HomeLocuri de povesteFascinația bijuteriilorAlmina și Lordul Carnarvon și “Blestemul lui Tutankhamon”

Almina și Lordul Carnarvon și “Blestemul lui Tutankhamon”

DS TW

George Edward Stanhope Molyneux Herbert s-a născut pe 26 iunie 1866 în cartierul Mayfair din Londra, fiind singurul fiu al lui Henry Herbert, al 4-lea conte de Carnarvon, un distins politician conservator, și al primei sale soții, Lady Evelyn Stanhope. Tânărul a fost educat la Eton College și Trinity College, s-a impus repede în societatea britanică datorită descendenței sale și, deși devenise relativ bogat după ce, în 1885, moștenise moșia Bretby Hall din Derbyshire de la bunica maternă, Anne Elizabeth, stilul său de viață l-a adus repede aproape de faliment.

Pe 26 iunie 1895, Lordul Carnarvon s-a căsătorit cu Almina Victoria, fiica nelegitimă a bancherului milionar Alfred de Rothschild, la Biserica Sf. Margareta din Westminster, primind din partea socrului 500.000 de lire sterline la nuntă, o casă în luxosul cartier Mayfair, o colecție de artă și, în plus, bancherul a achitat toate datoriile pe care tânărul le avea la acel moment. Cuplul a avut doi copii: Henry George Herbert, al 6-lea conte de Carnarvon, și Lady Evelyn Leonora Almina Herbert.

Devenit extrem de bogat datorită soției, Carnarvon a fost cel mai cunoscut proprietar de cai de curse din epocă, iar în 1902 a înființat la Highclere, reședința familiei, o herghelie unde creștea cai de rasă. În 1905 s-a alăturat Jockey Club-ului și trei ani mai târziu a fost numit unul dintre administratorii noului hipodrom Newbury.

În 1903, lordul a suferit un accident grav lângă Bad Schwalbach, în Germania, iar după o lungă perioadă de convalescență, medicii l-au sfătuit să nu mai rămână în timpul iernilor în Anglia. Din acel moment, soții Carnarvon mergeau adesea în timpul anotimpurilor reci în Egipt, ocazie cu care bărbatul a început să cumpere antichități locale pentru colecția sa.

Cuplul locuia în acel moment în superbul Castel Highclere, cunoscut astăzi pentru că a fost locația principală a serialului britanic Downton Abbey, casă care era în proprietatea familiei Carnarvon încă din 1679.

În 1907, lordul s-a angajat să sponsorizeze excavarea mormintelor din complexul Deir el-Bahri, aflat lângă Teba, pe malul vestic al Nilului, în partea opusă orașului egiptean Luxor și, la recomandarea lui Gaston Maspero, directorul Departamentului de Antichități din Egipt, l-a angajat pe arheologul Howard Carter să conducă lucrările.

În 1914, a primit dreptul de a săpa în Valea Regilor, înlocuindu-l pe omul de afaceri american Theodore Davis, care se retrăsese din motive medicale de la lucrări, și l-a ales din nou pe Carter pentru a coordona săpăturile, plănuind o cercetare sistematică a văii pentru a descoperi mormintele ratate în timpul expedițiilor anterioare, în special cel al faraonului Tutankhamon. Săpăturile au fost întrerupte în timpul Primului Război Mondial, dar au fost reluate la sfârșitul anului 1917.

În această perioadă, Lady Carnarvon s-a ocupat de organizarea spitalului pe care îl deschisese încă de la începutul războiului într-o aripă a superbului Castel Highclere, încercând să procure, prin relațiile pe care le avea, provizii de bandaje și medicamente și lucrând cot la cot cu asistentele medicale. Spitalul s-a mutat ulterior la Mayfair, în Londra, iar după război, în 1919, Lady Carnarvon a refuzat cu modestie numirea în funcția de comandant al Ordinului Imperiului Britanic, propunere ce i se făcuse ca recunoaștere a meritelor sale în munca de susținere a eforturilor de război.

Soțul ei a reluat excavațiile pe Valea Regilor, dar până în 1922 echipa sa nu a găsit nimic semnificativ, astfel că lordul a decis că acesta va fi ultimul an în care va finanța săpăturile. Pe 4 noiembrie 1922, arheologul Howard Carter i-a trimis o telegramă în care îi scria: “În cele din urmă am făcut o descoperire minunată în vale; un mormânt magnific cu sigiliile intacte. Am reacoperit excavațiile până la sosirea ta. Felicitări!”

Lordul Carnarvon și fiica sa, Lady Evelyn Herbert, au plecat spre Egipt ajungând la Luxor pe 23 noiembrie 1922. A doua zi, cei doi au fost prezenți când a fost curățată scara către camerele mormântului, ocazie cu care a fost găsit un sigiliu ce conținea cartușul hieroglific al lui Tutankhamon fixat pe ușa exterioară. Ușa a fost îndepărtată, coridorul din spatele ei, care era plin de dărăpănături, a fost degajat și s-a ajuns astfel la camera principală.

După trei zile, pe 26 noiembrie, arheologul Carter a făcut o mică breșă în colțul din stânga sus al ușii de la camera mormântului și a putut privi în interior. Când Carnarvon a întrebat: “Poți vedea ceva?”, Carter i-a răspuns “Da, lucruri minunate!”, apoi situl a fost securizat, urmând a fi deschis a doua zi, în prezența unui oficial al Departamentul Egiptean de Antichități. Cu toate acestea, se pare că în acea noapte Carter, asistentul său, Arthur Callender, Lordul Carnarvon și Lady Evelyn s-ar fi întors pe șantier și ar fi pătruns în camera secretă, devenind primii oameni din timpurile moderne care au intrat în mormântul lui Tutankhamon.

A doua zi dimineață, pe 27 noiembrie, a fost efectuată deschiderea camerelor în prezența autorităților egiptene, ocazie cu care a fost amenajată o sursă de iluminat electric, care a dezvăluit nenumăratele obiecte de preț din interior, inclusiv canapele aurite, cufere, tronuri și altare. Martorii au observat, de asemenea, că există încă două camere și au constatat că mormântul lui Tutankhamon, care era păzit de două statui în mărime naturală, era practic intact.

Lordul a călătorit în Anglia în decembrie 1922, dar a revenit în Egipt în ianuarie 1923 pentru a fi prezent la o nouă deschidere oficială a camerei interioare a mormântului. Spre surprinderea opiniei publice egiptene, s-a aflat că bărbatul vânduse drepturile exclusive pentru fotografii și orice informații privind excavarea sitului către ziarul The Times și, deși acest lucru l-a ajutat la finanțarea lucrărilor, a creat un conflict deshis cu alte publicații britanice și cu autoritățile din Egipt, mai ales pentru că jurnaliștii locali fuseseră excluși de la toate evenimentele.

Spre sfârșitul lunii februarie, lordul s-a certat cu Carter, probabil din cauza modului în care reprezentanții guvernamentali egipteni s-au implicat în șantier, și a decis să închidă temporar excavarea. Lucrările au fost reluate la începutul lunii martie, Carnarvon și-a cerut scuze pentru cum acționase, dar la scurt timp după aceea s-a îmbolnăvit grav.

Pe 19 martie 1923, lordul a fost mușcat de un țânțar, iar mica leziune s-a infectat. Bărbatul a murit pe 5 aprilie la Hotelul Continental-Savoy din Cairo și, conform rapoartelor medicilor, cauza decesului a fost o infecție în sânge care a evoluat spre pneumonie. Două săptămâni mai târziu soția sa, Lady Almina Carnarvon i-a dus rămășițele în Anglia, mormântul său fiind amplasat pe un deal de lângă una din reședințele familiei de la Beacon Hill, Hampshire.

După moartea lordului, arheologul Carter a continuat săpăturile, dar guvernul egiptean a preluat administrarea conținutului mormântului. Ziarele epocii au scris mai multe articole despre așa-numitul “Blestem al lui Tutankhamon” sau “Blestemul mumiei”, însă Howard Carter a respins astfel de speculații, comentând că sentimentele egiptologilor nu sunt de teamă, ci de respect, “niște trăieri complet opuse superstițiilor prostești”.

Soția lordului, Almina, s-a recăsătorit mai târziu cu colonelul Ian Onslow Dennistoun și a locuit într-o casă din incinta castelului Highclere, apoi cuplul s-a mutat pe insula Wight.

După moartea colonelului Dennistoun, în 1938, văduva a închiriat o casă în Regent’s Park din Londra și nu după mult timp s-a stabilit lângă Minehead, în Somerset. Deși primea sprijin financiar de la fiul ei, care administra întreaga avere a familiei, trăia la un nivel care depășea cu mult mijloacele sale și a acumulat datorii mari, iar în 1951 a fost considerată falită.

Almina a vândut în cele din urmă reședința Somerset și s-a mutat într-o casă din Bristol, unde a locuit doar cu menajera și însoțitoarea ei, Anne Leadbetter. Fosta soție a lordului Carnarvon a murit pe 8 mai 1969, la vârsta de 92 de ani, la Spitalul Frenchay din oraș.

DS TW

leave a comment