Anna Kern, cea mai faimoasă dintre iubitele lui Pușkin, a fost obligată să se căsătorească cu un general cu 39 de ani mai mare decât ea

Anna Petrovna Kern s-a născut pe 11 februarie 1800 la Oriol, în Rusia centrală, în reședința bunicului său care era guvernatorul regiunii, apoi copila a plecat cu părinții în Lubnî din regiunea Poltava, Ucraina. Pe 8 ianuarie 1817 adolescenta a fost obligată de tatăl ei să se căsătorească cu generalul Kern, care avea vârsta de 56 de ani și pe care l-a urât din tot sufletul.

Anna a scris în jurnalul: „Este imposibil să-l iubesc și nici măcar nu am mângâierea de a-l respecta. Vorbesc sincer, aproape că îl urăsc. Aș prefera să merg în iad dacă ar trebui să mă întâlnesc în cer cu el”. Cuplul a avut totuși două fiice, Ekaterina și Anna, care au fost înscrise la Institutul Smolny din Sankt Petersburg.

Anna Petrovna trăiește viața unei soții de general, schimbându-și locuințele în funcție de locația garnizoanei unde era trimis soțul ei de armată, în Kropyvnytskyï, Tartu, Pskov, Bychaŭ sau Riga.

După ce cuplul s-a stabilit în Sankt Petersburg, Anna a cochetat cu mai mulți poeți romantici ai epocii, însă cea mai cunoscută relație a sa a fost cea cu Alexander Pușkin pe care îl cunoscuse în vara anului 1825, în timpul ce tânăra își vizita rudele din blankTrigorskoe, un oraș învecinat cu Mikhailovskoe, satul în care marele poet rus se afla in exil.

De curând, regiunea noastră a fost vizitată de o frumusețe care cântă Noapte Venețiană într-o manieră cerească, asemenea gondolierilor”, i-a scris Pușkin prietenului său Pyotr Pletnev atunci. Anna Kern a fost una din multele aventuri din viața lui Pușkin și nu ar fi devenit cea mai faimoasă dintre iubitele lui dacă nu ar fi fost poemul publicat de poet în paginile romanului său în versuri Evgheni Oneghin pe care i l-a oferit Annei în ziua despărțirii lor.

Pușkin a corespondat cu frumoasa soție a generalului Kern timp de un an și jumătate, apoi a uitat-o.blank În 1826, Anna s-a separat de bătrânul ei soț și zece ani mai târziu, după ce acesta a murit, s-a căsătorit cu verișorul ei care avea doar 16 ani, Alexander Markov-Vinogradsky.

Anna, în calitate de văduvă a unui general, primea o pensie decentă, dar în 1842, după ce s-a căsătorit cu tânărul Alexander, nu a mai putut solicita pensia de văduvă. Nu blankdupă mult timp soțul ei fost diagnosticat cu tuberculoză și, cum erau săraci, au trebuit să trăiască câțiva ani în satul Sosnița, în casa bunicului femeii.

În 1855, bărbatul a reușit să-și găsească un loc de muncă la Sankt Petersburg, la familia prințului S. A. Dolgoroukov, și cei doi s-au stabilit în oraș, dar viața lor era în continuare grea. În noiembrie 1865 Alexandre a ieșit la pensie și cei doi au părăsit din nou orașul Sankt Petersburg.blank

Ultimii ani și i-au petrecut în sărăcie cumplită, astfel încât fosta muză a marelui poet s-a văzut obligată să vândă scrisorile primite de la acesta. Anna a murit la Moscova pe 27 mai 1879 și, potrivit unei legende, convoiul ei de înmormântare a trecut prin Piața Pușkin chiar în momentul în care era înălțată faimoasa statuie a poetului, aceasta fiind ultima lor întâlnire.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *