HomeMonarhieMetrese, curtezane și amante celebreAventuriera Daisy Greville, amanta viitorului rege Eduard al VII-lea

Aventuriera Daisy Greville, amanta viitorului rege Eduard al VII-lea

DS TW

Frances Evelyn Greville s-a născut pe 10 decembrie 1861 la Londra și a fost fiica cea mare a colonelului Charles Maynard și a celei de-a doua soții a lui, Blanche FitzRoy. Blanche avea doar 18 ani când a adus-o pe lume pe Frances, în timp ce tatăl fetiței avea 50 de ani, iar când acesta a murit, cea mică a moștenit moșia Maynard și casa familiei din Little Easton, Essex. La doi ani după aceea, mama s-a recăsătorit cu lordul Rosslyn, în vârstă de 33 de ani, un apropiat al curții regale a reginei Victoria. Noul cuplu a avut cinci copii, surorile vitrege ale lui Daisy fiind Sybil Fane, contesa de Westmorland, Millicent Leveson-Gower, ducesa de Sutherland și Lady Angela Forbes.

Frances a fost considerată o posibilă soție pentru fiul cel mic al reginei Victoria, prințul Leopold, însăși regina dorindu-și acest mariaj, pentru că o găsea pe tânără simpatică și atrăgătoare. Cu toate acestea, aranjamentul nu s-a finalizat și în 1881 Frances s-a căsătorit cu Francis Greville, fiul cel mare și moștenitorul lui George Greville, al 4-lea conte de Warwick, tânărul cuplu mutându-se apoi la castelul Warwick. Primul și probabil singurul copil legitim al căsătoriei a fost Leopold Guy. Următoarea născută, Marjorie Blanche se pare că a fost fiica lordului Charles Beresford, iar al treilea copil, Charles Algernon, care a murit înainte de a împlini doi ani, se pare că a fost tot fiul lui Charles Beresford. Următorii doi copii ai lui Daisy, Maynard și Mercy, l-au avut ca tată pe Joseph Frederick (Joe) Laycock, un burlac milionar de care frumoasa contesă a fost îndrăgostită, în ciuda faptului că acesta avea mai multe aventuri în paralel.


Încă din primii ani ai căsătoriei, Daisy a devenit celebră pentru petrecerile fastuoase pe care le organiza. Ea și soțul ei erau membri ai “Marlborough House Set”, clubul condus de prințul de Wales, viitorul rege Edward al VII-lea și, începând din 1886, frumoasa contesă a început o relație cu acesta. Lady Warwick era favorita prințului de Wales pentru că era veselă, amuzantă și îl distra și pe el, și cercul său de prieteni. În paralel, Lady Warwick a avut o aventură pasională cu lordul Charles Beresford, dar, când a auzit că soția acestuia era însărcinată exact în aceeași perioadă ca și ea, i-a trimis o scrisoare revoltată bărbatului.

Numai că soția a deschis scrisoarea și astfel a aflat că soțul ei are o amantă, iar aceasta așteaptă un bebeluș. Scrisoarea a devenit motiv de scandal în ambele familii și a fost citită și de alte persoane, inclusiv de fratele lui Charles, Lord Marcus Beresford, toată lumea fiind de acord că epistola “nu ar fi trebuit să vadă niciodată lumina zilei”, astfel că a ajuns la Sir George Lewis, un avocat extrem de discret, spre a fi păstrată în siguranță.

Probabil că incidentul cu scrisoarea a consolidat poziția socială a lui Daisy, pentru că prințul de Wales a făcut-o pe contesă amanta sa semi-oficială. Eduard spera să o convingă pe Lady Beresford să distrugă scrisoarea compromițătoare, iar aceasta i-a dat lui Lady Warwick un ultimatum: “Rămâneți departe de Londra în acel sezon și apoi scrisoarea vă va fi returnată!”. Cum ea a refuzat, prințul de Wales a intervenit și a amenințat-o pe doamnă că poziția pe care o deținea în societate va fi periclitată, declanșând un scandal între cei doi bărbați.

Timp de aproape un deceniu, Daisy a fost favorita moștenitorului tronului, dar în aceeași perioadă s-a îndrăgostit fără speranță de un milionar aventurier, Joseph Laycock, care avea în paralel o relație cu Kitty, marchiza de Downshire. Când soțul doamnei a amenințat că va divorța din cauza aventurii, acest menage-à-trois a încins din nou spiritele în societatea londoneză, care era oripilată de conduita scandaloasă a celor implicați în poveste. În cele din urmă, Laycock s-a căsătorit cu Lady Downshire după divorțul acesteia, iar Lady Warwick a trebuit să se consoleze.

În anii următori, a fondat o școală de știință și tehnică și o școală de agricultură la Bigods, Dunmow, în apropierea proprietății sale din Essex, intenția sa fiind de a încuraja dezvoltarea unei agriculturi inteligente, asemănătoare cu cea din Europa continentală. Școala a funcționat timp de aproximativ 10 ani, iar ea a finanțat-o între 1897 și 1907. În plus, a înființat o școală de fete în Essex, un colegiu agricol pentru femei și a organizat la ea acasă o menajerie cu păsări și animale domestice, printre care se aflau câțiva ponei de circ și un faimos păun alb.

După moartea regelui Edward al VII-lea, Daisy s-a trezit că are datorii din ce în ce mai mari, ca urmare a mărinimiei sale proverbiale și a cheltuielilor nesăbuite, așa că a vrut să profite de trecutul său încercând să vândă scrisorile pe care suveranul defunct i le trimisese și prima ofertă i-a făcut-o noului rege George V. Scrisorile demonstrau amploarea infidelităților lui Edward al VII-lea și ar fi scandalizat societatea dacă ar fi fost făcute publice, așa că în poveste a intervenit ferm lordul Stamfordham, care a susținut că drepturile de autor aparțin regelui. Înalta Curte a emis o decizie prin care a împiedicat-o să publice corespondența în Marea Britanie, dar ea a amenințat că le va vinde presei americane. Industriașul și politicianul britanic Arthur Du Cros s-a oferit să plătească 64.000 de lire sterline (adică aproximativ șapte milioane de lire sterline astăzi) în schimbul scrisorilor de dragoste.


În cele din urmă, la mijlocul anilor ’20, situația financiară a lui Daisy s-a degradat atât de mult, mai ales după moartea soțului ei în 1924, încât în 1928 a ajuns la închisoare, fiind încarcerată la HM Holloway pentru datoriile pe care le avea. Contesa a fost eliberată cu condiția ca, în momentul în care își va publica memoriile, să trimită manuscrisele unei anumite edituri, ceea ce a și făcut. Cartea a fost cenzurată înainte de tipărire și chiar fiica lui Daisy a spus că paginile sunt atât de vulgare încât nu pot fi descrise decât ca un lung șir de prostii. “Fluxul și refluxul vieții” este considerat astăzi unul dintre cele mai valoroase volume de memorii despre societatea eduardiană. Bătrâna contesă Daisy Greville a murit pe 26 iulie 1938, la vârsta de 76 de ani, la moșia sa din Essex.

 

Galerie foto:

DS TW
No comments

leave a comment