Aventuriera Daisy Greville, amanta viitorului rege Eduard al VII-lea al Regatului Unit, o frumusețe fără cusur a societății londoneze

Frances Evelyn Greville s-a născut pe 10 decembrie 1861 la Londra, fiind fiica cea mare a colonelului Charles Maynard și a celei de-a doua soții a lui, Blanche FitzRoy. Blanche avea doar 18 ani când a născut-o pe Frances, în timp ce tatăl ei avea 50 de ani, iar când acesta a murit, Daisy a moștenit moșia Maynard și casa familiei din Little Easton, Essex. La doi ani după moartea tatălui, mama ei s-a recăsătorit cu lordul Rosslyn, în vârstă de 33 de ani, un apropiat al curții regale a reginei Victoria. Noul cuplu a avut cinci copii, surorile vitrege ale lui Daisy, printre care Sybil Fane, contesa de Westmorland, Millicent Leveson-Gower, ducesa de Sutherland și Lady Angela Forbes.
Frances a fost considerată o posibilă soție pentru fiul cel mic al reginei Victoria, prințul Leopold, însăși regina dorindu-și acest mariaj pentru că o găsea pe tânără simpatică și atrăgătoare. Cu toate acestea, aranjamentul a căzut și în 1881 Frances s-a căsătorit cu Francis Greville, fiul cel mare și moștenitorul lui George Greville, al 4-lea conte de Warwick, tânărul cuplu mutându-se apoi la castelul Warwick. Primul și probabil singurul copil legitim al căsătoriei a fost Leopold Guy. Următoarea născută, Marjorie Blanche se pare că a fost fiica lordului Charles Beresford, iar al treilea copil, Charles Algernon, care a murit înainte de a împlini doi ani, se pare că a fost tot fiul lui Charles Beresford. Următorii doi copii ai lui Daisy, Maynard și Mercy, l-au avut ca tată pe Joseph Frederick (Joe) Laycock, un burlac milionar de care frumoasa contesă a fost îndrăgostită, în ciuda faptului că acesta avea mai multe aventuri în paralel.
Încă din primii ani ai căsătoriei sale Daisy a devenit celebră pentru petrecerile fastuoase pe care le organiza. Ea și soțul ei erau membri ai “Marlborough House Set”, clubul condus de prințul de Wales, viitorul rege Edward al VII-lea, iar începând din 1886, frumoasa contesă a început o relație cu acesta. Lady Warwick era favorita prințului de Wales pentru că era veselă, amuzantă și îl distra și pe el, și pe cercul său de prieteni. În paralel Lady Warwick a avut o aventură pasională cu lordul Charles Beresford și, când a aflat că soția acestuia era însărcinată exact în aceeași perioadă ca și ea, i-a trimis o scrisoare revoltată lordului. Numai că soția acestuia a deschis scrisoarea și astfel a aflat că soțul ei are o amantă, iar aceasta așteaptă un bebeluș. Scrisoarea a devenit motiv de scandal în ambele familii, iar Daisy a dobândit epitetul “Babbling Brooke”, dar a fost citită și de alte persoane, inclusiv de fratele lui Charles, Lord Marcus Beresford, și toată lumea a fost de acord că “nu ar fi trebuit să vadă niciodată lumina zilei”, astfel că a ajuns la Sir George Lewis, primul baronet, un avocat extrem de discret, spre păstrare.
Probabil că incidentul cu scrisoarea a consolidat poziția socială a lui Daisy, pentru că prințul de Wales a făcut-o pe contesă amanta sa semi-oficială. Prințul spera să o convingă pe Lady Beresford să distrugă scrisoarea compromițătoare, dar aceasta i-a dat lui Lady Warwick un ultimatum: “Rămâneți departe de Londra în acel sezon și apoi scrisoarea vă va fi returnată!”. Cum aceasta a refuzat, prințul de Wales a intervenit și a amenințat-o pe Lady Charles că poziția pe care ea și soțul ei o dețineau în societate va fi periclitată, declanșând un scandal între cei doi bărbați.
Timp de aproape un deceniu, Daisy va fi favorita prințului de Wales, dar s-a îndrăgostit fără speranță de un burlac milionar aventurier, Joseph Laycock, care avea în paralel o aventură cu Kitty, marchiza de Downshire. Când soțul doamnei a amenințat că va divorța din cauza aventurii, acest menage-à-trois a încins din nou spiritele în societatea londoneză care era oripilată de această conduită scandaloasă. În cele din urmă Laycock s-a căsătorit cu Lady Downshire după divorțul acesteia, iar Lady Warwick a trebuit să se consoleze.
În anii următori Lady Warwick a fondat o școală de știință și tehnică și o școală de agricultură la Bigods, Dunmow, în apropierea proprietății sale din Essex, intenția sa fiind de a încuraja dezvoltarea unei agriculturi inteligente, pentru că pe cea britanică o considera inferioară față de cea din Europa continentală. Școala a funcționat timp de aproximativ 10 ani, iar ea a finanțat-o între 1897 și 1907. În plus, a fondat o școală de fete în Essex, un colegiul agricol pentru femei li a înființat la ea acasă o menajerie de păsări și animale domestice, printre care se adlau câțiva foști ponei de circ și un faimos păun alb.
După moartea regelui Edward al VII-lea Daisy s-a trezit că are datorii din ce în ce mai mari, ca urmare a mărinimiei sale proverbiale și a cheltuielilor nesăbuite, așa că a încercat să profite de trecutul său încercând să vândă scrisorile pe care regele decedat i le trimisese și prima ofertă i-a făcut-o noului rege George V. Scrisorile demonstrau amploarea infidelităților lui Edward al VII-lea și ar fi scandalizat societatea dacă ar fi fost făcute publice, așa că în acest caz a intervenit ferm lordul Stamfordham care a susținut că drepturile de autor aparțin regelui. Înalta Curte a emis o decizie prin care a împiedicat-o să publice scrisorile în Marea Britanie, dar ea a amenințat că le va vinde presei americane. Industrialul și politicianul britanic Arthur Du Cros s-a oferit să plătească 64.000 de lire sterline (adică aproximativ șapte milioane de lire sterline astăzi) în schimbul scrisorilor de dragoste.
În cele din urmă la mijlocul anilor ’20 situația financiară a lui Daisy se va degrada destul de tare, mai ales după moartea soțului ei în 1924, iar în 1928 va merge la închisoarea, fiind încarcerată la HM Holloway pentru datoriile pe care le avea. Contesa a fost eliberată cu condiția ca, în momentul în care își va publica memoriile, să trimită manuscrisele unei anumite edituri, ceea ce a și făcut. Manuscrisele ei au fost cenzurate înainte de tipărire și chiar fiica lui Daisy a spus despre ele că sunt atât de vulgare, încât nu pot fi descrise decât ca un lung șir de prostii. Cartea numită “Fluxul și refluxul vieții” este considerată astăzi unul dintre cele mai bine scrise volume de memorii despre societatea eduardiană.
Frumoasa contesă Daisy Greville a murit pe 26 iulie 1938, la vârsta de 76 de ani, pe moșia sa de la Essex.

 

 

Galerie foto:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *