HomeVizionariiMedici și oameni de științăDoctorul care a scăpat omenirea de variolă

Doctorul care a scăpat omenirea de variolă

DS TW
Edward Jenner, un doctor născut pe 17 mai 1749 în Anglia, este cel care a studiat și a experimentat vaccinul împotriva variolei, boală care a ucis milioane de oameni de-a lungul secolelor. Ăe când era ucenicul unui chirurg de țară, tânărul Edward a observat că mulgătoarele de la ferme care erau afectate de vaccină (Variolae vaccinae, variola vacilor), nu se mai îmbolnăveau ulterior de vărsat negru (variola umană).

Jenner a făcut studii medicale aprofundate la Londra, sub îndrumarea mediclui John Hunter, și se pare că i-a vorbit profesorului despre observațiile sale, iar acesta i-ar fi replicat: “Nu te gândi, Jenner, încearcă!” După terminarea specializării, tânărul s-a întors în Berkeley pentru a practica medicina. În luna mai a anului 1796 la o fermă din împrejurimi a izbucnit o epidemie de vaccină, iar el a avut ocazia să experimenteze un procedeu empiric, asemănător cu variolizarea.
În ziua de 14 mai 1796 a făcut două incizii mici în brațul unui băiețel de 8 ani, James Phipps, fiul grădinarului său, peste care a aplicat secreția colectată dintr-o pustulă a unei mulgătoare bolnave de variola vacilor. La locul inciziei s-a produs o pustulă asemănătoare celei din variolă, care s-a vindecat în scurt timp.
Pentru a verifica eficiența procedurii, șase săptămâni mai târziu, pe 1 iulie, Jenner l-a infectat deliberat pe Phipps cu variolă umană, dar copilul nu a dezvoltat niciun semn de boală.
Încurajat de acest rezultat, medicul a repetat experiența pe încă 8 copii, inclusiv pe fiul său, obținând același efect. Ulterior a întocmit un raport pe care l-a trimis la Royal Society, dar demonstrația sa a fost respinsă, deoarece argumentația era considerată insuficient documentată.
După multe experimente, Jenner și-a completat lucrarea și a publicat-o singur, sub titlul “Anchetă asupra cauzelor și efectelor vaccinei variolei, o boală care a fost descoperită în unele comitate din vestul Angliei, în special în Gloucester, și cunoscută sub denumirea de variola vacilor”.
Medicul a denumit substanța folosită pentru transmiterea variolei vacilor vaccin , după denumirea în limba latină a acestei boli (lat. vaccinia, derivat din lat. vacca – vacă), iar vaccinare a devenit numele procedeului utilizat pentru protejarea împotriva variolei. Lumea medicală, reticentă la început, a sfârșit prin a accepta metoda doctorului englez, care procedura s-a extins rapid în Europa, deși cauza bolii rămânea necunoscută.
Cu toate acestea, vaccinarea a întâmpinat o serie de dificultăți la începutul secolului XIX, din cauza transmiterii sifilisului, ca urmare a vaccinării prin metoda “braț-la-braț”. În 1805, s-a dezvoltat o nouă tehnică de producere a vaccinului, care înlătura pericolul contagiunii inter-umane cu alte boli, iar această a înlocuit treptat tehnica lui Jenner, vaccinarea braț-la-braț fiind interzisă în Anglia la sfârșitul secolului XIX.
Abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea fenomenul a căpătat o explicație științifică. În 1857, Louis Pasteur a demonstrat că bolile infecțioase sunt produse de microorganisme și în 1864 a formulat teoria germenilor patogeni. În 1876, Robert Koch a descoperit agentul etiologic al antraxului (Bacillus anthracis) și, în 1881, agentul TBC (Mycobacterium tuberculosis).
În 1880, Pasteur a dovedit că se poate asigura protecție împotriva bolilor infecțioase prin injectarea unor microorganisme atenuate în corp și, după câteva probe reușite pentru prevenirea holerei, antraxului și erizipelului porcin, în 1881, Pasteur și Emile Roux au reușit să prepare primul vaccin împotriva antraxului.
În semn de omagiu față de Edward Jenner, Louis Pasteur a propus ca numele de vaccinare să fie extins la toate procedurile de protejare împotriva maladiilor prin inocularea unei substanțe externe.
Numai în secolul al XX-lea au murit de variolă între 300 și 500 de milioane de oameni. În 1967, 15 milioane de oameni au fost afectați de boală, două milioane găsindu-și sfârșitul din cauza ei. În același an, Organizația Mondială a Sănătații a desfășurat o campanie intensă de vaccinare și de informare a opiniei publice cu privire la variolă, iar în 1977 boala a fost considerată eradicată. De atunci nu s-a mai semnalat nici un caz, fiind singura afecțiune contagioasă ai cărei germeni au fost complel eliminați din mediul natural.
DS TW
No comments

leave a comment