Alice Lee Roosevelt s-a născut pe 12 februarie 1884 în Manhattan și a fost fiica lui Theodore Roosevelt, pe atunci membru al Adunării Statului New York, și al Aliciei Hathaway Lee. La doar două zile după ce a adus-o pe lume, mama ei a murit din cauza unei insuficiențe renale nediagnosticate, după ce cu 11 ore mai devreme, bunica paternă, Martha Stewart “Mittie” Bulloch, murise de febră tifoidă.
Theodore a fost atât de tulburat după moartea soției încât a decis să nu mai vorbească niciodată despre Alice, nu a permis să-i fie menționat numele și chiar a omis să o treacă în autobiografia lui. Prin urmare, micuța, care purta numele mamei, a fost numit “Baby Lee”. În încercarea de a trece peste dramă, Theodore s-a plecat din New York și s-a îndreptat spre vest, petrecând doi ani în călătorii, apoi s-a stabilit pentru un timp la ferma lui din Dakota de Nord, lăsându-și fiica în grija surorii sale, Anna, căreia i se spunea “Bamie” sau “Pa”. Mătușa a avut o influență semnificativă asupra tinerei care mai târziu își va aminti: “Dacă mătușa Bye ar fi fost bărbat, ea ar fi fost președinte.”
După căsătoria lui Roosevelt cu Edith Kermit Carow, Alice a fost preluată de tatăl ei și crescută alături de cei cinci copii ai noii familii: Theodore III (Ted), Kermit, Ethel, Archibald (Archie) și Quentin. Mai târziu, când adolescentă a intrat în conflict cu tatăl și mama vitregă, mătușa Bye i-a oferit suport și consiliere, iar la maturitate avea să recunoască: “Există întotdeauna cineva în fiecare familie care o ține împreună. La noi a fost mătușa Pa.”
Tensiunile dintre Alice și mama vitregă, care o cunoscuse pe fosta soție a soțului ei, au fost provocate de o remarcă pe care Edith a făcut-o de față cu adolescenta: „Fosta soție a lui Theodore era frumoasă, dar insipidă și prea copilăroasă”.
Când Roosevelt a devenit guvernator al New York-ului, a chemat-o pe Alice, în prezența lui Edith, pentru a-i spune că trebuie să urmeze o școală conservatoare pentru fete din New York, iar adolescenta a răspuns ferm: “Dacă mă trimiți, te voi umili. Voi face ceva care te va face de rușine. Îți spun eu că o voi face!”
În 1901, după ce tatăl ei a preluat funcția de președinte al Statelor Unite, Alice, care avea doar 17 ani, a devenit o celebritate. La debutul oficial în societate, în 1902, a purtat o rochie care a devenit cunoscută sub numele “Alice Blue” creând o adevărată modă pentru acea nuanță de albastru.
Tânăra încălca frecvent regulile într-o epocă în care majoritatea femeilor se conformau normelor sociale, presa se referea la ea spunându-i “Prințesa Alice”, iar “Journal des Debats” din Paris a notat că într-un interval de 15 luni a participat la 407 cine, 350 de baluri și 300 de petreceri. Un ziar a susținut că s-a dezbrăcat de lenjeria intimă la o petrecere ținută la un conac din Newport, Rhode Island, și că a dansat pe mese, iar alte gazete au criticat-o pentru că fuma în public, mergea cu diverși bărbați în mașină, stătea până târziu la petreceri, avea un șarpe de companie pe nume Emily Spanac (pe care îl ținea la Casa Albă, într-o cameră specială) și a fost văzută punând pariuri.
În 1905, Alice, împreună cu secretarul de război al tatălui ei, William Howard Taft, au condus o delegație într-un turneu în Japonia, Hawaii, China, Filipine și Coreea, aceasta fiind cea mai importantă misiune diplomatică americană de până atunci, compusă din 23 de congresmeni, șapte senatori, diplomați, oficiali și oameni de afaceri.
În timpul călătoriei, Alice a sărit în piscina navei cu care călătorea complet îmbrăcată și l-a convins pe congresmanul Burke Cochrane să i se alăture în apă. Ani mai târziu, Bobby Kennedy avea să vorbească despre acest incident, spunând că a fost scandalos pentru acea vreme, iar Alice, care ajunsese octogenară, i-a răspuns că ar fi fost scandalos doar dacă și-ar fi scos hainele.
La un moment dat, un invitat al președintelui american la Casa Albă a comentat că întâlnirea sa oficială era frecvent întreruptă de fiica rebelă a lui Roosevelt, care intra în Biroul Oval pentru a oferi diverse sfaturi politice. Nervos, președintele i-a spus invitatului, la a treia întrerupere a conversației, după ce o amenințase în glumă pe fată că o va arunca pe fereastră: “Pot fie să conduc țara, fie să mă ocup de Alice, dar nu le pot face pe amândouă”.
În decembrie 1905, după ce s-a întors la Washington din călătoria diplomatică, Alice s-a logodit cu Nicholas Longworth III, un membru republican al Camerei Reprezentanților din Cincinnati. Descendent al unei familii proeminente din Ohio, acesta era cu 14 ani mai în vârstă decât ea și avea o reputație de playboy la Washington. Nunta a avut loc în februarie 1906 și a fost evenimentul social al sezonului. La ceremonie au participat peste o mie de invitați și multe mii s-au adunat în fața Casei Albe în speranța de a o vedea pe celebra mireasă. Alice a purtat o rochie de culoare albastră și și-a tăiat tortul de nuntă cu o sabie împrumutată de la un consilier militar care participa la recepție.
Imediat după nuntă, cuplul a plecat în luna de miere, care a inclus o călătorie în Cuba și o vizită în Cincinnati, apoi au urmat mai multe vizite în Anglia și pe continentul european, în timpul cărora cei doi au cinat cu regele Edward, Kaiserul Wilhelm, Georges Clemenceau, Whitelaw Reid, Lordul Curzon și William Jennings Bryan.
În timpul mariajului, fiica președintelui a avut numeroase aventuri, cea mai cunoscută fiind cea cu senatorul William Borah, despre care s-a spus că a fost tatăl unicei ei fiice, Paulina Longworth. După ce mandatul lui Theodore Roosevelt s-a încheiat și familia s-a mutat de la Casa Albă, se spune că Alice a îngropat o păpușă Voodoo care o înfățișa pe noua Primă Doamnă, Nellie Taft, în curtea din față.
În timpul Marii Crize, ca mulți alți americani, și-a pierdut cea mai mare parte din avere și a fost nevoită să apară în reclame la tutun pentru a câștiga ceva bani. Fiica ei, Paulina, s-a căsătorit cu Alexander McCormick Sturm, cu care a avut o fetiță, pe Joanna, născută pe 9 iulie 1946. După moartea prematură a celor doi, Alice a preluat custodia nepoatei, pe care a crescut-o cu mult devotame, ntși, spre deosebire de relația cu fiica ei, cea cu micuța Joanna a fost deosebit de apropiată.
Încă din adolescență, Alice era interesată de politică și în tinerețe a simpatizat cu aripa conservatoare a Partidului Republican, l-a susținut pe fratele ei vitreg, Ted, când acesta a candidat pentru postul de guvernator al New York-ului în 1924, dar când Franklin D. Roosevelt a candidat la președinție, în 1932, s-a opus public candidaturii sale, iar în timpul campaniei prezidențiale din 1940, a declarat că “mai degrabă l-ar vota pe Hitler decât să-l voteze pe Franklin pentru un al treilea mandat”.
În 1955, Alice a căzut și a suferit o fractură de șold. Un an mai târziu, în 1956, a fost diagnosticată cu cancer de sân și, deși a suferit cu succes o mastectomie, a fost găsit diagnosticată cu cancer și la celălalt sân, iar în 1970 a făcut o a doua mastectomie.
După mulți ani de boală, Alice Roosevelt a murit în casa ei din Embassy Row pe 20 februarie 1980, la opt zile după ce împlinise 96 de ani, din cauza unei pneumonii complicate de o serie de alte boli cronice, și a fost înmormântată în cimitirul Rock Creek din Washington, D.C.
