Destinul unui vagabond de geniu – Panait Istrati. Scriitorul a murit de tuberculoză la Sanatoriul Filaret, fiind îngrijit în ultimii ani ai vieții de doctorul Marius Nasta

Panait Istrati s-a născut în Brăila, pe 10 august 1884, fiind fiul nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gherasim Valsamis.

Copilul Gherasim (numele scriitorului în acte) a copilărit în Baldovinești, a terminat șase ani de școală primară, dar doi a fost nevoit să-i repete, apoi și-a câștigat existența ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și apoi al unui vânzător ambulant. O vreme a fost și cărbunar pe navele Serviciului Maritim Român și, în acest timp, a citit tot ce i-a căzut în mână.

În 1907, Panait Istrati a decis să părăsească România. S-a îmbarcat clandestin pe un vapor cu destinaţia Egipt şi a călătorit prin Egipt, Siria si Liban, lucrând ca zugrav, între 1908-1913. Apoi hoinărelile sale l-au purtat prin București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne.

Primele sale încercări literare sunt din 1906, debutând cu articolul Hotel Regina, în revista România muncitoare. Între 1910-1912 a publicat, în aceeași revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Este momentul când se apropie de cercurile socialiste.

Cam în această perioadă se împrietenește cu Ștefan Gheorghiu, fiul unui dulgher din Ploiești, militant al cercurilor socialiste, care tocmai ieșise din închisoare. După eliberare, Gheorghiu a plecat spre porturile dunărene, Galaţi şi Brăila, pentru “mobilizarea maselor”.blank

La Brăila îl va cunoaşte pe Panait Istrati, după cum va consemna ziaristul S. Schafferman: “Panait Istrati a venit la conducerea sindicatului recomandat de Ştefan Gheorghiu. Bolnav, obosit şi nevoit să se retragă ca să-şi caute sănătatea, acesta nu vedea un înlocuitor mai ideal decât pe acest tânăr prieten, legaţi între ei prin nenumărate afinităţi sufleteşti şi intelectuale. Era în perioada de mare fermentaţie a portului, când muncitorii fuseseră răscoliţi de agitaţia lui Ştefan Gheorghiu. Trebuia continuată campania de revendicări începută de acesta şi Gheorghiu a insistat din toate puterile ca Istrati să preia această sarcină. (…)” Cum Ștefan Gheorghiu era deja într-o stare fizică foarte proastă, va pleca împreună cu Panait Istrati spre Egipt. În 1912, se întorc în ţară, dar după doi ani Gheorghiu moare.

În 1913 Panait Istrati ajunge pentru prima dată la Paris, unde a învăţat franceza din dicţionare și din conversația cotidiană, fără să aibăblank vreun profesor sau să urmeze cursuri. O vreme a dormit chiar pe străzi. Se întoarce la București și în 1915 se căsătorește cu Enta/Janeta Malcos/Maltus, soția prietenului său decedat, Ștefan Gheorghiu. Căsnicia durează 6 ani, dar în fapt cei doi nu au fost prea mult timp alături.

Apoi s-a mutat la Nisa şi viaţa sa va ajunge într-un punct critic. Pe 3 mai 1921 își taie gâtul cu un brici, în parcul „Albert” din Nisa. Este internat la spitalul „Saint Roch”. În buzunarul hainei sale a fost găsită o scrisoare adresată scriitorului Romain Rolland căruia îi scria: „Am suferit prea mult pentru o iluzie de neiertat, ca să nu mă pedepsesc cu moartea“. Când primește epistola lui Istrati, acesta este avertizat că este scrisoarea unui sinucigaș și îi răspunde imediat, încurajându-l să urmeze cariera de scriitor.

blankIeșit din spital, Istrati devine fotograf ambulant pe „Promenade des Anglais”, dar este amendat și închis de câteva ori la „Maison Célulaire”, pentru că nu avea autorizație.

În 1923, în timpul unei călătorii cu trenul, o întâlnește pe Anna Munsch, o croitoreasă din Alsacia, de care se îndrăgostește și cu care se va căsători.

În 1927 Istrati a vizitat Moscova și Kievul unde îl întâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis, care îl va menționa mai târziu în romanul său Zorba Grecul și în Raport către El Greco. În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică.blank

Călătoria sa în Rusia a fost sursa de inspirație a volumului Spovedania unui învins în care denunță abuzurile regimului comunist, dar publicarea cărții va provoca izolarea de către prietenii săi de ideologie socialistă, unii dintre ei considerându-l fascist.

În 1930 se reîntoarce în România. Fusese tratat de tuberculoză în Franța, la Nisa, și apoi a revenit la București, unde este internat pentru aceeași boală. Scriitorul se împrietenește cu medicul Marius Nasta și cu soția acestuia, Lucia. Fiul profesorului Nasta, eminentul clasicist Mihai Nasta (decedat pe 1 octombrie 2020 la Bruxelles) consemnează prietenia părinților săi cu scriitorul bolnav care va fi îngrijit la Spitalul Filaret

blankÎn 1932 se căsătorește pentru a treia oară cu o tânără studentă, Margareta Izescu, care îi va fi alături în ultimii ani ai vieții. Merg împreună la Nisa, în ultimul său voiaj. Mihai Nasta a publicat în Observatorul cultural din ianuarie 2016 o scrisoare pe care mama sa i-a trimis-o lui Panait Istrati:

„Prieten drag,

Am fost foarte surprinsă aflînd ştirea plecării dumitale la Paris. Acum câtăva vreme, Marius trecuse tocmai să vă întîlnească şi atunci i s-a spus că plecarea se datora necazurilor cu Rieder (directorul casei de editură). Sper din toată inima să se aranjeze lucrurile printr-o convorbire directă şi să nu vă obosească prea mult această călătorie. Sînt de altfel neliniştită dorind să capăt alte ştiri de la d-voastră. (…) Aveţi mai degrabă nevoie de odihnă curativă şi să nu vă supăraţi cu editorii la Paris, în toiul acestei arşiţe de iulie. (…) Ar trebui să petreceţi cam două-trei luni de odihnă în Elveţia sau în Pirinei. Dacă sunteţi preablank obosit pentru a răspunde, aş ruga pe soţia d-voastră să-mi scrie câteva cuvinte. […] Marius vă trimite bineţe, dorind să vă ştie teafăr, într-o stare fizică şi morală tot mai bună. Trebuie să vă gîndiţi mereu la noi, care vă suntem prieteni. Sper că ştiţi acest lucru şi nu aveţi nici o îndoială.

De mii de ori cu prietenie!

Lucia Nasta «Loulou»“.

blankIzolat, părăsit de prietenii din Franța și bolnav de tuberculoză, Panait Istrati se întoarce în România și se internează din nou la sanatoriul Filaret unde va fi îngrijit de medicul Marius Nasta. Boala scriitorului avansează însă necruțător și Panait Istrati va muri pe 16 aprilie 1935, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.

sursa foto: istrati.tiit.ro

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *