Cele patru femei din viața pictorului Jean Auguste Dominique Ingres. Tablourile artistului, în cele mai mari muzee ale lumii

Jean Auguste Dominique Ingres s-a născut pe 29 august 1780 la Montauban, în Franța și a fost cel mai mic copil al soților Joseph și Lenna Ingres. Tatăl său era sculptor și le-a transmis copiilor pasiunile sale: desenul și muzica.
În 1791, ajuns la vârsta de 11 ani, Ingres începe să studieze artele plastice la Academia din Toulouse, iar în august 1797 pleacă la Paris, fiind unul dintre cei 60 de studenți care asistă la cursurile de pictură și sculptură ale lui Jacques-Louis David, unul dintre cei mai influenți pictori francezi ai stilului neoclasic.

În 1801 tânărul câștigă o bursă de patru ani la Roma, fiind în același timp acceptat ca student la Academia Franceză. Din păcate, fondurile pentru educație ale imperiului francez fuseseră epuizate în timpul războaielor napoleoniene și tânărul pictor va trebui să aștepte 5 ani înainte de a pleca în Italia. De-abia în 1806 primește finanțarea și pleacă la studii, dar își lasă la Paris tânăra logodnică, pe Julie Forestier.
Aflat la Roma, ajung la el cronicile aspre ale criticilor la adresa tablourilor pe care le trimise Salonului parizian de Arte Frumoase în anul 1806 care îl deprimă foarte tare. Este momentul când rupe logodna cu Julie și se hotărăște să rămână la Roma, aflată în 1810 sub guvernare franceză.
În 1812 se îndrăgostește de Laura Zoega, fiica unui arheolog danez, și le scrie părinților rugându-i să-și dea acordul în vederea căsătoriei, dar, din motive necunoscute, căsătoria nu mai are loc.

Galerie foto:

În schimb, în luna decembrie a anului 1813, Jean Auguste Dominique se căsătorește cu Madeleine Chapelle despre care, după 20 de ani de căsătorie, pictorul va scrie “Sunt fericit datorită bunei mele soții, cea mai bună și cea mai nobilă dintre femei”.
Cuplul se mută în 1819 la Florența, unde va rămâne pentru următorii cinci ani. În 1824, pictorul se întoarce la Paris, începe să-și expună tablourile și de această dată criticii îi apreciază opera. Un an mai târziu, în ianuarie 1825, Ingres primește Legiunea de Onoare, iar în iunie este ales membru al Academiei de Arte Frumoase.
Începe o perioadă prolifică pentru creația sa, își deschide propriul atelier pe malul stâng al Senei, nu departe de Academie, unde va preda începând cu anul 1829.
În decembrie 1834, soții Ingres pleacă din nou în Italia, pentru că artistul a fost numit director al Academiei Franceze de la Roma. Aici îi cunoaște și se împrietenește cu Franz Liszt și cu Charles Gounod.

În aprilie 1841, când se întoarce la Paris după expirarea mandatului, pictorul are un succes enorm pentru că toată aristocrația franceză îi dă comenzi pentru lucrări de artă, în special pentru portrete. În februarie 1849, soția sa, Madeleine se rănește la un picior. Medicii nu reușesc să o vindece, femeia suferă timp de câteva luni din cauza cangrenei și moare pe 27 iulie din cauza unei infecții generalizate. Moartea frumoasei Madeleine îl debusolează complet pe pictor care se baza doar pe soția sa. Ingres scrie: “Totul s-a sfârșit. Ea nu mai este, nu mai există nici casa mea, sunt frânt și tot ce pot să fac este să plâng de disperare”.
Pictorul se mută din locuința care îi provoca atâtea amintiri, iar prietenii săi, văzând disperarea artistului, i-o prezintă pe Delphine Ramel despre care Ingres scrie: “Nu este nici prea tânără, nici prea bătrână, e cumsecade”. Jean Auguste Dominique, ajuns la vârsta de 71 de ani, se căsătorește cu domnișoara Ramel pe 15 aprilie 1852. Mireasa avea 43 de ani și era, într-adevăr, o femeie bună care se va ocupa de pictor în ultimii ani ai vieții acestuia.  În același an, în timpul domniei lui Napoleon al III-lea, este recunoscut în mod oficial ca pictor al Curții, primește crucea de mare ofițer al Legiunii de Onoare, iar zece ani mai târziu, în 1862 bătrânul artist devine senator.
Jean Auguste Dominique Ingres moare pe 14 ianuarie 1867 în apartamentul său din Quai Voltaire din cauza unei pneumonii și va fi înmormântat cu onoruri la Cimitirul Père-Lachaise.
Opera lui Ingres se află în cele mai mari muzee ale lumii. Una dintre ultimele sale capodopere, Baia turcească, este realizată la vârsta de 82 de ani și a avut ca sursă de inspirație povestirea scrisă de Lady Montagu, o scriitoare engleză din sec. XVIII-lea, soția ambasadorului Marii Britanii la Constantinopole, în care aceasta descrie cea mai frumoasă baie turcească din oraș: “Erau acolo aproape două sute de femei care se îmbăiau (…). Doamnele erau tolănite pe divanuri acoperite cu perne și covoare bogate. Sclavele le pieptanau.” În partea centrală a tabloului este înfățișată soția artistului, Madeleine Chapelle, pe care Ingres a pictat-o de nenumarate ori.
Tabloul, destinat prințului Napoleon, fiul împăratului Napoleon al III-lea, a fost returnat de soția prințului, prințesa Clotilde, care l-a considerat prea indecent prin explozia de nuditate. Pictura a fost achiziționată în cele din urmă de un diplomat turc, Khalid Bey, care deținea o mare colecție de nuduri și artă erotică, inclusiv multe tablouri de Courbet. Tabloul a continuat să fie considerat scandalos mult timp după ce Ingres și Khalid Bey au murit. Pânza a ajuns la Societatea “Prietenii Muzeului Luvru” care au oferit-o muzeului Luvru în 1907, dar donația a fost respinsă. Totuși, în cele din urmă, în 1911 “Baia turcească” a lui Ingres a ajuns în custodia muzeului.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *