Yolande Martine Gabrielle de Polastron, ducesă de Polignac, s-a născut la Paris pe 8 septembrie 1749, în timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea, fiind fiica lui Jean François Gabriel, conte de Polastron, și a Jeannei Charlotte Hérault. În ciuda descendenței aristocratice, familia avea multe datorii, iar stilul de viață pe care îl ducea era departe de cel al nobilimii franceze.
La vârsta de șaisprezece ani, Gabrielle a fost logodită cu Jules François Armand, conte de Polignac, cu care s-a măritat după doi ani, pe 7 iulie 1767, la câteva luni după împlinirea vârstei de optsprezece ani. Tânărul era căpitan al regimentului regal de dragoni și în primii ani ai căsătoriei cuplul a avut doi copii: o fiică, Aglaé și un fiu. Câțiva ani mai târziu au urmat alți doi fii, unul dintre ei, Jules, devenind prim-ministru al Franței în 1829.
În 1775, la o recepție organizată în Sala Oglinzilor de la Versailles, frumoasa Gabrielle i-a fost prezentată reginei Maria Antoaneta, care a fost fascinată de ea și a invitat-o să se mute la Versailles. Deoarece cheltuielile pentru a locui în proximitatea curții regale erau mari, Gabrielle i-a răspuns că soțul ei nu are bani pentru a finanța o mutare permanentă la palat, astfel că regina a decis să plătească datoriile restante ale familiei și să-i ofere un statut convenabil soțului tinerei.
Odată instalată la palat, Gabrielle s-a împrietenit cu fratele mai mic al regelui, contele d’Artois, și, în același timp, Ludovic al XV-lea a încurajat prietenia dintre soția sa și contesă, căreia îi era recunoscător pentru influența benefică pe care o avea asupra capricioasei Maria Antoaneta.
Carismatică și frumoasă, Gabrielle a devenit șefa informală a cercului exclusivist al reginei, asigurându-se că nimeni nu o deranjează fără aprobarea sa. Tânăra era considerată elegantă, sofisticată, fermecătoare și amuzantă și, datorită prieteniei cu suverana, întreaga familie Polignac a beneficiat de generozitatea curții regale. Pentru că averea lor creștea de la lună la lună și își schimbaseră stilul de viață în mod vizibil, multe familii aristocratice au început să îi invidieze pe Gabrielle și pe soțul ei, considerând că au un rol dominant la Versailles.
Unii istorici consideră că favorurile pe care Maria Antoaneta le făcea familiei Polignac au alimentat scăderea de popularitate a suveranei. În 1780, regele i-a acordat titlul de duce de Polignac soțului Gabriellei, iar acest lucru a fost o altă sursă de iritare pentru anturajul regal.
La sfârșitul anilor 1780, au apărut mii de pamflete cu tentă pornografică în care se spunea că Gabrielle ar fi amanta reginei, deși nu a existat nicio dovadă care să susțină aceste acuzații, însă bârfele au provocat daune uriașe prestigiului monarhiei.
În 1782, guvernanta copiilor Franței, Victoire de Rohan, prințesă de Guéméné și soție a lui Henri Louis de Rohan, a trebuit să demisioneze din cauza scandalului cauzat de falimentului soțului ei, iar regina a înlocuit-o cu Gabrielle. Numirea a generat din nou indignare, pentru că toată lumea știa că statutul social al favoritei era insuficient pentru un post de o asemenea importanță.
Ca urmare a noii poziții, de guvernantă a copiilor regali, Gabrielle a primit 13 camere în palat, un privilegiu fără precedent, pentru că guvernanta anterioară deținuse doar patru sau cinci camere.
Timp de câțiva ani frumoasa ducesă a fost îndrăgostită de căpitanul gărzii regale, Joseph Hyacinthe François de Paule de Rigaud, Conte de Vaudreuil și, din cauza faptului că regina nu-l plăcea pe conte, găsindu-l nepoliticos și iritant, influența Gabriellei asupra Mariei Antoaneta s-a diminuat, mai ales după venirea pe lume al celui de-al doilea fiu al suveranei.
După izbucnirea Revoluției franceze, Gabrielle a plecat cu familia ei în Elveția, continuând să corespondeze cu regina. Ducesa de Polignac a murit pe 9 decembrie 1793, la vârsta de 44 de ani, la scurtă vreme după execuția Mariei Antoaneta.
