Ambițioasa ducesă Marie Jeanne de Savoia a fost alungată chiar de fiul ei la Palazzo Madama din Torino

Marie Jeanne Baptiste de Savoie s-a născut pe 11 aprilie 1644 la Hôtel de Nemours din Paris și a fost cea mai mare dintre cei cinci copii ai lui Carol Amadeus, Duce de Nemours și ai soției sale, Prințesa Élisabeth de Bourbon-Vendôme. Prin mama ei copila a fost nepoata regelui Henric al IV-lea al Franței, iar acest lucru a făcut-o verișoară îndepărtată cu Ludovic al XIV-lea.

Fetița a crescut împreună cu sora ei, Marie Françoise, Mademoiselle d’Aumale, care s-a născut în 1646 și în adolescență a frecventat salonul celebrei Madame de La Fayette.

Tatăl ei a murit în 1652, fiind ucis într-un duel de cumnatul său François, Duce de Beaufort. În următorii câțiva ani, prințesa și familia ei au fost sub tutela unchiului patern Henri al II-lea, noul Duce de Nemours, deși moșteniseră multe din sursele de venit ale tatălui decedat. La moartea lui Henri în 1659, ducatul de Nemours a revenit la coroană, dar Marie Jeanne Baptiste a continuat să primească un venit anual.

Familia prințesei și-a dorit să o căsătoreacă cu Carol Emmanuel al II-lea, Duce de Savoia, care era fiul Christinei Marie a Franței. Aceasta le-a chemat pe tânără, pe mama și pe sora ei la Torino în 1659 pentru o cunoaște pe viitoarea mireasă. Carol Emmanuel s-a arătat foarte interesat de tânăra prințesă, dar, cu toate acestea, mama lui a fost avertizată de cardinalul Mazarin asupra caracterului ambițios al acesteia și până la urmă nu s-a ajuns la un acord privind mariajul. Christine Marie a aranjat apoi o căsătorie între fiul ei și Françoise Madeleine d’Orléans, iar nunta a avut loc în 1663.blank

După ce s-a întors în Franța, Mademoiselle de Nemours i-a atras atenția prințului Carol de Lorena, moștenitor al Ducelui de Lorena. Rangul lui Carol era similar cu cel al Ducelui de Savoia, așa că cei doi s-au logodit pe 4 februarie 1662. Căsătoria a fost privită bine la curtea franceză, mariajul fiind susținut de regina Anne, mama lui Ludovic al XIV-lea. Cu toate acestea, două zile mai târziu a fost semnat Tratatul de la Montmartre, iar ducatele de Lorena și Bar au intrat în proprietatea lui Ludovic al XIV-lea. Acest lucru l-a lăsat pe ducele de Lorena fără pământ și tânărul s-a retras din logodnă.

Pe 27 decembrie 1663 Christine Marie a murit la Torino, iar nora ei, Françoise Madeleine, a murit și ea după trei săptămâni, pe 14 ianuarie 1664. Ducele Carol Emmanuel al II-lea de Savoia a rămas văduv și fără niciun moștenitor, așa că gândurile lui s-au îndreptat din nou către prințeta Marie blankJeanne Baptiste. Negocierile au durat mai mult de un an, apoi tânăra a plecat la Annecy împreună cu bunica ei, Françoise de Lorena, pe 1 mai 1665 pentru a-și întâlni viitorul soț. Cei doi s-au căsătorit pe 20 mai 1665 la Castello del Valentino, zestrea tinerei fiind provinciile de frontieră Genevois, Faucigny, precum și Beaufort, care aveau să devină proprietatea Casei de Savoia.

În Savoia numele ei a devenit Maria Giovanna Batista di Savoia, fiind cunoscută sub numele de Madama Reale. La aproape un an de la căsătorie, ducesa de 21 de ani a născut pe 14 mai 1666 un fiu care a fost numit Victor Amadeus, în onoarea lui Victor Amadeus I, Duce de Savoia, bunicul lui patern.

În același an, sora prințesei, Marie Françoise, s-a căsătorit cu Afonso al VI-lea al Portugaliei.

Marie Jeanne Baptiste a jucat un rol minor în politica ducatului de Savoia. Soțul ei a avut diferite amante și mai mulți copii nelegitimi, pe care ducesa a fost obligată să-i ignore. În 1672, Hortense Mancini, nepoata cardinaluluiblank Mazarin, fugind de soțul ei, a primit protecția lui Carol Emmanuel al II-lea și, spre supărarea Mariei Jeanne Baptiste, femeia a devenit amanta ducelui de Savoia și a primit Château de Chambéry.

Pe 12 iunie 1675, Carol Emmanuel a murit subit la Torino, la vârsta de 40 de ani, după un atac febră convulsivă. Aflat pe patul de moarte, ducele și-a declarat soția regentă pentru unicul său fiu și moștenitor care avea doar 11 ani în acel moment.

Prințesa a preluat noua ei sarcină cu mare interes și ambiție, a continuat munca soțului ei, a sprijinit proiectele de construcție începute de acesta, a înființat organizații artistice și instituții de învățământ.

blankRelația ei cu singurul ei fiu era mereu tensionată, probabil din cauza ambiției ducesei de a păstra puterea doar pentru ea. Până în 1677, Marie Jeanne Baptiste a încercat să aranjeze o căsătorie avantajoasă pentru Victor Amadeus care avea să ajungă la majorat în mai 1680. Candidate cu șanse au fost considerate Arhiducesa Maria Antonia, Maria Sofia de Neuburg, Anne Marie d’Orléans și chiar propria ei nepoată, Infanta Isabel Luísa, dar niciunul dintre aranjamente nu a fost finalizat.

Marie Jeanne Baptiste s-a orientat apoi spre Marele Ducat al Toscanei, care a oferit-o pe Annei Maria Luisa de’ Medici ca mireasă, dar nici acest mariaj nu a fost încheiat.

Chiar dacă regența Mariei Jeanne Baptiste s-a încheiat oficial în 1680, ea nu i-a predat puterea fiului său până în 1684, când chiar acesta a forțat-o să facă acest lucru. Până la urmă tânărul duce s-a căsătorit cu Anne Marie, fiica lui Filip al Franței, Duce de Orléans peblank 6 mai 1684.

Victor Amadeus a preluat controlul deplin al Ducatului la începutul anului 1684 și a decis să-și alunge mama pentru a opri orice influență directă a acesteia la curte. Ducesa s-a retras la Palazzo Madama din Torino, aflat chiar vizavi de Palatul Ducal, dar a menținut relații bune cu nora ei și i-a îndrăgit pe cei opt copii ai fiului său, care o vizitau frecvent pe bunica lor.

blankDatorită Tratatului de la Utrecht din 1713, fiul ei a primit Regatul Siciliei ca recunoaștere pentru serviciile aduse lui Carol al VI-lea, Împărat Roman, în timpul Războiului de Succesiune Spaniolă, fiind încoronat rege al Siciliei în Catedrala din Palermo în decembrie 1713 și a reluat relațiile cu ambițioasa sa mamă.

Marie Jeanne Baptiste a murit la Palazzo Madama în martie 1724, cu o lună înainte de a împlini 80 de ani, fiind înmormântată la Sacra di San Michele, Abația Sfântului Mihail, un complex religios aflat pe Muntele Pirchiriano din Torino.

Alte articole

blank

Inedit: Constantin Brâncuși

Oficiul național de radio-televiziune franceză a realizat acest film omagial în 1969, în atelierul sculptorului român. Comentariul realizatorilor francezi evocă povestea sa și cuprinde mai

Citeste mai mult»

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *