AcasăRăzboaie și revoluțiiAl Doilea Război MondialBernard Natan, românul condamnat pentru pornografie în Franța

Bernard Natan, românul condamnat pentru pornografie în Franța

Nathan Tannenzaft s-a născut pe 18 iulie 1886 la Iaşi și a emigrat în Franţa în 1906. Avea 20 de ani si, trei ani mai târziu, s-a angajat ca proiecţionist la cinematograful de pe strada Menilmontant din Paris. Aici a întâlnit-o pe Marie-Louise Chatillon cu care s-a logodit şi cu care a avut doi copii.

În octombrie 1910 tânărul a înfiinţat, împreună cu trei asociaţi, o mică societate de producţie, CINÉ ACTUALITES, având un capital de 25 000 de franci. În august 1914, Nathan, care avea naţionalitate română, a intrat în Legiunea Străină ca voluntar, devenind soldat în Primul Război Mondial. Este rănit, decorat cu Crucea de Război şi, pe 11 octombrie 1918, este eliberat din armată cu gradul de sergent. Franţa îi recunoaşte meritele din timpul războiului şi, în 1921, îi oferă cetăţenia franceză şi un nou nume: Bernard Natan.

Pasionat de cinematografie, Natan deschide mai întâi un laborator pentru developarea filmelor, apoi începe să lucreze pentru Paramount Pictures şi, la începutul anilor ’20, îşi înfiinţează propriul studio de producţie, Rapid Film. Are rezultate financiare spectaculoase şi un succes la public obţinut extrem de rapid de vreme ce, în 1929, cumpără celebra societate Pathe. Numele firmei devine Pathe-Natan, iar românul naturalizat în Franţa prinde o excepţională perioadă de creştere economică, succesul cinematografiei franceze aproape îl egalează pe cel de la Hollywood, cel puţin ca număr de filme produse.

Românul-francez Natan devine interesat de televiziune şi, tot în 1929, creează prima societate franceză de televiziune – Télévision-Baird-Natan şI relansează Jurnalul Pathe.

Dar, ca majoritatea industriilor, cinematografia va avea de suferit din cauza crizei economice de la începutul anilor ‘30. În mai 1934, cu un efort financiar uriaş, cumpără prima sală de cinema care fusese deschisă, în 1906, în Franţa – Cinema Omnia Pathe -, îi măreşte numărul locurilor la 700 şi o transformă într-un cinematograf de actualităţi, în care proiecteză doar jurnale de ştiri.

Conform documentelor financiare, între 1930 şI 1935 societatea Pathé-Natan a obţinut un profit de 100 de milioane de franci şI a produs mai mult de 60 de filme. În 1935, însă, compania nu-și mai poate plăti datoriile pe care le acumulase în ultimii ani. Bernard Nathan este acuzat că a creat societăţi fictive, iar ceilalţi acţionari ai firmei sale îl suspectează direct de escrocherie. Începe un război financiar şi psihologic greu de controlat. Ca să-l discrediteze, adversarii îl atacă pe Bernard Natam cu orice mijloacele.

Este acuzat pentru că este evreu, este atacat pentru că şi-a ascuns originea românească în 1921, când primise cetăţenie franceză, este atacat că se înrolase în Legiunea Străină. Este, de asemenea, scoasă la lumină o poveste din 1911, când Natan ar fi fost condamnat la patru luni de închisoare pentru ultraj şI atentat la bunele moravuri. Contextul antisemit al perioadei interbelice este un factor care atârnă greu în acuzaţiile care i se aduc. Dar cea mai gravă vină este că ar fi produs, în studioul său, filme pornografice ba, mai mult, că a jucat el însuşi, de mai multe ori, în astfel de opere cinematografice. Nu s-au găsit peliculele respective, toate aceste învinuiri nu au fost probabil decât calomnii, dar Natan este acuzat oficial, i se intentează un proces, este judecat şI condamnat.

Îşi ispăşeşte pedeapsa pentru pornografie din 1939 până în 1942, dar, cu câteva luni înainte de momentul finalizării pedepsei, autorităţile îi retrag cetăţenia franceză şi rămâne fără nicio naţionalitate. După eliberarea din penitenciar, Bernard Natan are statut de apatrid şi este trimis în Tabăra de la Drancy.

Antisemitismul a cărui victimă fusese în momentul crizei Pathe căpătase proporţii uriaşe în Franţa aflată sub ocupaţie nazistă. Pe 25 septembrie 1942, din ordinul regimului de la Vichy, Bernand Natan, devenit o cifră din Convoiul Nr. 37, este deportat în tabăra de exterminare de la Auschwitz, unde moare după doar câteva luni, cel mai probabil în iarna anului 1943. Avea 57 de ani.

Niciun comentariu

Lasă un comentariu