influențeze opinia publică franceză în favoarea unirii Principatelor dunărene.

Este arestat în 1853 pentru implicarea în ”complotul de la Hipodrom”, o conspirație republicană împotriva lui Napoleon al III-lea, dar va fi eliberat după scurt timp. În această perioadă se logodeşte cu Mathilde Kestner, dar atunci când află că părinţii tinerei nu ar accepta plecarea definitivă a fetei înblank România, va renunţa la intenţiile de căsătorie. Mathilde se va căsători cu viitorul general Jean-Baptiste-Adolphe Charras, dar nu îl va uita niciodată pe logodnicul ei român, deși va refuza să îi mai pronunțe vreodată numele.

În iulie 1857 Ion C. Brătianu este lăsat să revină în ţară și este ales membru al Divanului ad-hoc şi al Adunării Elective de la Bucureşti, fiind unul dintre cei care votează dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza pe tronul Principatelor Unite.

Va fi numit ministru al Finanţelor în Guvernul Nicolae Golescu, dar atunci când Cuza dă semne că vrea să instaureze un regim personal autoritar devine, împreună cu Rosetti, un adversar al acestuia și membru al Monstruoasei Coaliții care îi impune domnitorului abdicarea în seara zilei de 10/11 februarie 1866.

blankIon C. Brătianu a fost artizanul aducerii unui prinț străin pe tronul României unite și a căutat cea mai bună soluție pentru țară. După refuzul lui Filip de Flandra, se orientează spre prinţul Carol de Hohenzollern, propunere agreată de Napoleon al III-lea. Politicianul liberal pleacă la Düsseldorf pentru a obţine acceptul tânărului print și al tatălui acestuia și îl însoțește pe Carol în drumul său spre Bucureşti, dar relația sa cu tânărul domn nu va fi lipsită de asperități, fiind chiar arestat pentru complicitate la organizarea revoluției antidinastice de la Ploiești din 1870.

Ion C. Brătianu devine apoi cel mai apropiat colaborator al lui Carol I, este numit ministru în 1876, după câștigarea alegerilor, și apoi președinte al Consiliului de miniștri, este ministru în timpul Războiului ruso-turc și reprezintă România la Congresul de la Berlin.

Marele politician liberal a avut cea mai lungă guvernare din istoria modernă, întreruptă doar în perioada 10 aprilie – 8 iunie 1881, când a predat conducerea Consiliului de miniştri fratelui său, Dimitrie C. Brătianu, pentru ablank prezida ceremonia de încoronare a lui Carol I din 10 mai 1881.

Politicianul s-a căsătorit pe 6 iulie 1858 cu Caliopi-Pia Pleșoianu, o tânără orfană cu 20 de ani mai mică decât el, care trăia la Schitul Ostrov, unde era călugăriță o sora lui Ion C. Brătianu, maica Maximilia.

Cuplul a avut opt copii: prima fetiță, Florica, va muri la vârsta de 3 ani. Urmează Sabina, care se va căsători cu doctorul Constantin Cantacuzino, Ion, blankde cinci ori prim-ministru al României, Constantin (Dinu), ultimul președinte al Partidului Național Liberal, Vintilă, Maria, Tatiana și Pia. Ion C. Brătianu a murit pe 4 mai 1891, la vârsta de 70 de ani, la Vila Florica, locul pe care îl iubea atât de mult. Regele Carol a venit la căpătâiul său, i-a sărutat mâna și a spus plângând: “Am pierdut cel mai bun amic ce aveam”. A stat apoi alături de Pia Brătianu o oră, iar la plecare a cerut o șuviță de păr.blank

Înmormântarea marelui om politic va avea lor după trei zile, iar la ceremonie au asistat, pe lângă familie, și principii Ferdinand și Wilhelm de Hohenzollern, trimiși de regele Carol, dar și mii de oameni veniți să-l conducă pe ultimul drum. Ion C. Brătianu a fost înmormântat, așa cum își dorise, pe deal, lângă fiica sa dragă, Florica, pe care o pierduse la doar trei ani.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *