Ecaterina Cercheza s-a născut în 1620 și a fost nepoata lui Koca Derviș Mehmed Pașa, Mare Vizir al Imperiului Otoman în perioada 1653-1654, iar sora ei s-a căsătorit cu İslâm al III-lea Ghirai, hanul Crimeei. Tănăra a jucat un rol major în deciziile pe care soțul, Vasile Lupu, și fiul ei, Ștefăniță Lupu, le-au luat în timpul domniilor. Cunoscută pentru activitățile sale filantropice, Doamna Ecaterina Cercheza a patronat mănăstirile și bisericile din Moldova, dar era ea însăși implicată în negocieri politice în situații de criză, în absența soțului și a fiului ei.
După moartea primei sale soții, Doamna Tudosca Bucioc, cu care a avut două fiice, Vasile Lupu a trimis în Circazia o solie condusă de vistiernicul Nicolae Catargie și formată din 60 de moldoveni și 150 de tătari, care urma să-i aducă o nouă soție. Convoiul s-a deplasat din Iași prin Istanbul până la Oceac, în actuala regiune rusă Kabardino-Balkaria cu o misiune clară: viitoarea mireasă trebuia să fie frumoasă, de neam ales, virgină și de religie creștină. Cum Ecaterina îndeplinea toate aceste condiții, fiind fiica unui prinț cerchez și, în plus, avea o educație aleasă, vorbea patru limbi străine și știa să citească, a fost alegerea ideală a solilor lui Vasile Lupu.
Vistiernicul Nicolae Catargie, șeful delegației moldovene, a plătit 1500 de ducați ca zestre părinților fetei înainte de a o lua în Crimeea și încă 1000 de ducați pentru a obține permisiunea lui Bahadır I Giray, hanul Crimeii, cel care trebuia să-și dea acceptul ca prințesa cercheză să se căsătorească cu Vasile Lupu. Sute de tătari și de oșteni moldoveni au însoțit-o pe Ecaterina până la graniță, dar, odată ajuns convoiul la Silistra, văzând cât de frumoasă era, pașa Nasuh Hussein a dorit să o rețină pentru propriul harem.
După multe tentative nereușite de eliberare plătite cu peste 2000 de ducați, Vasile Lupu a intervenit direct la sultan care a dat ordin ca grupul care avea misiunea de a o duce pe prințesă în Moldova să poată trece Dunărea.
În septembrie 1639 Ecaterina a ajuns în cele din urmă în Iași și a fost întâmpinată chiar de domnitor, care a cheltuit sume mari de bani pentru ceremonia de primire a noii sale soții.
Devenită doamnă, Ecaterina Cercheza, a îndeplinit activități oficiale în Moldova, participând alături de Vasile Lupu, la toate evenimentele oficiale, inclusiv la căsătoriile principeselor Maria și Ruxandra, fiicele lui Lupu din prima căsătorie. Doamna Ecaterina a făcut, de asemenea importante donații în bani pentru mănăstirile Golia și Hlincea.
Când au izbucnit luptele pentru tronul Moldovei dintre Gheorghe Ștefan și Vasile Lupu, în 1653, Ecaterina a fost evacuată în Suceava, iar când Ștefan a cucerit orașul și a devenit domn pentru a doua oară, i-a luat prizonieri pe doamna Ecaterina, pe Ruxandra, fiica din prima căsătorie a domnitorului, și pe fiul cuplului, Ștefăniță Lupu, pe care l-a însemnat la nas. Doamna a fost nevoită să-și cedeze bijuteriile, precum și cinci dintre cei mai frumoși cai ai săi, dar datorită intervenției lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, principele Transilvaniei, prizonierii n-au fost uciși, ci închiși la Buciulești, în Neamț, unde au stat în captivitate până în 1658. Ecaterina a apoi plecat la Constantinopol, la soțul său, care era închis la Edikule.
După obținerea tronului de către fiul ei, Ștefăniță, în noiembrie 1659, doamna l-a însoțit pe acesta la Iași și i-a supravegheat primele decizii la cârma Moldovei, fiind permanent alături de el. Tânărul va avea însă o domnie scurtă, până în septembrie 1661, când a murit în timpul unei epidemii de ciumă la doar 20 de ani.
În 1661, după moartea soțului și a fiului său, Ecaterina Circaziana s-a mutat la Constantinopol, a locuit timp de patru ani în palatul familiei marelui vizir, după care, în 1665, s-a întors în Moldova, unde va muri un an mai târziu, pe 1 martie 1666.
