HomeLocuri de povesteFascinația bijuteriilorDestinul frumoasei Sofia Potocka, o fată din Bursa

Destinul frumoasei Sofia Potocka, o fată din Bursa

DS TW

Sofia Potocka s-a născut pe 1 ianuarie 1760 în orașul turc Bursa, fiind fiica lui Constantin Clavone, un negustor grec de vite, și a Mariei Clavone. În 1772, când fetiţa avea 12 ani, familia, care mai avea o fiică mai mică, s-a mutat în cartierul Fanar din Constantinopol, dar trei ani mai târziu tatăl, Constantin, a murit în circumstanțe misterioase. Mama s-a recăsătorit cu un armean, care a murit și el, iar în timpul marelui incendiu din Constantinopol, casa lor a ars, astfel că, în această perioadă dificilă pentru familie, mama fetelor a căutat sprijin pe unde a putut.

În mai 1777, când Sofia nu avea încă 17 ani, Maria, care susţinea că provine din familia lui Pantalis Mavrocordatos, legată de conducătorii vechiului Bizanț, și-a vândut cele două fiice ambasadorului Poloniei, Karol Boscamp-Lasopolski. Acesta era cunoscut pentru că procura fete pentru regele polonez şi, aflând despre presupusa origine nobilă a familiei și văzând frumusețea copilelor, a fost de acord să le preia.

Sofia și sora ei s-au mutat în palatul ambasadorului polonez și au primit lecții de franceză, se pare că Boscamp-Lasopolski și-a făcut-o amantă pentru o vreme, apoi a folosit-o pentru prostituţie. Sora cea mică a fost vândută unui paşă, dar cu Sofia ambasadorul avea alte scopuri, mai ales că îi promisese Mariei Clavone că îi va aranja o căsătorie convenabilă în Europa, astfel că a început să facă planuri pentru voiaj.

Contele polonez Józef Witt a aflat despre intențiile ambasadorului, a făcut o ofertă financiară, a cumpărat-o pe Sofia de la Boscamp-Lasopolski și s-a căsătorit cu ea în 1779.  Cuplul a trăit doi ani în Cameniţa, un orăşel din vestul Ucrainei de astăzi, înainte de a pleca în Europa în 1781.

Ajunsă în Occident, se spune că Sofia a avut un succes senzațional atunci când a fost introdusă la recepțiile aristocraţiei din Berlin, Hamburg, Viena, Roma, Veneția și Paris. A fost sărbătorită drept „cea mai frumoasă femeie din Europa” și a devenit cunoscută pentru expresia: „mă dor ochii” pe care o spunea de fiecare dată când era admirată. Frumusețea și abilitatea ei de a face conversaţie cu cele mai importante personalități ale epocii au atras atenția întregii Europe. Sofia era privită ca o decorație, toți nobilii din înalta societate doreau să o invite la recepţii şi petreceri, se spunea că era frumoasă ca un vis şi că toți cei care o vedeau o admirau din prima clipă.

La începutul turneului european, cuplul a vizitat Varșovia și în martie 1781 Sofia a fost chemată la curtea regală pentru a fi introdusă regelui Stanisław al II-lea Augustus. După Varșovia, cei doi au mers Berlinul, unde frumoasa grecoaică i-a fost prezentată regelui Frederic al II-lea și a ajuns apoi la curtea împăratului austriac Iosif al II-lea, care a fost atât de fascinat de ea, încât i-a cerut lui Mozart să compună muzică pe teme turceşti. Fata îi fusese recomandată împăratului de sora lui, regina Maria Antoaneta, care îi ceruse printr-o scrisoare să primească neapărat în vizită cuplul Witte. Maria Antoaneta, care o cunoscuse la Paris, fusese atât de fermecată de ea, încât vorbea despre frumoasa Sofia ca fiind fiica sa adoptivă. În timpul șederii la Paris, tânăra a devenit iubita ambilor frați ai regelui francez Ludovic al XVI-lea: contele de Provence, ulterior regele Ludovic al XVIII-lea, și Contele d’Artois, viitorul rege francez Carol al X-lea.

Pe 17 noiembrie 1781, pe când se afla în Franța, Sofia a născut un fiu, iar când vestea a ajuns la regele polonez Stanisław al II-lea, acesta a vizitat-o personal, i-a oferit socrului fetei, Josef Witt, gradul de locotenent general și, în plus, s-a oferit să fie nașul bebeluşului.

În 1782, cuplul s-a întors în Cameniţa, vizitând Viena, Moravia, Ungaria de Nord și Galicia. În 1785, soțul ei, Joseph Witte, i-a succedat tatălui tinerei, devenind comandant al Cameniţei şi astfel Sofia a devenit prima doamnă a Podoliei.

În timpul războiului ruso-turc, Sofia a început o relaţie cu feldmareşalul Grigori Potemkin. Acesta i-a numit soțul guvernator al orașului Herson și i-a oferit frumoasei doamne sarcina de a gestiona informal relațiile turco-poloneze. În 1791, l-a însoțit-o pe Potemkin la Sankt Petersburg, unde a fost introdusă ca fiind amanta lui oficială.

Cinci ani mai târziu, Sofia a ajuns în Umani, oraş aflat astăzi în Ucraina, și-a anunțat divorțul de Jozef De Witte, iar doi ani mai târziu s-a recăsătorit cu contele polonez Stanisław Potocki, care divorțase de soția sa pentru a se căsători cu frumoasa grecoaică. La ceremonia de nuntă care a avut loc într-o biserică ortodoxă au participat un preot ortodox și unul catolic.

Din cea de-a doua căsătorie, Sofia a avut cinci copii, trei fii, Alexandr, Mieczyslaw și Boleslaw, și două fiice, Sophia și Olga, dar în timpul mariajului a avut o aventură și cu cumnatul ei, Szczęsny Jerzy Potocki, care se spune că ar fi fost tatăl biologic al lui Boleslaw, și se pare că a avut o relație și cu guvernatorul rus, Nikolai Novosiltsov.  

Stanisław Szczęsny Potocki a murit în martie 1805, iar Sofia, în calitate de văduvă, nu avea dreptul, conform legii, decât la zestrea ei și la o mică parte din averea răposatului soț, ceea ce ar fi fost un dezastru pentru pretenţiile cu care era obişnuită. Totuşi, a reușit să moștenească aproape toată averea contelui cu ajutorul cumnatului și al guvernatorului rus, amândoi fiind iubiții ei în acea perioadă.

În următorii ani, Sofia s-a ocupat de creșterea copiilor și de activități caritabile. La începutul anilor 1820, starea ei de sănătate s-a deteriorat, aşa că a plecat la Berlin pentru a consulta medici germani, dar se pare că a ajuns prea târziu.

Sofia Potocka a murit pe 24 noiembrie 1822, la vârsta de 62 de ani. Cum lăsase instrucțiuni să fie îngropată la Umani, trupul îmbălsămat al decedatei a fost îmbrăcat într-o rochie frumoasă, într-o mână i s-a pus un buchețel de flori și în cealaltă un evantai și a fost transportat într-o trăsură spre casă. La Umani a avut parte de funeralii grandioase, o mulţime uriaşă care ţinea torţe aprinse în mâine aflându-se de-a lungul drumului spre Biserica Baziliană, construită de răposatul ei soţ, unde a fost înmormântată într-o criptă.

DS TW
No comments

leave a comment