Diana, eroina din Innsbruck. Femeia care a salvat 12.000 de copii a murit în anonimat, în orașul din centrul Tirolului

Diana Obexer s-a născut pe 15 ianuarie 1891, în Innsbruck, Austro-Ungaria și a fost asistentă medicală la spitalul din oraș. În anul 1917 s-a căsătorit cu Julije Budisavljević, un medic sârb care la acea vreme lucra ca rezident la o clinică de chirurgie. Doi ani mai târziu tânărul doctor a fost numit profesor de chirurgie la Facultatea de Medicină a Universității din Zagreb, iar cei doi s-au mutat împreună în orașul croat.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, în aprilie 1941 Puterile Axei au ocupat Regatul Iugoslaviei și l-au împărțit. Statul Independent al Croației a fost înființat ca stat nazist, condus de Ante Pavelič, șeful miliției fasciste, cunoscută cu numele Ustași. Trupele germane au ocupat Bosnia și Herțegovina, precum și anumite părți din Serbia și Slovenia, în timp celelalte părți din țară erau ocupate de Bulgaria, Ungaria și Italia. În timpul existenței sale, Statul Independent al Croației a creat lagăre de concentrare pentru anti-fasciști, comuniști, sârbi, romi, evrei și croații care care se opuneau ideologiei oficiale. După ce a aflat despre copiii ținuți în lagărul de la Lobor-Grad, în octombrie 1941, împreună cu mai mulți colaboratori, în special Marko Vidaković și Đuro Vukosavljević, Diana a lansat o campanie de ajutorare intitulată “Acțiunea Diana Budisavljević”. Acțiunea se ocupa de copiii sârbi, dar și de femeile deținute în diverse lagăre de concentrare, inclusiv în lagărul de la Jasenovac.

Cu ajutorul comunității evreiești locale, echipa ei a trimis provizii de hrană, medicamente, haine și bani, mai întâi la Lobor-Grad și apoi la alt lagăr aflat la Gornja Rijeka, ambele situate lângă Zagreb. Diana i-a susținut și pe membrii Crucii Roșii Croate⁠, oferind provizii de drum pentru muncitorii din trenurile care opreau în oraș în drum spre locurile de muncă forțată din Germania. Unii dintre ei – bărbați, femei și copii – nu erau lăsați să plece mai departe pentru că erau bolnavi și atunci ei erau preluați pentru a fi îngrijiți de Crucea Roșie și de Acțiune. În acest context, în martie 1942, Diana Budisavljević a cunoscut-o pe asistenta medicală Dragica Habazin, cu care a colaborat în anii următori pentru a-i ajuta pe deținuții diverselor lagăre care erau mutați la Zagreb sau în alte locuri.

La începutul lui iulie 1942, cu ajutorul ofițerului german Albert von Kotzian, Diana a obținut permisiune scrisă să ia copiii din lagărul de concentrare Stara Gradiška⁠ și, cu ajutorul Ministerului Afacerilor Sociale, în special cu sprijinul profesorului Kamilo Bresler, a reușit să mute copiii din lagăr la Zagreb, Jastrebarsko și apoi la Sisak. După aceea a luat parte personal la transportul micuților din Mlaka⁠, Jablanac⁠ și Jasenovac. Peste 6000 de copii au fost mutați de “Acțiune” din aceste lagăre în iulie și august 1942. În august 1942 femeia a obținut permisiunea de a plasa copiii din instituțiile din Zagreb în grija unor familii și a colaborat cu o ramură din cadrul Arhidiecezei de Zagreb a Caritas reușind plasarea câtorva mii de copii în grija unor familii din oraș sau din comunitățile rurale învecinate.

Din cei 15.536 de copii salvați de Diana, din păcate 3.254 au murit în timpul operațiunii de salvare sau imediat după ce au ieșit din lagăre, extenuați de tortură, foame și boli, dar mai mult de 12.000 de copii salvați au supraviețuit războiului. Pe baza listelor de transport și a altor surse, s-a întocmit un dosar cu fișe despre fiecare minor în parte și, la cererea Ministerului Politicilor Sociale, ea a predat în mai 1945 dosarul pe care l-a întocmit timp de patru ani.

Diana Budisavljević a fost aproape uitată după război, numele ei nefiind menționat timp de mai multe decenii în Iugoslavia, pentru că autoritățile comuniste nu o priveau cu ochi buni. Ea și soțul ei, chirugul Julije Budisavljević au trăit în Zagreb timp de 43 de ani, până în 1972, apoi cei doi s-au mutat înapoi la Innsbruck.

Curajoasa asistentă medical Diana Budisavljević a murit pe 20 august 1978, la vârsta de 87 de ani, în anonimat.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *