Cealaltă victimă a atentatului de la Sarajevo: Sophie, iubita soție a arhiducelui Franz Ferdinand

Ducesa Sophie de Hohenberg s-a născut pe 1 martie 1868 la Stuttgart, fiind a patra fiică a contelui Bohuslav Chotek von Chotkow und Wognin, un aristocrat din Boemia, și a soției lui, contesa Wilhelmine Kinsky von Wchinitz und Tettau.

Tânăra a devenit doamnă de onoare a arhiducesei Isabella, soția arhiducelui Friedrich, ducele de Teschen, șeful Casei Habsburg-Lorena. Nu se știe unde l-a întâlnit pentru prima dată pe arhiducele Franz Ferdinand, probabil la un bal la Praga, în 1894, unde el era staționat cu garnizoană, iar apoi a început să facă dese vizite la Castelul Halbturn, reședința arhiducelui Friedrich.

Toată lumea a presupus că tânărul se îndrăgostise de fiica cea mare a lui Friedrich și a Isabellei, arhiducesa Marie Christine, dar realitatea era cu totul alta. Isabella a descoperit medalionul lui Franz Ferdinand căzut pe terenul de tenis și l-a deschis, așteptându-se să găsească o fotografie a fiicei sale, dar a găsit în medalion o fotografie cu Sophie, iar acest lucru a declanșat un mare scandal.

Franz Ferdinand devenise moștenitor prezumtiv la tron după sinuciderea vărului lui, prințul moștenitor Rudolf, în 1889 și după moartea tatălui său, Karl Ludwig, de febră tifoidă în 1896. Unchiul tânărului, împăratul Franz Joseph, l-a informat că nu se poate căsători cu Sophie, pentru că aceasta nu aparținea, așa cum cereau regulile, uneia dintre dinastiile domnitoare sau foste domnitoare ale Europei.

Franz Ferdinand a refuzat să renunțe la intenția sa de a o lua în căsătorie pe contesă, iar acest lucru a provocat un nou scandal.

În 1899, sub presiunea membrilor familiei, cuplului i s-a permis să se căsătorească, Franz Ferdinand și-a păstrat locul în ordinea succesiunii la tron și i s-a promis un titlu adecvat pentru viitoarea sa soție.

Tinerii s-au căsătorit pe 1 iulie 1900 la Reichstadt, dar împăratul nu a participat la ceremonie, singurii membri ai familiei imperiale care au fost prezenți fiind mama vitregă a lui Franz Ferdinand, arhiducesa Maria Tereza, și cele două fiice ale acesteia.

La căsătorie, Sophie a primit titlul de Fürstin von Hohenberg, iar în 1909 a fost ridicată la rangul de Herzogin (ducesă). Cu toate acestea, toate arhiducesele, prințesele și contesele Austriei și Ungariei aveau prioritate în fața ei. În cei paisprezece ani de mariaj, poziția ei la curtea imperială a fost umilitoare, iar problemele de protocol au împiedicat multe curți regale să găzduiască cuplul, în ciuda poziției lui Franz Ferdinand de moștenitor al tronului. Cu toate acestea, unii au făcut acest lucru, inclusiv regele George al V-lea și regina Mary a Regatului Unit, care au primit cu bucurie cuplul la Castelul Windsor în noiembrie 1913.

Ducesa a avut patru copii: Sophie, Maximilian, Ernst și un fiu mort la scurt timp după naștere.

În 1914, arhiducele Franz Ferdinand a fost invitat de generalul Oskar Potiorek, guvernatorul provinciei austro-ungare Bosnia și Herțegovina, să urmărească manevrele militare timp de trei zile la Sarajevo, capitala provinciei. Sophie nu avea de obicei voie să-și însoțească soțul în astfel de vizite din cauza statutului său inferior, dar, cu această ocazie, Franz Ferdinand a fost invitat mai degrabă în calitate de comandant militar decât de membru al familiei imperiale. Arhiducele a aranjat ca Sophie să i se alăture pe 28 iunie, a treia și ultima zi, urmând să facă împreună o vizită în oraș pentru a inaugura un muzeu înainte de a reveni la Viena. La 10 dimineața în ziua de duminică, 28 iunie 1914, când grupul a trecut pe lângă secția centrală de poliție din Sarajevo, un anume Nedeljko Čabrinović a aruncat cu o grenadă de mână asupra mașinii arhiducelui. Șoferul a accelerat când a văzut obiectul zburând spre automobil, iar grenada a explodat sub roțile mașinii următoare. Doi dintre ocupanți, Eric von Merizzi și contele Boos-Waldeck, au fost grav răniți și paisprezece trecători au fost loviți de așchii de bombă.

După ce a participat la recepția oficială de la Primărie, Franz Ferdinand a întrebat cum se simt cei doi răniți. Când arhiducelui i s-a spus că starea lor era gravă, a insistat să fie dus să-i vadă la spital. Un membru al echipei arhiducelui, Andreas Freiherr von Morsey, i-a sugerat că acest lucru ar putea fi periculos, dar Oskar Potiorek, care era responsabil pentru siguranța delegației, a răspuns: „Crezi că Sarajevo este plin de asasini?”

Pentru a evita centrul orașului, generalul Oskar Potiorek a decis ca mașina imperială să circule de-a lungul cheiului Appel până la spitalul din Sarajevo. Cu toate acestea, a uitat să-i spună șoferului, Leopold Loyka, despre această decizie. În drum spre spital, trecând pe lângă Podul Latin, șoferul a cotit pe strada Franz Joseph. Unul dintre conspiratori, Gavrilo Princip, stătea în picioare la colțul străzii în acel moment. Oskar Potiorek și-a dat seama că șoferul a luat-o pe o cale greșită și a strigat „Ce-i asta? Ai greșit drumul! Trebuiao luăm cheiul Appel!”

Șoferul a pus piciorul pe frână și a început să dea înapoi. Făcând acest lucru, a trecut încet pe lângă Gavrilo Princip. Asasinul a făcut un pas înainte, și-a ridicat pistolul și, de la o distanță de aproximativ cinci metri, a tras de două ori în mașină. Franz Ferdinand a fost lovit în gât și Sophie în abdomen. Contesa i-a spus soțului ei: „Pentru numele lui Dumnezeu, ce ți s-a întâmplat?!” apoi a căzut sângerând. Înainte de a-și pierde cunoștința, el i-a strigat: “Sophie! Sophie! Nu muri! Rămâi în viață pentru copiii noștri!”. Într-o ora medicii au constatat decesul amândurora.

Gavrilo Princip era născut în Bosnia sârbească într-o familie de țărani și fusese cooptat în societatea secretă numită Mâna Neagră care urmărea distrugerea influenței Imperiului Austro-Ungar în Balcani. Princip a susținut că nu țintise către ducesă, ci către generalul Oskar Potiorek, guvernatorul militar al Bosniei. Bărbatul a fost arestat imediat după atacul ucigaș, dar nu a fost condamnat la moarte, ci la 20 de ani de închisoare la Theresienstadt, unde a murit peste patru ani de tuberculoză.

Cadavrele arhiducilor au fost transportate la gara din Sarajevo, fiind însoțite de mai multe batalioane de infanterie și cavalerie. Tunurile au tras o salvă de doliu înainte ca trenul morturar să se pună în mișcare, au ajuns la Trieste și apoi la Viena, unde a fost organizată o scurtă ceremonie la Palatul Hofburg la care a participat doar familia imperială. Arhiducele și arhiducesa au fost înmormântați în cripta Castelului Artstetten, casa de vară a Habsburgilor, pentru că rangul Sophiei nu-i permitea să fie înmormânta în cripta imperială.

După asasinarea părinților lor, copiii cuplului imperial – Sophie, Maximilian și Ernst – au fost dați în grija unchiului lor, Prințul Jaroslav von Thun und Hohenstein. La sfârșitul anului 1918, proprietățile acestuia au fost confiscate, iar copiii s-au mutat la Viena.

În 1938, după anexarea Austriei de către Germania nazistă, Ernst, care vorbise la întâlniri pro-monarhiste și s-a opus public anexării, a fost trimis în lagărul de concentrare din Dachau împreună cu fratele său, Maximilian. Maximilian a fost eliberat după șase luni și obligat să rămână la Castelul Artstetten. Prințul Ernst a fost transferat mai târziu în alte tabere de concentrare și a fost eliberat în 1943. Proprietățile austriece ale familiei au fost confiscate în 1939, dar au fost recuperate în 1945.

După eliberarea Austriei în 1945, locuitorii lui Artstetten l-au ales pe Maximilian ca primar. Sophie s-a căsătorit cu Contele Friedrich von Nostitz-Rieneck în septembrie 1920 și a trăit până în octombrie 1990, Maximilian a murit în 1962, iar mezinul, Ernst, a murit în 1954.

Alte articole

Moartea Regelui Carol I

Ştirea morţii Regelui Carol I, întemeietorului Regatului, s-a răspândit în Capitală pe 28 septembrie, începând cu ora 8 şi, în primele momente, atitudinea generală a

Citeste mai mult»

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *