Bambino Gesù, spitalul fondat de ducesa Arabella Salviati, este acum un model de îngrijire a copiilor bolnavi

Spitalul Bambino Gesù a fost fondat în urmă cu peste 150 de ani, din inițiativa generoasă a  familiei Salviati. Până atunci, în Italia, copiii bolnavi erau îngrijiți la fel ca adulții, fără a primi asistență medicală adecvată vârstei lor.

Povestea a început la Roma, pe 19 martie  1869, când patru fete vor fi spitalizate într-o  cameră  a unei clădiri din Via delle Zoccolette. Ele vor fi primele  paciente și au fost întâmpinate de maicile congregației San Vincenzo de’ Paoli, care aveau în grijă administrarea instituției. Deschiderea casei de îngrijire a copiilor a fost posibilă datorită ducesei Arabella Fitz James Salviati, care a avut ambiția de a crea condițiile pentru înființarea spitalului după modelul Hopital des Enfantes Malades din Paris. Inițiativa Arabellei a fost susținută de soțul ei, Ducele Scipione Salvati, urmaș al familiei nobiliare Borghese și moștenitor al titlurilor și numelui familiei Salviati. Și cei patru copii ai cuplului se implică și donează inclusiv banii din pușculițele în care își strângeau bănuții, astfel încât economiile să poată fi folosite pentru a finanța inițiativa. Între obiectele de arhivă ale spitalului se află încă pușculița spartă a unuia dintre copiii Salviati, pentru a aminti posterității acest mic gest de responsabilitate al copiilor față de alți copii.

În 1887, sediul spitalului a fost mutat pe dealul Gianicolo datorită noului plan urbanistic care prevedea construirea unor terasamente pentru a feri orașul de inundații. Municipalitatea Romei i-a încredințat  Ducesei Salviati  o parte din vechea mănăstire Sant’Onofrio pentru noul spital, iar lucrările de amenajare vor dura doi ani. Mutată în noul sediu, instituția devine un punct de referință pentru familiile din Roma, iar în 1907 obiectivul de 1.000 de internări pe an fusese depășit.   

În anii următori, Bambino Gesù a primit copiii afectați de cutremurul din Messina din 1908 și Avezzano din 1915, și în același an primește, pentru prima dată, vizita regelui Vittorio Emanuele. În 1919, regina Elena i-a încredințat Mariei Salviati, fiica cea mică a Arabellei și a lui Scipione, conducerea Vilei Iolanda, o colonie de vară din Santa Marinella care după trei ani va deveni al doilea sediu al spitalului, loc unde  vor fi tratați “copiii săraci care vor avea nevoie de îngrijire la malul mării”.

Familia Salviati donează în 1924 spitalul Papei Pius al XI-lea și acum se deschide o nouă etapă în istoria instituției: se construiesc mai multe structuri, inclusiv “Pavilionul Brady “, dedicat laboratoarelor de cercetare științifică pentru bolile copiilor, pavilionul SMOM (Ordinul Militar Suveran al Maltei) construit datorită contribuțiilor primite de la alte națiuni și pavilionul Salviati, încă activ. Din păcate, al Doilea Război Mondial oprește brusc procesul de dezvoltare care  începuse. Vor veni ani triști, pentru că aproape toate lucrurile esențiale pentru îngrijirea copiilor lipsesc din spital, iar sediul din Santa Marinella este expropriat de  trupele fasciste. Cu toate acestea, spitalul își continuă  serviciul public și are curajul de a răspunde apelului lui Pius al XII-lea de a-i primi și ascunde în interiorul zidurilor sale pe evreii și politicienii persecutați de naziști. În timpul zilei, adulții erau deghizați în medici, asistente medicale și cărăuși, iar copiii evrei erau distribuiți în saloane, pentru a fi confundați cu cei bolnavi.

Războiul lasă răni adânci pentru mult timp în administrarea instituției. Pentru prima dată de la înființare, spitalul are nevoie de sprijin financiar pentru a-și  continua activitățile obișnuite și  pentru a reînnoi instrumentarul care se deteriorase de-a lungul  timpului. Datorită intervenției papei Pius al  XII-lea și contribuțiilor financiare ale episcopiei americane medicii reușesc să-și continue misiunea. Între 1950 și 1960 au fost construite clădiri noi, iar ăn 1958 spitalul l-a primit pe Ioan al XXIII-a, primul papă care a urcat pe colina Janiculum pentru a vizita “spitalul său”.

La începutul anilor ’70 Bambino Gesù este integrat în sistemul regional de sănătate, iar în 1978 este inclus în cel național.  Șapte ani mai târziu, spitalul este recunoscut ca institut de spitalizare și îngrijiri de natură științifică și dezvoltă, pe lângă activități clinice, și muncă de cercetare încercând să identifice tratamentele inovatoare, dar dezvoltând și misiunile de cooperare în țările în curs de dezvoltare. În 1999 Bambino Gesù  elaborează, împreună cu alte  spitale italiene de pediatrie, prima “Cartă a drepturilor copiilor din spital”, care devine baza pentru dezvoltarea unui stil de spitalizare modernă pentru copii și familiile lor.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *