Culorile iubirilor lui Marc Chagall. Pictorul a fugit de sovietici și de naziști, fiind salvat pe ultima sută de metri de o viză pentru America

Moșe Segal s-a născut pe 7 iulie 1887 la Vitebsk, în Rusia, fiind primul copil al familiei de evrei Zachar și Faiga Segal, oameni săraci și foarte credincioși. Părinții erau analfabeți, dar copilul învață să scrie, să citească și să cânte la vioară la școala evreiască, apoi este înscris la o școală laică.

În 1906 intră ucenic la un fotograf, dar în paralel merge timp de două luni în atelierul pictorului Iehuda Pen, de la care primește primele lecții de artă, iar un an mai târziu pleacă la Sankt Petersburg, unde, în 1907, devine elevul lui Nicolai Roerich, directorul Academiei de Arte Frumoase.

În anul 1910 ia parte la expoziția colectivă organizată de școală, apoi se hotărăște să plece în Franța. În acestă perioadă se logodește cu tânăra scriitoare Bella Rosenfeld, care îl va aștepta la Vitebsk timp de patru ani.

În Franța artistul a locuit în cartierul Montparnasse, apoi se mută în blankLa Ruche, unde existau multe ateliere de pictură, dar a trăit în sărăcie cea mai mare perioadă a timpului. Noaptea picta în atelierul lui, pe pânze improvizate din fețe de masă, cearșafuri sau cămăși de noapte, iar ziua studia. I-a cunoscut aici pe poeții Max Jacob și Guillaume Apollinaire și, datorită sprijinului pictorului Robert Delaunay, lucrările lui sunt primite la Salonul de Toamnă.

În 1914 își vizitează familia în Vitebsk, dar este surprins aici de izbucnirea Primului Război Mondial și va rămâne în Rusia timp de opt ani. În primul an de război, lucrează ca funcționar de stat în Sankt Petersburg, îi cunoaște pe poeții Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin și Alexandr Blok. Un an mai târziu s-a căsătorit cu frumoasa Bella Rosenfeld și au avut primul lor copil, Ida.blank

În anul 1918, Chagall primește funcția de comisar al artelor frumoase în gubernia natală Vitebsk, iar în ianuarie 1919, inaugurează școala de arte frumoase din Vitebsk și muzeul municipal. Curând pictorul are un conflict cu artistul Kazimir Malevici, este forțat să-și dea demisia, părăsește orașul Vitebsk în mai 1920 și se mută la Moscova. Aici pictează decoruri de teatru și realizează decorațiile pereților Teatrului Evreiesc. Totuși, picturile sale nu se încadrează în tiparele esteticii impuse de revoluția bolșevică, astfel că, în anul 1922, Chagall hotărăște să emigreze.

blankPrima etapă din exilul lui Chagall se desfășoară la Berlin, oraș în care se aflau mulți emigranți ruși. În anul 1923, părăsește Germania îndreptându-se spre Franța, unde participă la câteva expoziții.

Ambroise Vollard, proprietarul unei galerii și editor de gravuri, îi comandă ilustrații pentru “Suflete moarte” de Gogol, apoi ilustrează și alte cărți, “Fabulele” lui La Fontaine și Biblia. Situația materială a pictorului se îmbunătățește, călătorește în Palestina, Olanda, Spania și Italia, dar din 1939 se stabilește cu familia în sudul Franței.

După ce Germania a invadat Franța, Chagall a rămas în țară, fără să știe că evreii francezi, cu complicitatea guvernului de la Vichy, erau deportați în lagărele de concentrare naziste. Chagall, foarte implicat în munca sa, a înțeles târziu ce se întâmpla, a aflat că evreii fuseseră eliminați din toate pozițiile publice și academice și în cele din urmă a realizat pericolul real în care se afla.blank

Mulți alți artiști ruși și evrei renumiți erau în aceeași situație – Chaim Soutine, Max Ernst, Max Beckmann, Ludwig Fulda, Vladimir Nabokov, care, deși nu era evreu, era căsătorit cu o evreică, dar și medici, psihologi, ingineri, profesori, poeți, muzicieni, economiști s-au mutat temporar în Marsilia așteptând o soluție să emigreze în America.

blankDatorită intervenției Idei, fiica lui Marc și a Bellei, și cu sprijinul lui Alfred Barr de la Muzeul de Artă Modernă din New York, numele familiei Chagall a fost adăugat pe lista artiștilor a căror viață era în pericol și pe care Statele Unite ar trebui să încerce să-i extragă din Franța ocupată. Jurnalistul american Varian Fry și Hiram Bingham IV, vice-consulul Statelor Unite în Marsilia, au desfășurat o amplă operațiune de salvare pentru acești artiști și intelectuali, oferindu-le vize falsificate pentru SUA. În aprilie 1941, lui Chagall și soției sale li s-a retras cetățenia franceză. Soții au rămas într-un hotel din Marsilia, de unde au fostblank arestați împreună cu alți evrei, dar jurnalistul american a reușit să facă presiuni asupra poliției franceze reușind, cu mari dificultăți, eliberarea lor.

Marc Chagall a fost unul dintre cei peste 2.000 de intelectuali care au scăpat de naziști datorită acestei operațiuni riscante și a ajuns la New York, împreună cu soția sa, pe 23 iunie 1941, a doua zi după ce Germania invadase Uniunea Sovietică.

New York-ul i s-a părut fascinant, deși nu vorbea încă limba engleză, a intrat în cercul scriitorilor, pictorilor și compozitorilor care, ca și el, blankfugiseră din Europa în timpul invaziilor naziste, își petrecea timpul vizitând galerii de artă și muzee și se plimba cartierele evreiești. Pierre Matisse, fiul lui Henri Matisse, a devenit reprezentantul său și a gestionat expozițiile Chagall la New York și Chicago. Pictorul a primit de la coregraful Léonide Massine misiunea de a picta costumele baletului său, Aleko, care a avut un succes uriaș.

Foarte afectat de evenimentele dramatice din Europa măcinată de război, pictorul își găsește refugiul în muncă. Pe 2 septembrie 1944, iubita sa soție, Bella, a murit brusc din cauza unei infecții cu virus, nefiind tratată corespunzător din cauza lipsei medicamentelor.blank

După încheierea războiului, în 1948, Marc Chagall se întoarce în Europa și începe o relație cu pictorița canadiană Virginia Haggard, fiica unui diplomat, cu care va avea un copil. Cei doi se stabilesc la Orgeval, în apropierea Parisului. Relația lor durează până în aprilie 1952, când Virginia Haggard l-a părăsit Chagall pentru fotograful Charles Leirens, devenind ea însăși fotograf profesionist.

Pictorul o întâlnește pe Valentina Brodski, emigrantă evreică născută în Kiev, și se stabilesc împreună la Paris, în apartamentul Vavei, pe insula Saint Louis. Se căsătoresc în iulie 1952, iar în 1966 cei doi se mută la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa. Chagall merge de mai multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea Parlamentului din Ierusalim, iar în ultimii ani ai vieții pictează mult, se ocupă de sculptură, ceramică și litografie, realizează mozaicuri, tapiserii și proiectează vitralii.

blankLa solicitarea ministrului Culturii, scriitorul André Malraux, decorează, între anii 1963-1964, spectaculosul plafon al Palatului Garnier, sediul Operei din Paris.blank

Pictorul a murit pe 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la vârsta de 98 de ani și a fost înmormântat alături de ultima sa soție, Valentina “Vava” Brodsky Chagall, în cimitirul multiconfesional din Saint-Paul-de-Vence, Provence.

 

 

Galerie foto:

Alte articole

blank

Zorka, prințesa Serbiei

Prințesa Ljubica Petrović-Njegoš s-a născut pe 23 decembrie 1864 la Cetinje, fiind fiica cea mare a regelui Muntenegrului, Nicolae I, și a reginei Milena Vukotić,

Citeste mai mult»

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *