Coco Chanel, stilul secolului XX

DS TW

Coco Chanel s-a născut pe 19 august 1883 în zona Maine-et-Loire, într-o familie săracă. Tatăl ei, Albert, era vânzător ambulant de țesături, iar mama, Jeanne Devolle, era spălătoreasă la un spital de caritate construit de Sœurs de la Providence, o congregație catolică feminină. Cuplul mai avea o fetiță, Jeanne, născută cu un an înainte, și au mai urmat încă patru copii – Alphonse, născut în 1885, Antoinette, venită pe lume un an mai târziu, Lucien și apoi Augustin, care a murit după șase luni de la naștere, toți locuind înghesuiți într-o locuință cu o singură cameră din orașul Brive-la-Gaillarde.

Mama copiilor a murit la vârsta de 32 de ani, pe când Gabrielle avea doar 11 ani. Tatăl i-a trimis pe cei doi fii să muncească la diverse ferme din zonă, iar pe fete le-a înscris la mănăstirea Aubazine, care avea un orfelinat condus de călugărițele Congregației Sfintei Inimi. Gabrielle a petrecut șase ani în căminul bisericii catolice, unde a dus o viață dură, plină de privațiuni, dar unde a învățat să coasă. Ajunsă la optsprezece ani, tânăra depășise limita de vârstă pentru a putea rămâne la Mănăstirea Aubazine, așa că a fost trimisă într-o pensiune pentru fete catolice în orașul Moulins.

Aici s-a angajat mai întâi cusătoreasă, apoi a început să cânte la cafeneaua “Moulins La Rotonde” și, în aceeași perioadă, și-a găsit un loc de muncă într-un magazin de stofe. La Caffè Rotond admiratorii o alintau Coco, nume provenit de la melodiile pe care obișnuia să le interpreteze: “Qui a vu Coco?” și “Ko-Ko-Ri-Ko”.

În 1904, a cunoscut un bărbat foarte influent care îi va schimba viața, pe baronul Étienne Balsan, a cărui familie avea afaceri în industria textilă. Coco a devenit amanta lui și s-a mutat într-una din casele baronului, începând din pasiune și doar pentru uz propriu să creeze pălării care au fost apreciate de toate doamnele bine situate din aristocraţia pariziană. Pasiunea ei s- transformat în curând într-o o mică afacere, devenind creatoare de pălării în 1908.

 

În 1909, Chanel a deschis un magazin la parterul apartamentelor lui Balsan din Paris și acesta a devenit rapid locul de întâlnire al femeilor bogate care formau clientela stilistei. Așa l-a cunoscut și pe Arthur Capel, care a ajutat-o să-și transfere activitatea pe Rue Cambon, în 1913 Coco a inaugurat un alt magazin la Deauville, în 1915, unul la Biarritz și în 1921 s-a lansat pe piața parfumurilor. Convinsă că parfumurile pe bază de flori și mosc nu au viitor, creatoarea a promovat o rețetă pe bază de aldehide și zahăr fermentat.

Relația cu Capel a durat nouă ani, dar chiar și după ce acesta s-a căsătorit cu o aristocrată engleză, Lady Diana Wyndham, în 1918, nu s-a despărțit complet de Coco. Bărbatul a murit într-un accident de mașină pe 21 decembrie 1919 și s-a spus atunci că accidentul lui Capel a fost pus la cale chiar de creatoarea de modă. La douăzeci și cinci de ani de la eveniment, Chanel, care locuia în acel moment în Elveția, i-a mărturisit prietenului ei, Paul Morand: “Moartea lui a fost o lovitură teribilă pentru mine. Cu pierderea lui Capel, am pierdut totul. Ceea ce a urmat nu a fost o viață fericită, trebuie să spun asta.”

 

În timp ce se afla într-o vacanță la Biarritz, Coco Chanel l-a întâlnit pe Marele Duce Dmitri Pavlovici al Rusiei, exilat după Revoluția bolșevică în Franța. Cei doi au avut o aventură, apoi au rămas în relații foarte apropiate și acesta a încurajat-o să-și dezvolte afacerile, ajungând astfel să fie foarte interesată de industria cosmetică și de parfumerie. Parfumurile create cu ajutorul unui chimist i-au fost prezentate în niște sticluțe numerotate de la 1 la 5 și de la 20 la 24. Stilista a ales două dintre ele, dar până la urmă a rămas la numărul 5, căruia nu i-a schimbat numele și care a fost lansat pe 5 mai 1921, devenind, în scurt timp, parfumul cel mai vândut în lume.

În 1923, Vera Bate Lombardi, fiica nelegitimă a marchizului de Cambridge, i-a făcut intrarea în cele mai selecte cercuri ale aristocrației britanice și a ajuns astfel să facă parte dintr-un grup de elită în care se aflau personalități precum politicianul Winston Churchill, aristocrați precum Ducele de Westminster sau Edward, Prințul de Wales.

La Monte Carlo, în 1923, Coco Chanel, care avea vârsta de patruzeci de ani, i-a fost prezentată lui Hugh Richard Arthur Grosvenor, ducele de Westminster. A început o relație care a durat zece ani cu acesta, timp în care ducele i-a oferit bijuterii extravagante, obiecte de artă și o casă în selectul cartier Mayfair din Londra.

În 1927, Hugh Richard i-a făcut cadou creatoarei o parcelă de teren la Roquebrune-Cap-Martin, pe Riviera Franceză, unde Coco și-a construit o vilă pe care a numit-o La Pausa. Când a fost întrebată de ce nu s-a căsătorit cu el, ar fi spus: “Au fost mai multe ducese de Westminster. Există o singură Chanel.”

În 1929, a început să creeze pantofi, bijuterii, genți, eșarfe, curele și bijuterii, iar atelierul ei din Rue Cambon 21 a devenit un punct de reper pentru pentru toate femeile din Paris.

În 1926, Chanel ieșise pe piață cu „petit noir”, mica rochie neagră, considerată piesa cea mai importantă din istoria îmbrăcămintei de până acum. În 1932, atelierele ei ofereau locuri de muncă pentru 4.000 de persoane, iar vânzările hainelor pe care le producea au ajuns la circa 28 de mii de modele pe an.

În 1939, când a început cel de-al Doilea Război Mondial, Chanel și-a închis atelierul și și-a concediat toți angajații din Rue Cambon, lăsând deschisă doar parfumeria. 4.000 de femei au rămas pe drumuri, iar Coco s-a retras într-un apartament de lux la Hotelul Ritz, acolo unde se afla și comandamentul general al ofițerilor naziști. De remarcat că a avut în această perioadă o relație cu baronul Hans Günther von Dincklage, diplomat german la Paris, fost ofițer și procuror general al Armatei Prusace, care era agent în serviciile de informații militare încă din 1920. De altfel, după război, Coco a fost acuzată de colaborare cu naziștii și s-a retras în Elveția, vânzând toate drepturile mărcii Chanel lui Pierre Wertheimer.

Ajunsă la vârsta de 70 de ani, bătrâna doamnă a decis să își reia afacerea. L-a descoperit pe tânărul stilist Christian Dior și, pe 5 februarie 1954, la boutique-ul din Rue Cambon 21 a prezentat o nouă colecție bazată pe stilul anilor ’20.

Gabrielle Coco Chanel a murit pe 10 ianuarie 1971, la vârsta de 87 de ani, în apartamentul ei de la Hotelul Ritz din Paris. Ceremonia funerară a avut loc la Église de la Madeleine, iar sicriul a fost acoperit cu flori albe — camelii, gardenia, orhidee, azalee și câțiva trandafiri roșii, creatoarea fiind apoi înmormântată în cimitirul Bois-de-Vaux din Lausanne, Elveția.

La sfârșitul anului 2014, agențiile franceze de informații au declasificat și au publicat documente care confirmă fără tăgadă rolul de spion în favoarea naziștilor pe care Coco Chanel l-a avut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

DS TW
No comments

leave a comment