Arhiducesa Sofia de Bavaria, “unicul bărbat” de la curtea vieneză. De ce a intrat în conflict cu nora ei, frumoasa împărăteasă Sisi

Prințesa Sofia Frederica de Bavaria s-a născut pe 27 ianuarie 1805 la München și a fost fiica regelui Maximilian I al Bavariei, mamă a doi împărați – Franz Joseph al Austriei și Maximilian I al Mexicului și bunica arhiducelui Franz Ferdinand, a cărui asasinare la Sarajevo a fost motivul declanșării Primului Război Mondial.

Mama Sofiei era prințesa Carolina de Baden, cea de-a doua soție a regelui Maximilian I și a dat naștere la două fetițe gemene, cealaltă fiind botezată Maria și va deveni regina Saxoniei. Viitoarea arhiducesă a crescut înconjurată de încă trei surori și de patru frați vitregi, proveniți din prima căsătorie a tatălui.

În anul nașterii Sofiei și a surorii sale, Bavaria fusese ridicată la rangul de regat de împăratul Napoleon Bonaparte, care își asumase titlul de “protector al Confederației Rinului” la care Bavaria a aderat. La căderea Imperiului francez, regele Bavariei s-a alăturat aliaților și și-a păstrat astfel regatul și titlul. Este momentul în care începe să caute pretendenți potriviți pentru fiicele lui în noul context geopolitic. Augusta se căsătorește cu fiul adoptiv al lui Napoleon Bonaparte, Carolina, după un aranjament anulat cu prințul moștenitor de Wurtemberg, se căsătorește cu împăratul Francisc I al Austriei; Elisabeta se căsătorește cu regele Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, Amalia și Maria Anna devin pe rând regine ale Saxoniei. Doar mezina Ludovika nu va purta coroană, ea fiind căsătorită cu un văr dintr-o ramură mai tânără a familiei, Ducele Maximilian și, din această cauză, a suferit mult din cauza diferenței în rang față de surorile ei, luându-și însă revanșa mai târziu, prin căsătoriile strălucite ale fiicelor sale.

Ajunsă la vârsta căsătoriei, Sofia l-a cunoscut pe arhiducele Franz Karl al Austriei prin intermediul surorii sale vitrege, prințesa Carolina Augusta de Bavaria. Frumoasă și inteligentă, ea nu se potrivea deloc cu arhiducele, o persoană lipsită de personalitate și fără farmec, dar căruia se pare că i se promisese tronul imperial, fratele mai mare al acestuia, Ferdinand I, epileptic și retardat mintal, fiind considerat incapabil să conducă imperiul.

Sofia s-a plâns mamei sale că nu este deloc mulțumită de partida aleasă de tatăl ei, dar aceasta i-a răspuns: “Ce vrei, s-a decis la Congresul de la Viena”. Sofia avea doar 19 ani și a fost nevoită să-și accepte soarta, așa că pe 4 noiembrie 1824 s-a căsătorit cu Franz Karl. După ceremonie, tânăra prințesă bavareză s-a mutat la curtea imperială de la Viena.

După o serie de sarcini pierdute, arhiducesa a născut un băiat sănătos pentru care și-a făcut planuri mari, dorind să-l facă împărat. Prințesă era ambițioasă, foarte interesată de problemele politice, a observat vidul de putere ce exista la curtea vieneză și a decis să umple acest gol cu personalitatea ei marcantă. Nu după mult timp, Sofia dobândește faima de a fi “unicul bărbat” de la palat. Contribuie în timpul revoluției din 1848 la căderea lui von Metternich căruia îi reproșa “că urmărește un lucru imposibil, adică să conducă monarhia fără împărat, cu un cretin ca reprezentant al coroanei”, făcând aluzie la cumnatul ei, împăratul Ferdinand.

Neîncrezătoare nici în propriul ei soț pe care îl detesta, Sofia îl împiedică pe acesta să preia tronul imperiului, renunțând astfel să devină împărăteasă. În felul acesta ea a pregătit terenul pentru ca fiul ei, Franz, să devină împărat, iar acest lucru s-a întâmplat în decembrie 1848. Franz Joseph îi va rămâne toată viața recunoscător mamei sale pentru felul în care arhiducesa s-a luptat pentru a-i oferi tronul.

Tânărul împărat a condus prin mâna forte a mamei în primii ani ai domniei, chiar dacă Sofia dăduse asigurări că nu se va mai amesteca în nicio afacere de stat: “Nu mă mai simt îndreptățită să o fac știind că, după 13 ani în care țara a fost a nimănui, acum a ajuns în mâini atât de bune, încât sunt bucuroasă să pot asista în liniște și cu optimism la tot ce se întâmplă, lăsând în urmă luptele grele din anul 1848”. Ea nu și-a respectat însă promisiunile, în anii cincizeci fiind împărăteasa din umbră a Imperiului Habsburgic, rămânând o conservatoare convinsă în politică, dar și în viața de familie, mai ales pentru că impunea respectarea cu strictețe a etichetei la curtea austriacă.

Imediat după urcarea pe tron a fiului ei, Sofia începe să-i caute acestuia o soție. Ea își dorea pentru Franz o prințesă de origine germană, sperând că astfel va întări poziția Austriei în Confederația Țărilor Germane. După câteva încercări eșuate cu prințese prusace, Sofia a apelat la sora ei mai mică, Ludovica de Bavaria, care avea doua fete apropiate de vârsta împăratului. Astfel a fost aleasă Sisi pentru a deveni mireasa lui Franz Joseph, trecându-se cu ușurință peste faptul că cei doi tineri erau verișori de gradul I. Au primit dispensa papei și pe 24 aprilie 1854 are loc căsătoria dintre Franz Joseph și Elisabeta de Wittelsbach (Sisi).

Sofia se amestecă și în căsnicia celor doi tineri, preluând creșterea și educația primilor copii imperiali. Faptul că ea considera că Elisabeta nu se achita de obligațiile ce reveneau unei împărătese, călătorind frecvent și petrecând foarte puțin timp la curtea din Viena, a dat naștere unui conflict dur cu arhiducesa care era profund dezamăgită de nora sa. Relația lor a devenit una glacială, pentru că Sisi refuza cu încăpățânare să respecte protocolul imperial la care soacra sa ținea atât de mult. Cel de-al doilea fiu al Sofiei, Arhiducele Maximilian, s-a căsătorit pe 27 iulie 1857, la Bruxelles, cu Charlotte a Belgiei, fiica regelui Leopold I. La curtea de la Viena aceasta, spre deosebire de Sisi, a fost foarte apreciată de soacră, care vedea în ea exemplul perfect al soției unui arhiduce austriac. În aprilie 1864 Maximilian a fost proclamat împărat al Mexicului în timpul celui de-al doilea imperiu mexican, cu sprijinul lui Napoleon al III-lea al Franței.

La începutul lunii iulie 1867, la Viena a sosit vestea că Maximilian a fost împușcat la Querétaro, o lovitură pe care arhiducesa Sofia, ajunsă la vârsta de 62 de ani, nu a reușit să o depășească niciodată, pentru că Max fusese fiul ei preferat. Mama îndurerată scrie în jurnalul ei: “Gândul la suferințele prin care a trecut, la izolarea și însingurarea lui departe de noi nu mă va părăsi niciodată, producându-mi o durere indescriptibilă”.

Sofia va mai trăi încă cinci ani, va deveni și mai religioasă și va renunța la orice luptă și dispută, chiar și la cea dusă împotriva nurorii ei, Elisabeta. Cu puțin timp înainte de a muri, a asistat la logodna Giselei, fiica cea mare a cuplului imperial cu Prințul Leopold al Bavariei.

Arhiducesa a murit în dimineața zilei de 28 mai 1872, după o îndelungă suferință, fiindu-i întreaga familie alături. A fost înmormântată în Cripta Capucinilor din Viena, iar moartea ei a fost considerată o mare pierdere pentru familia imperială și pentru toți cei care puneau preț pe tradițiile conservatoare de la curtea imperială.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *