Diana, eroina din Innsbruck

DS TW

Diana Obexer s-a născut pe 15 ianuarie 1891 la Innsbruck, în Imperiul Austro-Ungar. Dorindu-și încă din copilărie să le fie de ajutor celor în suferință, a devenit asistentă medicală la spitalul din oraș și în anul 1917 s-a căsătorit cu Julije Budisavljević, un medic sârb care la acea vreme lucra ca rezident în clinica de chirurgie a instituției medicale. Doi ani mai târziu tânărul doctor a fost numit profesor de chirurgie la Facultatea de Medicină a Universității din Zagreb și cuplul s-a mutat în orașul croat.

În aprilie 1941, după ce Puterile Axei au ocupat Regatul Iugoslaviei, Statul Independent al Croației a devenit nazist sub conducerea lui Ante Pavelič, fiind, de asemenea, ocupate Bosnia și Herțegovina, precum și anumite părți din Serbia și Slovenia, în timp ce celelalte regiuni din țară se aflau sub ocupația Bulgariei și Italiei. În scurt timp, în Croația au fost înființate mai multe lagăre de concentrare pentru oponenții regimului fascist în care au fost internați sârbii, romii, evreii și croații considerați dușmani ai ideologiei oficiale.

În octombrie 1941, aflând despre numărul mare de copii ce erau ținuți în lagărul de la Lobor-Grad, Diana și mai mulți prieteni ai ei, printre care Marko Vidaković și Đuro Vukosavljević, au lansat o campanie de ajutorare care va deveni cunoscută sub numele “Acțiunea Diana Budisavljević”, misiune umanitară care s-a ocupat de copiii sârbi și de femeile deținute în diverse lagăre de concentrare, inclusiv în lagărul de la Jasenovac.

 

Cu ajutorul comunității evreiești locale, echipa inimoasei asistente medicale a trimis provizii de hrană, medicamente, haine și bani, mai întâi la Lobor-Grad, apoi la un alt lagăr aflat la Gornja Rijeka, ambele situate lângă Zagreb. Diana i-a susținut și pe membrii Crucii Roșii Croate⁠, oferind provizii de drum pentru muncitorii din trenurile care opreau temporar în oraș în drumul lor spre coloniile de muncă forțată din Germania.

Unii dintre pasageri nu erau lăsați să plece mai departe pentru că erau bolnavi și în acel moment erau preluați pentru îngrijire de Crucea Roșie. În acest context, în martie 1942, Diana Budisavljević a cunoscut-o pe asistenta medicală Dragica Habazin, cu care a colaborat în anii următori în misiunea nobilă de salvare pe care și-a asumat-o.

 

La începutul lui iulie 1942, cu ajutorul ofițerului german Albert von Kotzian, Diana a obținut permisiunea scrisă să preia copiii din lagărul de concentrare Stara Gradiška,⁠ apoi, cu ajutorul Ministerului Afacerilor Sociale, a reușit să-i mute la Zagreb, Jastrebarsko și la Sisak. luând parte personal la transportul micuților.

Numai în lunile iulie și august 1942, peste 6000 de copii au fost luați din lagărele de concentrare de organizația coordonată de asistentă și plasați în instituții de ocrotire din Zagreb sau în grija unor familii din comunitățile rurale învecinate.

Din păcate, dintr-un total de 15.536 de copii, 3.254 au murit în timpul operațiunilor de salvare sau imediat după aceea, afectați de foamete și boli, dar mai mult de 12.000 de minori au supraviețuit războiului. Pe baza listelor de transport și a altor surse, Diana și colaboratorii ei au întocmit un dosar cu fișe complete despre fiecare copil în parte, documentele fiind predate în mai 1945 Ministerului Politicilor Sociale.

 

 

Curajoasa asistentă medicală a fost aproape uitată la scurt timp după încheierea războiului, numele ei nefiind menționat timp de multe decenii în Iugoslavia, pentru că autoritățile nu o priveau cu ochi buni. Eroina din Innsbruck, așa cum i s-a spus mai târziu, și soțul ei, chirurgul Julije Budisavljević, au trăit în Zagreb  până în 1972, iar spre bătrânețe au revenit în orașul natal.

Diana Budisavljević a încetat din viață pe 20 august 1978, la vârsta de 87 de ani, în deplin anonimat, faptele sale devenind cunoscute de-abia în 2003, când Arhivele Naționale din Croația i-au publicat jurnalul pe care îl ținuse în timpul războiului.

 

DS TW
No comments

leave a comment