Jeanne Antoinette Posson, cunoscută ca marchiza de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat, și a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, primise o educație aleasă, era cultă, inteligentă și îl iubea pe suveran, dar avea un defect major: nu avea niciun rang nobiliar.
Născută la Paris, pe 29 decembrie 1721, Jeanne Antoinette era fiica administratorului François Poisson și a soției acestuia, Madeleine de La Motte, și și-a petrecut copilăria în orașul Poissy, la Mănăstirea Ursulinelor, unde a primit o bună educație, iar în adolescență mama i-a angajat profesori care au învățat-o să cânte la clavecin, să danseze, să picteze și să recite poeme la modă.
Mai târziu, a susținut că, la vârsta de nouă ani, a întâlnit o ghicitoare care i-a spus că într-o zi va domni peste inima unui rege, iar de atunci a fost alintată „Reinette” („Mica regină”).
În 1741, la vârsta de 19 ani, Jeanne Antoinette s-a căsătorit cu Charles-Guillaume Le Normant d’Étiolles, nepotul tutorelui ei. Din căsătorie au rezultat doi copii, un băiat care a murit la vârsta de un an și o fată Alexandrine-Jeanne (poreclită „Fanfan”), născută pe 10 august 1744.
Curând a devenit cunoscută în societate, iar regele Ludovic al XV-lea, auzind frecvent de calitățile ei, a vrut să o întâlnească. În 1745, câțiva curteni au încurajat apropierea de monarhul care era în doliu după cea de-a treia sa metresă oficială, ducesa de Châteauroux.
Tânăra a fost invitată la un bal mascat la Palatul Versailles în noaptea de 25 spre 26 februarie 1745, în martie devenise deja amanta regelui și fusese instalată la Versailles, iar pe 7 mai s-a pronunțat separarea oficială de soțul ei.
Pentru a putea să aibă acces la evenimentele curții regale și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a fost acordat titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat sa procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit criticile la adresa femeii căreia i se spunea poissonnades (“tocană de pește”).
În ciuda răutăților referitoare la condiția ei socială, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. În timpul mariajului cu Charles-Guillaume, primise ca dar de nuntă o moșie la Etiolles, localitate aflată la 28 de kilometri de Paris, unde a condus cu succes un salon pe care îl frecventau scriitori, muzicieni, pictori și arhitecți celebri ai epocii. Voltaire a fost unul dintre cei care vizitau salonul doamnei de Pompadour și, datorită ei, a primit rolul de istoric oficial al regelui.
Marchiza a acumulat zeci de piese de mobilier și obiecte de preț, se spune că a fost artizana dezvoltării extraordinare a fabricii de porțelanuri Sevres și tot ea a încurajat edificiile Epocii luminate, datorându-i-se, printre altele, construirea Școlii Militare din Paris.
Pentru că relația cu regele Franței era cât se poate de oficială, marchiza locuia la etajul al doilea al Palatului Versailles, într-un apartament micuț și confortabil. Acolo organiza mese pentru suveran, cu oaspeți aleși, departe de fastul și eticheta curții. Camerele ei se aflau chiar deasupra dormitorului regal și se pare că Ludovic a comandat construirea unei scări directe între cele două etaje, pentru a putea ajunge cât mai repede, ori de câte ori dorea, la iubita sa.
Stilul vestimentar al marchizei, extrem de luxos, bine ornamentat și accesorizat a creat o moda care îi poartă și astăzi numele. Rozul Pompadour și albastrul regal sunt culorile care au fost atât de prezente în vestimentația metresei regale încât au devenit celebre datorită ei.
Stilul Rococo, cu ornamente asimetrice, elementele din ghirlande de flori naturale sau artificiale, contrastul de volum dintre partea inferioară a rochiilor, cu fusta dispusă pe cinci cercuri care își micșorau diametrul pe măsură ce se apropiau de talie și bluza cu decolteu adânc și mâneci dantelate, din materiale scumpe precum cea mai fină mătase sau brocart erau punctele de atracție ale ținutelor doamnei de Pompadour.
Relațiile sexuale ale marchizei cu Ludovic al XV-lea s-au oprit în 1750, pentru că femeia avea o sănătate fragilă, suferea de tuberculoză și nu a mai putut să satisfacă apetitul sexual al regelui, dar a rămas până la sfârșitul vieții confidenta lui.
Celebra amantă de la Versailles nu a reușit să-i ofere niciun copil regelui Franței, deși se pare că a pierdut doua sarcini, dar, după ce nu i-a mai putut dărui lui Ludovic trupul ei, a încurajat relațiile acestuia cu diverse tinere care aspirau la titlul de metresă regală. În ultimii ani a suferit mult, astfel că moartea ei, pe 15 aprilie 1764, la doar 42 de ani, a fost privită ca o curmare a durerilor care o chinuiau. Asistând la plecarea sicriului de la Versailles în ziua ploioasă a înmormântării, regele ar fi spus: “Marchiza nu va avea parte de timp frumos pentru călătorie”. Madame de Pompadour a fost înmormântată la Couvent des Capucines din Paris.
