HomeMonarhieMetrese, curtezane și amante celebreCora Pearl, o curtezană extravagantă

Cora Pearl, o curtezană extravagantă

DS TW

Eliza Emma Crouch s-a născut pe 23 februarie 1842 în Plymouth și a fost fiica violoncelistului Frederick Nicholls Crouch și a cântăreței Lydia Pearson. Tatăl și-a abandonat familia în 1847, cel mai probabil fugind de creditori, și a plecat la New York, iar Lydia Pearson a decis să o trimită pe Emma la o școală religioasă din Franța. Fetița a stat într-un pension din Boulogne-sur-Mer timp de doi ani, apoi într-o altă instituție din Calais, unde a rămas pentru următorii șapte ani. La vârsta de 19 ani s-a întors în Anglia și și-a găsit de lucru ca ajutoare de modistă.

În această perioadă, l-a cunoscut pe baronul Oelsen, cu care a locuit timp de un an, înainte de a deveni amanta proprietarului unui cabaret londonez, Robert Bignell, care era cu zece ani mai mare decât ea.

În martie 1858, acesta din urmă a dus-o pe Emma la Paris, dar, după un sejur de o lună, când bărbatul a vrut să se întoarcă în Anglia, ea a decis să rămână în Franța. Tânăra a devenit o întreținută, a intrat în serviciul proxenetului Roubise, care îi procura numeroși clienți, și a început să țină o evidență a acestora, cu numele lor și detalii intime despre viața privată.

După șase ani, englezoaica s-a instalat într-un apartament împreună cu o prietenă, Carole Hassé, și-a schimbat numele în Cora Pearl și curând l-a întâlnit pe ducele de Rivoli, Victor Masséna, care a prezentat-o prințului Achille Murat, fiul prințului Lucien Murat. Cora a avut o relație cu ambii bărbați până în 1865, când prințul a plecat în Africa pentru a se alăture noul său regiment, dar, înainte de a părăsi Parisul, i-ar fi promis un dar de două sute de mii de franci dacă acceptă să se căsătorească cu el.

Frumoasa curtezană a refuzat, pentru că în decembrie 1864 îl cunoscuse pe ducele de Morny, fratele vitreg al împăratului Napoleon al III-lea, și devenise amanta lui, dar și prietena soției acestuia, Sophie. Datorită generozității lui Auguste de Morny, Cora a locuit în castelul Beauséjour, unde organiza petreceri somptuoase, cheltuind sume astronomice pentru decorarea palatului în care instalase o baie uriașă de bronz.

A început să facă tot felul de excese, se scălda în șampanie sau își vopsea pudelul în albastru pentru a se asorta cu rochia ei, frecventa restaurantele la modă, inclusiv Café Anglais, care oferea clienților săi separeuri. Într-unul dintre aceste separeuri, a ordonat să fie servită oaspeților ea însăși, pe o tavă imensă de argint, goală, ca desert. La zece zile după moartea ducele de Morny, în martie 1865, Cora a fost abordată de ducele Emmanuel de Gramont-Caderousse și început o relație cu el, aventură care a continuat până în septembrie 1865, la moartea bărbatului. În același an, Cora l-a întâlnit pe prințul Napoléon, vărul împăratului, care i-a devenit amant și care i-a oferit două vile splendide în Paris, una pe rue de Chaillot și cealaltă pe rue des Bassins.

În următorii cinci ani, averea Corei a crescut considerabil, dar a fost risipită fără niciun discernământ. În 1870, după ce Franța a declarat război Prusiei, curtezana și-a transformat casa în spital și a îngrijit însăși răniții, folosindu-și averea personală pentru a cumpăra materiale sanitare și pentru a angaja asistente medicale și infirmiere. După ce prințul Napoleon, ultimul amant, a plecat în exil, la căderea celui de-al Doilea Imperiu, a rămas însă fără niciun protector și a început să aibă datorii.

În 1872, l-a întâlnit pe Alexander Duval, un tânăr bogat care avea douăsprezece restaurante în Paris. Bărbatul, care avea doar 25 de ani, i-a devenit în scurt timp amant. Duval îi plătea întreținerea reședințelor și îi făcea o mulțime de daruri, iar de ziua ei i-a oferit o carte de o sută de pagini care avea, în loc de file, câte 1.000 de franci.

La un moment dat, familia lui a decis să-i taie fondurile, iar din acel moment Cora a refuzat să-l mai vadă. În decembrie 1872, Alexander, disperat, a reușit să forțeze intrarea casei ei, a încercat să o omoare, apoi s-a împușcat în fața ei, dar tentativa de sinucidere nu a reușit. La două zile după tragedie, femeia a primit vizita unui comisar de poliție care i-a ordonat să plece urgent din Franța. Afacerea Duval devenise subiectul principal al presei, iar numele ei era compromis. Cora s-a refugiat mai întâi la un prieten din Monte Carlo, apoi a plecat spre Nisa și, în cele din urmă, la Milano, unde l-a reîntâlnit pe prințul Napoleon.

Mobilierul și obiectele scumpe din reședința ei principală din Paris au fost confiscate la cererea creditorilor. Prințul Napoleon a întreținut-o o vreme la Milano, dar în cele din urmă, în 1874, a rupt orice relație cu ea. Cora s-a întors în Franța, dar a fost obligată de creditori să-și vândă casele, bijuteriile și tablourile și curând s-a îmbolnăvit de cancer la stomac.

“Toţi oamenii care au cunoscut pe Cora Pearl în tinereţea ei recunosc că a fost una dintre cele mai frumoase femei care s-a văzut vreodată în budoarele Parisului. Era cam înaltă, zveltă, cu forme pline, blondă, cu faţa rotundă, rumenă, cu ochii mari, albaştri, cu un bust ca din marmoră, cu brațe rotunde, cu o figură sculpturală, care făcu pe sculptorul Clesioger, ajuns mai pe urmă la mare renume, să o roage ca să-i servească ca model pentru o figură ideală. Nu era prostă și avea o voce curată și sănătoasă, care trăda o fire anevoie de deranjat. Când râdea, şi râdea foarte des, se vedeau două rânduri de dinţi de o sănătate periculoasă. Istoria vieţii sale o poate cineva cunoaște din memoriile pe care le-a publicat nu de mult. “Aveam, scrie ea, un tren impozant, un vagon întreg plin cu bagaje, şase cai şi un personal enorm. În timp de 14 zile, numai socoteala pentru mâncare s-a urcat la 30.000 de franci’. Petrecerea la Baden, afară de sumele pierdute la joc, a costat-o 59.000 de franci, la joc a pierdut 70.000 de franci. La ea se dansa de dimineaţa până seara. Juvaerurile ei reprezentau o valoare de un milion. Ea nu cunoștea însă valoarea banului. Și cu toate sumele enorme pe care le-a primit, s-a întâmplat uneori că n-a avut nici un ban în buzunar și a trebuit să-şi amaneteze juvaerurile”, scriau ziarele franceze despre frumoasa Cora Pearl.

Celebra curtezană a murit pe 8 iulie 1886, la vârsta de 51 de ani, într-un apartament modest situat la primul etaj al unei mici căsuțe de pe Rue Bassano din Paris.

DS TW
No comments

leave a comment