Betsy Ross, croitoreasa căreia naţiunea îi datorează steagul american aşa cum îl ştim astăzi

Betsy Ross s-a născut pe 1 ianuarie în Philadelphia, fiind al optulea copil din cei 17 ai lui Samuel și ai Rebeccăi Griscom, ambii membri ai grupării religioase a Quaker-ilor. Tatăl ei era maistru constructor, iar fetiţa a urmat Friends School, unde a învățat să scrie și să citească, dar şi meseria de croitoreasă.

După ce s-a angajat la un atelier de croitorie, Betsy s-a îndrăgostit de un ucenic, John Ross, care era fiul unui demnitar din Biserica Christ Church din Pennsylvania, tânărul fiind şi el membru al clerului episcopal. Dar cum părinţii lui Betsy au dezaprobat mariajul lor pentru că făceau parte din comunități religioase diferite, cei doi au părăsit Pennsylvania, trecând în 1773 în New Jersey, unde au fost căsătoriți de William Franklin, fiul lui Benjamin Franklin.

După doi ani, cuplul a pornit o afacere în domeniul pentru care se pregătiseră, tapițerie, dar planurile lor au fost puternic afectate de Revoluția americană, pentru că obţineau cu mare greutate materiile prime, iar comenzile aproape se prăbuşiseră. John a considerat că are nevoie de un serviciu permanent pentru a-şi întreţine familia, aşa că s-a alăturat regimentului de pază a muniţiilor din Pennsylvania, dar a fost rănit mortal de o explozie în 1776. După decesul soțului său, Betsy a preluat total afacerea pe care cei doi o porniseră.

În iunie 1776, tânăra a fost vizitată de George Washington, George Ross și Robert Morris, toți trei făcând parte din Congresul Continental. Betsy îl cunoştea pe Washington pentru că ea îi cosea nasturii și butonierele la uniforme, iar George Ross era unchiul lui John, soţul ei decedat. Cei trei au venit la croitoreasa văduvă cu gândul de a-i propune să coasă un steag format din “stele și dungi”, ce urma să devină primul drapel american.

Conform proiectului, stelele urmau să aibă șase colțuri, dar Betsy s-a opus, susținând că stelele cu cinci colțuri ar fi mai potrivite, a luat o bucată de hârtie și a realizat o stea perfectă, cu cinci colțuri, convingând comitetul că varianta ei e cea mai potrivită, iar în următorii 50 de ani, afacerea ei s-a concentrate exclusiv pe fabricarea steagurilor americane, devenind furnizor oficial al garnizoanelor militare.

Pe 15 iunie 1777, croitoreasa s-a recăsătorit cu al doilea soț, marinarul Joseph Ashburn, dar în 1780, nava acestuia a fost capturată de o fregată a Marinei Regale și el a fost acuzat de trădare, fiind închis la închisoarea Old Mill din Anglia. În acest timp, prima lor fiică, Zilla, a murit la vârsta de nouă luni, iar Betsy, care era însărcinată cu cea de-a doua fiică a lor, Eliza, a născut. Joseph Ashburn a murit în închisoarea britanică, fără să-şi mai revadă vreodată soţia şi fără să-şi cunoască fiica.

Trei ani mai târziu, în mai 1783, văduva Betsy Ross s-a căsătorit cu John Claypoole, un bărbat care îl cunoscuse pe Joseph Ashburn în închisoarea Old Mill, acesta fiind cel care o anunțase pe femeie despre circumstanțele decesului soțului ei.

Cuplul a avut cinci fiice: Clarissa, Susanna, Jane, Rachel și Harriet (care a murit în copilărie). Odată cu nașterea celei de-a doua fiice a lor, Susanna, în 1786, familia s-a mutat într-o casă mai mare din Philadelphia.

În 1793, mama, tatăl și sora lui Betsy Ross au murit în timpul unei epidemii de febră galbenă. După încă douăzeci de ani, cel de-al treilea soţ al ei, John Claypoole, a murit şi el, dar ea s-a ocupat în continuare de afacere încă 10 ani.

La bătrâneţe s-a mutat cu cea de-a doua ei fiică, Susanna, iar fiica cea mai mare din a treia căsătorie, Clarissa, a preluat firma pe care mama sa a construit-o toată viaţa. În ultimii trei ani ai vieţii Betsy Ross a orbit complet şi a fost îngrijită de o altă fiică a ei, Jane. Avea să moară pe 30 ianuarie 1836 în Philadelphia, la vârsta de 84 de ani.

Galerie foto:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *