Colette, o femeie liberă: Excentrica dansatoare de la Moulin Rouge a devenit una dintre cele mai cunoscute scriitoare ale secolului XX și a fost onorată cu funeralii de stat în Franța

Sidonie-Gabrielle Colette s-a născut pe 28 ianuarie 1873 în orășelul Saint-Sauveur-en-Puisaye, fiind fiica lui Jules-Joseph Colette, un invalid de război devenit colector de taxe și a soției sale, Adèle Eugénie Sidonie. Fata a urmat o școală publică pînă la 17 ani.

În 1893, Colette s-a căsătorit cu Henry Gauthier-Villars, cunoscut sub pseudonimul Willy, un scriitor și editor celebru în epocă și tânăra va mărturisi mai târziu că nu ar fi devenit scriitoare dacă nu ar fi fost Willy.  Cu paisprezece ani mai în vârstă decât soția sa, acesta a introdus-o în cercurile intelectuale și artistice avangardiste și i-a încurajat relațiile bisexuale. Willy a încurajat-o să scrie, publicând însă sub numele lui celebra serie Claudine: Claudine à l’école, Claudine à Paris, Claudine en ménage și Claudine s’en va.

Colette și Willy s-au separat în 1906, deși divorțul lor a devenit definitiv în 1910. Tânăra a început apoi o carieră artistică în sălile de de dans din Franța, inclusiv la Moulin Rouge, jucând uneori scene deocheate și câștigând foarte puțini bani, uneori doar pentru a supraviețui, fiind adesea flămândă și bolnavă. În acești ani, ea a început o serie de relații cu diverse femei, cea mai cunoscută fiind cea cu Mathilde de Morny, marchiza de Belbeuf, cunoscută sub numele de “Missy”, cu care împărțea uneori scena. Pe 3 ianuarie 1907, un sărut într-un spectacol între Missy și Colette a provocat o revoltă, și, prin urmare, ele nu au mai putut trăi împreună, deși relația a continuat pentru încă cinci ani.

În 1912, Colette s-a căsătorit cu Henry de Jouvenel, editorul revistei Le Matin și un an mai târziu au avut împreună o fiică numită Colette de Jouvenel. În timpul Primului Război Mondial Colette s-a dedicat jurnalismului, căsătoria oferindu-i confortul de a se ocupa doar de scris. În această perioadă ea a devenit pasionată de fotografie.

În 1920 Colette a publicat romanul Chéri, o carte despre dragostea dintre o femeie în vârstă și un bărbat mult mai tânăr, volum care a avut mare succes.

Căsătoria lui Colette cu Jouvenel s-a încheiat printr-un divorț în 1924, parțial din cauza infidelităților ei, dar mai ales a aventurii cu fiul ei vitreg de 16 ani, Bertrand de Jouvenel. În 1925 l-a cunoscut pe Maurice Goudeket, care a devenit ultimul ei soț, cuplul rămânând împreună până la moartea femeii.

Colette era deja o scriitoare consacrată, iar anii ‘20 și ‘30 au fost perioada ei cea mai productivă și inovatoare, literatura ei concentrându-se pe relațiile de cuplu și sexualitate.

În 1940, când germanii au ocupat Franța, Colette avea 67 de ani și a rămas la Paris, în apartamentul ei din Palais Royal. Soțul ei, Maurice Goudeket, care era evreu, a fost arestat de Gestapo în decembrie 1941 și, deși a fost eliberat după câteva luni datorită intervenției soției franceze a ambasadorului german, Colette a trăit restul anilor de război cu frica unei posibile a doua arestări a soțului ei. Probabil acesta a fost motivul pentru care a scris articole pentru mai multe ziare pro-naziste, iar romanul ei publicat în acea perioadă, Julie de Carneilhan, conține multe accente antisemite.

În 1944 Colette a publicat ceea ce va deveni probabil cea mai faimoasă carte a ei, Gigi, în care spune povestea lui Gilberte (“Gigi”) Alvar, o tânără în vârstă de 16 ani care este pregătită pentru a deveni curtezană a unui bogătaș, dar sfidează misiunea sfârșind prin a se căsători cu el. În 1949 cartea a fost ecranizată avându-i pe Danièle Delorme și Gaby Morlay în rolurile principale, apoi în 1951 a fost adaptată pentru teatru la Broadway cu necunoscuta, la acea vreme, Audrey Hepburn în rolul principal, actrița fiind aleasă chiar de Colette. În 1954 o altă distribuție la Théâtre des Arts a avut-o în rol principal pe actrița româncă Alice Cocea. Un film produs la Hollywood în 1958, cu Leslie Caron și Louis Jourdan în rolurile principale, a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

În anii de după război, Colette a devenit o figură publică celebră, deși era grav bolnavă de artrită și trebuia să fie însoțită în permanență de soțul ei, Maurice Goudeket, cel care a supravegheat publicarea operelor complete ale Colettei.

La moartea ei, pe 3 august 1954, biserica catolică a refuzat să îi organizeze o înmormântare religioasă din cauza celor două divorțuri, dar i-au fost organizate funeralii de stat, Colette fiind a doua femeie din Franța, după Sarah Bernhardt în 1923, care a primit această onoare, fiind înmormântată în cimitirul Père-Lachaise.

 

Galerie foto:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *