HomeOameni care au intrat în istorieFeministe și activisteCurajoasa jurnalistă Nellie Bly. “Zece zile în casa de nebuni”

Curajoasa jurnalistă Nellie Bly. “Zece zile în casa de nebuni”

DS TW

Nellie Bly s-a născut pe 5 mai 1864 în Pennsylvania și a fost poreclită „Pinky”, pentru că în copilărie se îmbrăca doar în roz. Tatăl ei, Michael Cochran, era morar și mai târziu a cumpărat moara la care lucra și tot pământul din jurul casei familiei. Afacerile i-au mers atât de bine încât a achiziționat din ce în ce mai mult pământ și satul a ajuns să fie numit după numele lui. Mama ei, Mary Jane, a fost casnică și s-a ocupat de creșterea copiilor, inclusiv de cei ai soțului din cele două căsătorii anterioare.

În 1880, tânăra s-a mutat cu familia la Pittsburgh și o revistă locală⁠ a angajat-o să scrie un editorial pe care l-a semnat cu pseudonimul „Lonely Orphan Girl”. Articolul a fost atât de apreciat, încât i s-a propus să devină angajată permanentă a redacției.

Nellie Bly s-a concentrat pe temele legate de viața femeilor care muncesc, scriind o serie de articole de investigații, dar curând a ajuns să publice doar în paginile pentru publicul feminin, în care apăreau subiecte legate de modă, societate și grădinărit. Nemulțumită, Nellie, care avea doar 21 de ani, a plecat în Mexic în calitate de corespondent al ziarului și a rămas aici aproape o jumătate de an, scriind despre viața și obiceiurile mexicanilor.

Într-unul dintre articole a relatat despre încarcerarea unui ziarist care criticase guvernul condus de Porfirio Díaz. Când au aflat că o americancă este autoarea textului, autoritățile au amenințat-o că o vor aresta, pentru a o determina să plece din țară. Întoarsă acasă, Nellie a publicat o serie de articole în care îl acuza pe Díaz că este un dictator.

Trimisă din nou să scrie recenzii de artă și de teatru, Bly a demisionat de la Pittsburgh Dispatch în 1887 și a plecat la New York. Timp de patru luni a încercat să găsească o redacție care să o angajeze, apoi a reușit să obțină un post la ziarul lui Joseph Pulitzer și a început să lucreze la o serie de reportaje și articole de investigație. Pentru unul dintre ele, tânăra a acceptat să se prefacă nebună, pentru a ancheta zvonurile despre brutalitatea și neglijarea la care erau supuse pacientele din ospiciul pentru femei aflat pe Blackwell Island (Roosevelt Island de astăzi).

Conform planului, după o noapte de exerciții în fața oglinzilor în încercarea de a imita anumite expresii faciale specifice persoanelor cu dizabilități, s-a cazat la o pensiune locuită de regulă de muncitori. Seara a refuzat să se culce, spunându-le gazdelor că îi e frică de ei și că arată de parcă ar fi nebuni. Aceștia au suspectat că ea este cea nebună și a doua zi au chemat poliția. Ajunsă în fața tribunalului, Nellie s-a prefăcut că are amnezie, însă judecătorul a considerat că fusese drogată. Tânăra a fost apoi examinată de mai mulți medici care au declarat-o „categoric dementă, un caz incurabil”, iar șeful pavilionului de psihiatrie de la Spitalul Bellevue a catalogat-o „fără îndoială nebună”.

Cazul „frumoasei fete nebune” a atras în scurt timp atenția presei: „Cine este această fată?” titra New York Sun, iar New York Times scria despre „misterioasa fată rătăcită” cu „privirea sălbatică și fugară” și despre strigătul ei disperat: „Nu-mi amintesc! Nu-mi amintesc!”

Internată într-un ospiciu, Bly a văzut cu ochii ei cum erau tratate femeile bolnave. Hrana era precară, pacientele periculoase erau legate unele de altele cu funii, iar șobolanii umblau prin saloane, apa de la baie era rece și atunci când femeile făceau crize, li se turna în cap o găleată cu apă ca gheața.

După zece zile, tânăra jurnalistă a fost externată din ospiciu, la cererea ziarului The World. Relatarea ei, publicată sub forma unei cărți pe care a numit-o “Zece zile în casa de nebuni”, a produs senzație și o comisie a deschis o anchetă asupra condițiilor din ospiciu, invitând-o pe Bly să asiste la dezbateri. Datorită investigației temerarei jurnaliste, fondurile pentru îngrijirea bolnavilor cu probleme mintale au crescut, iar bugetul Departamentului de Îngrijire Publică și Corecții s-a mărit cu 850.000 de dolari.

Mai târziu, în 1888, Bly a propus redacției ziarului la care lucra să o trimită într-o călătorie în jurul lumii, încercând să transpună în realitate acțiunea romanului “Ocolul Pământului în 80 de zile”. După un an, în dimineața zilei de 14 noiembrie 1889, la ora 9:40, tânăra s-a îmbarcat pe Augusta Victoria, un vapor al companiei Hamburg America Line, și și-a început călătoria de 40.000 de kilometri. A avut cu ea o rochie, o haină groasă, câteva schimburi de lenjerie și o mică geantă de călătorie cu obiecte indispensabile.

Pentru a susține interesul pentru această poveste, ziarul The World a organizat concursul „Nellie Bly Guessing Match”, iar cititorilor li s-a cerut să estimeze când va reveni Bly acasă, la precizie de o secundă, marele premiu oferit fiind o excursie în Europa.

În călătoria ei în jurul lumii, Bly a trecut prin Anglia, Franța (s-a întâlnit cu Jules Verne la Amiens), a călătorit cu vapoare și pe calea ferată, pe jos sau cu poștalionul. În timpul voiajului, a vizitat o colonie de leproși din China și a cumpărat o maimuță din Singapore.

Din cauza vremii nefavorabile din timpul traversării Pacificului, a sosit la San Francisco pe 21 ianuarie, cu două zile întârziere față de data programată. Pulitzer, proprietarul ziarului World, a comandat un tren particular⁠ să o aducă acasă și jurnalista a sosit în New Jersey pe 25 ianuarie, la ora 3:51 p.m.

În 1895, Nellie Bly s-a căsătorit cu industriașul milionar Robert Seaman⁠, care era cu 40 de ani mai în vârstă ca ea. S-a retras din activitatea jurnalistică și a devenit președinta companiei Iron Clad Manufacturing Co., ce producea canistre metalice pentru lapte.

După nouă ani, în 1904, a rămas văduvă și un timp a fost una dintre cele mai importante femei-industriaș din Statele Unite, dar, din cauza faptului că era furată de angajați, afacerile au intrat în faliment. Obligată să-și reia cariera de reporter, a relatat de la evenimente precum Convenția pentru dreptul de vot al femeilor din 1913 și de pe Frontul de est în timpul Primului Război Mondial.

În 1916, Nellie a primit în grijă un băiat a cărui mamă îi ceruse cu lacrimi în ochi să se ocupe de el și să se asigure că va fi adoptat. Copilul era nelegitim și mama naturală se temea că va fi discriminat, pentru că era pe jumătate japonez. Cum spre finalul vieții s-a îmbolnăvit grav, jurnalista a insistat ca nepoata ei, Beatrice Brown, să aibă grijă de acest copil și de alți câțiva nou-născuți orfani cărora le trimitea periodic hăinuțe și lapte.

Nellie Bly a murit de pneumonie la spitalul St. Mark din New York City în 1922, la vârsta de 57 de ani, și a fost înmormântată în cimitirul Woodlawn din Bronx.

DS TW

leave a comment