Casa Batlló a fost proiectată de Antoni Gaudí și este considerată una dintre capodoperele sale. Numele local al clădirii este Casa dels ossos (Casa Oaselor) și se află pe Passeig de Gràcia, în districtul Eixample, făcând parte dintr-un rând de case cunoscute sub numele de Illa de la Discòrdia (“Blocul discordiei”).
Clădirea a fost construită în 1877 și a fost comandată de un anume Lluís Sala Sánchez care își dorea o casă clasică, fără niciun element deosebit, cu subsol, parter, patru etaje și o grădină în spate. În 1900 reședința a fost cumpărată de Josep Batlló și, deși stilul locuinței nu era pe placul familiei, a decis să o achiziționeze datorită locației sale centrale, o zonă la modă la începutul secolului XX, familia Battlo mizând pe această casă pentru a atrage atenția asupra puterii sale financiare.
Familia Batlló era foarte cunoscută în Barcelona pentru contribuția sa la dezvoltarea industriei textile din oraș. Josep deținea câteva fabrici și s-a căsătorit cu Amalia Godo Belaunzaran, membră a familiei care fondase ziarul La Vanguardia. Antreprenorul a căutat un arhitect îndrăzneț și creativ, el era deschis să accepte orice proiect și a decis să nu-l limiteze deloc pe artist, cerându-i doar ca noua locuință să nu semene cu niciuna dintre celelalte case ale familiei.
În 1904, când l-a angajat pe Gaudí să-i proiecteze casa, bărbatul se gândea să dărâme clădirea și să construiască una complet nouă. Gaudí l-a convins însă pe Josep că o renovare este suficientă, astfel că proiectele au fost finalizate anul următor, iar reședința a fost renovată în 1906. Gaudi a schimbat complet apartamentul principal, care a devenit reședința familiei Batlló, a extins fântâna centrală și a adăugat etaje noi.
Fațadele din piatră sunt decorate cu fragmente colorate de sticlă și mozaic din plăcuțe ceramice, culoarea predominantă este albastru-verde, însă nuanţele se schimbă pe parcursul zilei în funcție de modul în care bate lumina, iar seara culorile devin mai intense.
Balcoanele seamănă cu niște măști de teatru, iar acoperișul a fost comparat cu o reptilă, un dinozaur gigantic sau cu balaurul ucis de Sfântul Gheorghe, patronul spiritual al Catalaniei.
Industriașul Josep Batlló a murit în 1934, dar casa a fost păstrată intactă de către soție până la moartea ei, în 1940. După moartea seniorilor, casa a fost administrată de copiii lor până în 1954, când societatea de asigurări Seguros Iberia a achiziționat Casa Batlló și și-a instalat aici birourile. În 1970, a avut loc o primă renovare majoră în mai multe dintre camerele, în 1983 balcoanele exterioare au fost și ele restaurate, au revenit la culoarea originală și un an mai târziu a fost iluminată fațada exterioară.
În 1993, Casa Batlló a fost cumpărată de Enric Bernat, fondatorul acadelelor Chupa Chups și al imperiului de dulciuri cu același nume, iar când acesta a decedat, în decembrie 2003, i-a lăsat moștenirea reședința fiului său, Xavier.
