HomeEroii României moderneAlexandru Ioan Cuza: 202 ani de la nașterea domnitorului Unirii (fotografii rare)

Alexandru Ioan Cuza: 202 ani de la nașterea domnitorului Unirii (fotografii rare)

Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza s-a născut pe 20 martie 1820 la Bârlad, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza, proprietar de pământ în județul Fălciu, și al Sultanei, membră a unei familii de origine fanariotă sau genoveză din Constantinopole.

Viitorul domnitor a urmat pensionul francez al lui Victor Cuenin din Iași, acolo unde au învățat și Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, apoi, la vârsta de 14 ani, a fost trimis de părinți la Paris și și-a luat bacalaureatul în litere un an mai târziu, în 1835, diploma fiind semnată de Francois Guizot. Tânărul Cuza a urmat timp de doi ani cursurile Facutății de Drept, dar a abandonat școala, fiind obligat să se întoarcă în țară, unde și-a continut studiile la Academia Mihăileană din Iași.

Alexandru Ioan Cuza

Între noiembrie 1837 – aprilie 1839 Cuza s-a aflat din nou la Paris, unde a urmat cursuri în științele războiului și probabil le-a continuat pe cele de drept. Aflat în Franța, ia contact cu numeroși tineri revoluționari și adoptă o parte din ideile lor. Revenit în țară, devine ofițer în armata moldovenească ajungând la rangul de colonel, se căsătorește în 1944 cu Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache Rosetti-Solescu și a Ecaterinei Rosetti-Solescu, iar patru ani mai târziu, la izbucnirea revoluției pașoptiste, participă activ la mișcările tinerilor revoluționari. Când Revoluția pașoptistă este înfrântă în Moldova, colonelul este reținut de oamenii domnitorului Mihail Sturdza, iar tânăra sa soție, Elena, pornește singură de la Solești spre Galați, unde cere să-l întâlnească pe consulul britanic Cuninghan pentru a pune la punct evadarea lui Cuza. Elena și Alexandru Ioan au fugit după aceea inițial la Cernăuți, apoi au ajuns la Viena și în cele din urmă la Paris, reîntorcându-se în Moldova de-abia după un an, când tronul Moldovei fusese preluat de domnul Grigore Alexandru Ghica.

În 1856 tânărul Cuza este numit prefect de Galați, iar doi ani mai târziu este ales deputat din partea orașului în Divanul ad-hoc de la Iași, fiind la scurt timp desemnat ministru de război în cabinetul caimacanului Anastasie Panu.

Bilele cu care a fost ales Al. I Cuza domnitor
Trusa cu pistoalele pe care le-a primit de la împăratul Napoleon al III-lea
Interiorul sălii în care Cuza a fost proclamat domnitor

Pe 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar după câteva zile, pe 24 ianuarie, va urma alegerea sa pe tronul Valahiei. La București, lucrările Adunării Elective au fost deschise în ziua de 22 ianuarie într-o atmosferă încărcată, clădirea din Dealul Mitropoliei fiind înconjurată de mii de oameni. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, în apartamentul numărul 5 de la Hotel Concordia, aflat pe fosta Uliță Nemțească, membrii Partidei Naționale s-au reunit pentru a găsi o soluție și, pentru prima oară, s-a formulat ideea alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate, propunerea fiind a lui Dimitrie Ghica.

Alexandru Ioan Cuza

În dimineața de 24 ianuarie, la ora 11.00, lucrările Adunării s-au reluat, iar ziaristul și politicianul Vasile Boerescu a cerut o ședință secretă în cadrul căreia a spus: “A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Această persoană este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei! Să ne unim asupra acestui nume și posteritatea ne va binecuvânta, țara ne va întinde mâinile și conștiința noastră va fi împăcată că ne-am împlinit o dorință sfântă”, iar deputații au jurat că vor vota în unanimitate pentru domnul Moldovei.

Imediat rezultatul a fost anunțat mulțimii adunate pe Dealul Mitropoliei. Pe 8 februarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a sosit la București și a depus jurământul în clădirea Catedralei Mitropolitane, angajându-se să respecte Actul Unirii: ”Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, și că nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor!”.

 

Surse:

Dan Berindei, Epoca Unirii, 1979

N.D. Valentineanu, Alegerea, detronarea și înmormântarea lui Cuza-Vodă, 1898

Latest comment
  • Mă bucur de inițiativă dvs. În familiile românești rar se discuta cu tinerii despre evenimentele istorice primordiale interne sau internaționale. Cuza a fost crescut și educat în afara țării, într-o generație internațională progresistă și asta a determinat dorința lui de a rupe lanțurile cu care poporul era imobilizat într-o epocă apusă. Prin asta a deranjat marea nobilime, clerul care au reacționat in consecință, obligândul să abdice. Paguba a fost a țării. Regretul este al nostru.

leave a comment