Clementine Ogilvy Spencer Churchill s-a născut pe 1 aprilie 1885, fiind fiica lui Sir Henry Hozier și a Lady Blanche Hozier, dar paternitatea fetiței a fost un subiect controversat, deoarece Lady Blanche era cunoscută pentru infidelitățile sale. Sir Henry a surprins-o pe soția sa în casă împreună cu un iubit în 1891, ea a reușit să evite divorțul invocând faptul că și el o înșela, însă la scurt timp cuplul s-a separat. Lady Blanche a susținutmai târziu că tatăl biologic al Clementinei era căpitanul William George “Bay” Middleton.
În vara anului 1899, când copila avea 14 ani, mama ei s-a mutat cu ea și cu celelalte două fiice la Dieppe, într-o comunitate formată din ofițeri, scriitori și pictori refugiați în nordul Franței și au petrecut aici o vară relaxantă înotând, făcând canotaj, picnicuri și plimbări. Clementine s-a îndrăgostit de pictorul Walter Sickert, pe care îl credea cel mai frumos și mai convingător bărbat pe care l-a văzut vreodată. Viața lor fericită în Franța s-a terminat brusc când Kitty, fiica cea mare a familiei, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. Blanche Hozier le-a trimis pe Clementine și pe sora ei, Nellie, în Scoția, pentru a-și putea dedica tot timpul lui Kitty, dar aceasta a murit pe 5 martie 1900.
Clementine a fost educată mai întâi acasă, apoi la școala din Edinburgh condusă de Karl Fröbel și mai târziu la Școala pentru fete din Berkhamsted și la Universitatea Sorbona din Paris. Tânăra a fost de două ori logodită în secret cu Sir Sidney Peel, un ofițer de carieră care se îndrăgostise de ea când avea 18 ani, dar în 1904, când l-a întâlnit pentru prima dată pe Winston Churchill la un bal la Crewe House, l-a uitat definitiv pe Sidney.
În martie 1908, cei doi s-au întâlnit din nou la o cină organizată de Lady Helier, o rudă îndepărtată a Clementinei și după cinci luni de întrevederi la diverse evenimente sociale, Winston a cerut-o în căsătorie.
Pe 12 septembrie 1908 cuplul s-a căsătorit la Biserica St. Margaret’s din Westminster și a plecat în luna de miere în Baveno, Veneția și la Castelul Veveří din Moravia. Clementine și Winston Churchill au avut cinci copii: Diana, Randolph, Sarah, Marygold, care a murit înainte de a împlini doi ani, și Mary, dar niciunul dintre ei nu s-a ridicat la înălțimea pretențiilor severului lor tată.
În ciuda stresului provocat de rolurile politice ale lui Winston Churchill, căsnicia cuplului a fost plină de afecțiune și respect reciproc. În timpul Primului Război Mondial, Clementine a organizat cantine pentru muncitori în zona metropolitană de nord-est a Londrei și s-a implicat în susținerea efortului de război. Singura suspiciune asupra mariajului cu dificilul Churchill a apărut în anii 1930, când a călătorit fără el pe iahtul lordului Moyne, Rosaura, către insule Borneo, Noua Caledonie și Noile Hebride, perioadă în care se pare că ar fi avut o aventură cu Terence Philip, un bogat comerciant de artă cu șapte ani mai mic decât ea.
Fiind soția unui politician care a adoptat adesea poziții controversate, Clementine era obișnuită să fie tratată urât de soțiile adversarilor lui Winston, dar întotdeauna i-a susținut deciziile și a încercat să îl ajute în momentele de criză politică. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a devenit președinta Fondului pentru Ajutor al Crucii Roșii, președintă a Asociației Creștine a Femeilor Tinere pentru Apel la Război și președinta maternității pentru Soțiile Ofițerilor, iar în 1946 a primit Marea Cruce a Ordinului Imperiului Britanic. Lunga căsnicie a cuplului, care s-a întins pe o perioadă de 56 de ani, s-a încheiat pe 24 ianuarie 1965, la moartea lui Winston Churchill.
În ultimii ani ai vieții, inflația i-a provocat distinsei văduve mari dificultăți financiare și la începutul anului 1977 a fost nevoită să vândă la licitație cinci tablouri pictate de regretatul ei soț. Lady Clementine Spencer-Churchill a murit la domiciliul său din Londra, în urma unui atac de cord, pe 12 decembrie 1977. Avea 92 de ani și îi supraviețuise fostului prim-ministru al Marii Britanii aproape 13 ani.
