Charles Baudelaire, “Florile răului”: alegerile pe care le-a făcut i-au grăbit sfârșitul

Charles Baudelaire s-a născut la Paris, pe 9 aprilie 1821, și a fost botezat două luni mai târziu la Biserica Romano-Catolică Saint-Sulpice. Tatăl său, Joseph-François Baudelaire, era funcționar public superior și artist amator, dar avea cu 34 de ani mai mult decât mama lui Charles, Caroline.
Joseph-François a murit în 1827, când copilul avea doar 6 ani, iar anul următor Caroline s-a căsătorit cu locotenentul Jacques Aupick, care a devenit mai târziu ambasador al Franței la diferite curți nobiliare.

 

Charles a fost educat la Lyon, fiind descris de un coleg de clasă ca “mult mai rafinat și mai distins decât oricare dintre noi”. Mai târziu, a urmat Liceul Louis-le-Grand din Paris, studiind dreptul. Avea o viață dezordonată, făcea frecvent datorii, a început să frecventeze diverse prostituate și este posibil să fi contractat gonoree și sifilis în această perioadă.
Tatăl său vitreg se gândea să îl pregătească pentru o profesie în drept sau diplomație, dar tânărul a decis să înceapă o carieră literară. Mai târziu, mama sa va spune: “O, ce durere! Dacă Charles s-ar fi lăsat ghidat de tatăl său vitreg, cariera lui ar fi fost foarte diferită… Nu ar fi fost un nume în literatură, este adevărat, dar toți trei am fi fost mai fericiți”.

 

În 1841 bărbatul l-a trimis într-o călătorie la Calcutta, în India, în speranța de a pune capăt obiceiurilor sale pe care le considera depravate. La întoarcerea la Paris Charles a început însă să frecventeze din nou tavernele boeme, scriind, în această preioadă, câteva dintre poeziile din “Les Fleurs du Mal”. La vârsta de 21 de ani, a primit o moștenire considerabilă, dar a risipit o mare parte din ea în câțiva ani. Familia a obținut un decret de plasare a bunurilor sale sub supraveghere, considerând că este singurul mod de a-l învăța să-și păstreze averea în siguranță.
Baudelaire a devenit cunoscut în cercurile artistice ca un dandy, iar în această perioadă Jeanne Duval a devenit amanta sa. Actrița din Haiti pe care Charles o numea “amanta amantelor” sau “Venus Neagră” a fost respinsă de familia lui, mama poetului considerând că femeia “l-a chinuit în toate privințele” și l-a secat de bani.
Deși a participat la Revoluția din 1848 și a scris pentru un ziar revoluționar, interesul poetului pentru politică a dispărut repede. La începutul anilor 1850, Baudelaire avea mari probleme de sănătate, îl căutau creditorii și nu reușea să mai scrie regulat. Se muta deseori dintr-o casă în alta pentru a scăpa de cei cărora le datora bani și a început mai multe proiecte pe care nu le-a putut finaliza.
La moartea tatălui său vitreg, în 1857, poetul nu a fost nici măcar menționat în testamentul acestuia. În același an a publicat “Les Fleurs du mal” (Florile răului), primul și cel mai faimos dintre volumele sale de poezii.

 

Până în 1859, bolile de care suferea, utilizarea pe termen lung a opiului, viața dezordonată și sărăcia au avut un efect devastator asupra poetului. Baudelaire îmbătrânise premature și, în cele din urmă, mama sa a cedat și a acceptat să-l lase să locuiască o vreme cu ea la Honfleur.
Dificultățile sale financiare au apărut din nou după ce editorul său, Poulet Malassis, a dat faliment în 1861. În tot acest timp a continuat relația cu Jeanne Duval, dar a avut aventuri cu actrița Marie Daubrun și cu curteana Apollonie Sabatier. Fuma în continuare opiu și a început să bea excesiv. În 1866 a suferit un accident vascular cerebral masiv urmat de o paralizie, nu mai putea vorbi și nu și-a revenit niciodată.

 

Scriitorul a murit la vârsta de 46 de ani, pe 31 august 1867, la Paris, fiind înmormântat în Cimitirul Montparnasse. Multe dintre poeziile sale au fost publicate postum, iar după dispariția lui, mama i-a plătit datoriile și a găsit o oarecare mângâiere în faima postumă a poetului spunând: “Văd că fiul meu, cu toate greșelile sale, își are locul în literatură”.

 

Despre dispariția iubitei vieții sale, Jeanne Duval, există informații controversate. Este posibil ca actrița să fi murit de sifilis încă din 1862, cu cinci ani înainte poetului. Alte surse susțin că Duval i-a supraviețuit lui Baudelaire, fotograful Nadar spunând că a văzut-o ultima dată în 1870, când femeia era în ultima fază a bolii și mergea în cârje.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *