Curajoasa jurnalistă Nellie Bly. “Zece zile în casa de nebuni”, investigația care a făcut-o celebră

Nellie Bly s-a născut pe 5 mai 1864 în Pennsylvania și a fost poreclită „Pinky” pentru că în copilărie se îmbrăca în roz. Tatăl ei, Michael Cochran, a fost morar și mai târziu a cumpărat moara în care lucra și tot pământul din jurul casei familiei. Afacerile i-au mers atât de bine, încât a ajuns proprietar pe atât de mult pământ încât satul a ajuns să fie numit după numele lui. Mama ei, Mary Jane, a fost casnică și s-a ocupat de creșterea copiilor, inclusiv de cei ai soțului din căsătorii anterioare.

În 1880, tânăra s-a mutat cu familia ei la Pittsburgh și o revistă locală⁠ a angajat-o pe tânăra Nellie să scrie un editorial sub pseudonimul „Lonely Orphan Girl”. Articolul a fost atât de apreciat, încât i s-a propus să devină angajată permanentă a redacției.

Nellie Bly s-a concentrat pe temele legate de viața femeilor muncitoare, scriind o serie de articole de investigație, dar în curând a ajuns să publice doar în paginile pentru femei, în care apăreau subiecte de modă, societate și grădinărit. Nemulțumită, Nellie, care avea doar 21 de ani, a plecat în Mexic în calitate de corespondent al ziarului și a rămas aici aproape jumătate de an, scriind despre viața și obiceiurile mexicanilor.

Într-unul dintre articole, a relatat despre încarcerarea unui ziarist care criticase guvernul mexican condus de Porfirio Díaz. Când au aflat, autoritățile au amenințat că o vor aresta, determinând-o să plece din țară. Întoarsă acasă, l-a denunțat pe Díaz ca dictator care oprima poporul mexican și controla presa.

Trimisă din nou să scrie recenzii de artă și de teatru, Bly a demisionat de la Pittsburgh Dispatch în 1887 și a plecat la New York. A trăit patru luni în sărăcie, apoi a reușit să obțină un post la ziarul lui Joseph Pulitzer și a început să lucreze la o serie de reportaje și articole de investigație. Pentru unul dintre ele tânăra a acceptat să se prefacă nebună pentru a ancheta zvonurile despre brutalitatea și neglijarea la care erau supuși pacienții din ospiciul pentru femei aflat pe Blackwell Island (Roosevelt Island de astăzi).

Conform planului, după o noapte de exersare în fața oglinzilor a unor expresii faciale specifice, s-a cazat la o pensiune de muncitori. Seara a refuzat să se culce, spunându-le gazdelor că îi e frică de ei și că arată de parcă ar fi nebuni. Aceștia au suspectat că ea este cea nebună și a doua zi au chemat poliția. Ajunsă în fața tribunalului, Nellie s-a prefăcut că are amnezie, dar judecătorul a hotărât că fusese drogată.

Tânăra a fost apoi examinată de mai mulți medici, care au declarat-o „categoric dementă, un caz incurabil”, iar șeful pavilionului de bolnavi psihic de la Spitalul Bellevue a catalogat-o „fără îndoială nebună”.

Cazul „frumoasei fete nebune” a atras atenția mass-media: „Cine este această fată nebună?” titra New York Sun, iar New York Times scria despre „misterioasa fată rătăcită” cu „privirea sălbatică și fugară” și despre strigătul ei disperat: „Nu-mi amintesc! Nu-mi amintesc!”

Internată în ospiciu, Bly a văzut cu ochii ei cum erau tratate bolnavele. Hrana era precară, pacientele periculoase erau legate unele de altele cu funii, iar șobolanii umblau peste tot în spital, apa de baie era rece și atunci când femeile făceau crize li se turna în cap o găleată de apă ca gheața.

După zece zile, tânăra jurnalistă a fost externată din ospiciu, la cererea ziarului The World. Relatarea ei, publicată sub forma unei cărți numite “Zece zile în casa de nebuni”, a produs senzație și o comisie a deschis o anchetă asupra condițiilor din ospiciu, invitând-o pe Bly să asiste la lucrări. Datorită investigației sale, cererile de creștere a fondurilor pentru îngrijirea bolnavilor cu probleme mintale au dus la mărirea bugetului Departamentului de Îngrijire Publică și Corecții cu 850.000 de dolari.

Mai târziu, în 1888, Bly a propus redacției ziarului la care lucra să o trimită într-o călătorie în jurul lumii, încercând să transpună în realitate acțiunea romanului Ocolul Pământului în 80 de zile. După un an, la ora 9:40, în dimineața zilei de 14 noiembrie 1889, tânăra s-a îmbarcat pe Augusta Victoria, un vapor al companiei Hamburg America Line, și și-a început călătoria de 40.000 de kilometri. A avut cu ea o rochie, o haină groasă, câteva schimburi de lenjerie și o mică geantă de călătorie cu obiecte indispensabile.

Pentru a susține interesul pentru această poveste, ziarul The World a organizat concursul „Nellie Bly Guessing Match” în care cititorilor li s-a cerut să estimeze când va sosi Bly la precizie de o secundă, marele premiu oferit cititorilor fiind o excursie în Europa.

În călătoria ei în jurul lumii, Bly a trecut prin Anglia, Franța, unde s-a întâlnit cu Jules Verne la Amiens, a călătorit cu vapoare și pe calea ferată. În timpul voiajului, a vizitat o colonie de leproși din China și a cumpărat o maimuță din Singapore.

Din cauza vremii nefavorabile din timpul traversării Pacificului, a sosit la San Francisco pe vasul Oceanic al companiei White Star pe 21 ianuarie, cu două zile întârziere față de data programată. Pulitzer, proprietarul ziarului World, a comandat un tren particular⁠ să o aducă acasă și jurnalista a sosit în New Jersey pe 25 ianuarie, la ora 3:51 p.m.

În 1895, Nellie Bly s-a căsătorit cu industriașul milionar Robert Seaman⁠, care era cu 40 de ani mai în vârstă ca ea. S-a retras din activitatea jurnalistică și a devenit președinte al companiei Iron Clad Manufacturing Co., producător de canistre metalice de lapte și de boilere, dar după nouă ani, în 1904, a rămas văduvă.

O vreme, ea a fost una dintre cele mai importante femei-industriaș din Statele Unite, dar din cauza faptului că era furată în mod organizat de angajați, afacerile au intrat în faliment. Obligată să-și reia cariera de reporter, a relatat de la evenimente cum ar fi Convenția pentru dreptul de vot al femeilor din 1913 sau de pe Frontul de Est european în timpul Primului Război Mondial.

În 1916, Nellie a primit în grijă un băiat a cărui mamă îi ceruse cu lacrimi în ochi să se ocupe de el și să se asigure că va fi adoptat. Copilul era nelegitim și ar fi fost discriminat pentru că era pe jumătate japonez. Cum spre finalul vieții s-a îmbolnăvit grav, jurnalista a insistat ca nepoata ei, Beatrice Brown, să aibă grijă de acest copil și de alți câțiva nou-născuți de care se îngrijea periodic.

Nellie Bșy a murit de pneumonie la spitalul St. Mark din New York City în 1922, la vârsta de 57 de ani, și a fost înmormântată în cimitirul Woodlawn din Bronx.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *