Baronul Karl Friedrich Hieronymus von Munchausen s-a născut pe 11 mai 1720 într-o familie nobiliară germană și a devenit, la vârsta de 13 ani, paj la curtea prințului din Wolfenbüttel, iar la 18 ani a fost numit însoțitor al prințului Anton-Ulrich, al cărui regiment era staționat în Riga.
Între anii 1740 și 1750 tânărul a obținut gradul de locotenent și maestru de călărie și a fost invitat de mai multe ori la moșia prietenului său, Georg Gustav von Dunten, unde a participat la câteva partide de vânătoare, aceasta fiind, probabil, prima sursă a aventurilor lui imaginare. Între 1740 și 1741 baronul a luat parte la Războiul ruso-turc, iar acest eveniment va fi, de asemenea, un izvor al povestirilor fantastice de mai târziu.
Pe moșia lui von Dunten locotenentul a cunoscut-o pe fiica acestuia, Jacobine von Dunten, cu care se va căsători pe 2 februarie 1744. Din anul 1750 von Munchausen s-a retras împreună cu soția la reședința familiei, unde a locuit timp de 40 de ani, și în această perioadă obișnuia să le povestească prietenilor care îl vizitau diverse întâmplări fabuloase.
După moartea Jacobinei, baronul s-a căsătorit cu Bernhardine von Brünn, o tânără care avea 20 de ani. Mariajul a fost, însă, nefericit și, în urma unui divorț scandalos, von Munchausen a ajuns la faliment.
Tânăra sa soție se pare că s-a îmbolnăvit imediat după nuntă și și-a petrecut vara anului 1794 în orașul balnear Bad Pyrmont, dar bârfele care circulau au susținut că, în timp ce era în stațiune, participa la toate seratele și balurile, dansa și flirta cu fel de fel de tineri domni.
Pe 16 februarie 1795 Bernhardine a adus pe lume o fetiță, pe Maria Wilhemina, la exact nouă luni după călătoria din vara precedentă, iar baronul a depus o plângere oficială împotriva femeii și în ultimii ani ai vieții s-a ocupat doar de procesul de divorț.
Munchausen a murit pe 22 februarie 1797, iar faima sa se datorează scriitorului Rudolf Erich Raspe. Cei doi se întâlniseră în timp ce cel din urmă studia la Universitatea din Göttingen și e posibil ca la un moment dat să fi fost unul dintre oaspeții baronului la conacul din Bodenwerder. Tânărul Raspe a scris mai multe anecdote inspirate din poveștile lui Munchhausen pe care le-a publicat în 1781, fără a le semna, într-o colecție numită „M-h-s-nsche Geschichten”, în cel de-al optulea număr al unei reviste umoristice din Berlin.
Doi ani mai târziu scriitorul a publicat o continuare, „Noch zwei M-Lügen”, în aceleași revistă, eroul și naratorul acestor povești fiind un anume „M-h-s-n”. În 1784, în timp ce se afla în Anglia, Raspe a adaptat anecdotele și a publicat o broșură în limba engleză, de această dată identificând personajul cărții ca fiind „Baronul Munchausen”, dar cărticica a apărut nesemnată. Tradusă în limba germană în 1786, cartea a avut un mare succes printre cititorii nemți, care au presupus că autorul este chiar baronul von Munchhausen. Singurul supărat a fost însă vârstnicul nobil care a făcut adevărate crize de furie pentru că numele său fusese târât astfel în conștiința publică, considerând că povestioarele îi insultă onoarea. Munchhausen a refuzat de atunci să mai spună povești și a încercat fără succes să îl dea în judecată pe poetul Gottfried August Bürger, autorul traducerii în limba germană, și pe reprezenanții editurii care îndrăzniseră să-i păteze reputația și așa știrbită după scandalul divorțului de Bernhardine von Brünn.
