AcasăEroii României moderneDona Antónia, discreta mamă a Regelui Ferdinand Întregitorul al României

Dona Antónia, discreta mamă a Regelui Ferdinand Întregitorul al României

Infanta Antónia a Portugaliei, al cărei nume complet a fost Antónia Maria Fernanda Micaela Gabriela Rafaela Francisca de Assis Ana Gonzaga Silvéria Júlia Augusta de Saxe-Coburgo-Gotha e Bragança s-a născut în seara zilei de 17 februarie 1845 la Palatul Necessidades din Lisabona și a fost fiica reginei Portugaliei, Maria a II-a, și al doilea ei soț, Fernando de Saxa-Coburg-Gota, fiind al șaselea copil a cuplului, deși la momentul nașterii ei doar 4 frați erau în viață.

La trei zile după naștere, ea a fost botezată de urgență de cardinalul Francisc de Louis Saraiva, în prezența părinților și a întregii curți regale, nași fiind fratele ei mai mare, Prințul Pedro, și bunica paternă, de la care avea să moștenească numele Antónia.

Donna Antónia nu va fi ultima fiică a cuplului, mama ei născând încă cinci copii, dar numai doi vor supraviețui, Fernando și Augusto, Duce de Coimbra.

La câteva luni după ce fetița a împlinit 9 ani, Donna Maria al II-lea a murit în timpul nașterii ultimului ei fiu, care avea să moară și el. Relația dintre mamă și fiică este puțin cunoscută, se știe însă că, deși și-a păstrat statutul de infantă a Portugaliei, rangul ei s-a modificat de la cel de fiică a reginei la sora a regelui. Fratele ei mai mare, Don Pedro a urcat pe tron și s-a căsătorit mai târziu cu Stephanie, numită de portughezi Dona Estefanea de Hohenzollern-Sigmaringen.

Cu ocazia acestei căsătorii, Antónia l-ar fi cunoscut pe cel care avea să devină soțul ei, Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, pe care l-a revăzut într-o vizită pe care a făcut-o în Germania anul următor, în luna mai, cu ocazia căsătoriei surorii ei Maria Ana cu George, prinț de Saxonia.

1859 a fost un punct de cotitură în viața tinerei. După nunta surorii ei și plecarea acesteia în Saxonia, regele Pedro, fratele de care era foarte apropiată, și-a pierdut soția și, rămânând văduv, Dona Antónia a devenit principala figură feminină de la curtea regală, deși avea doar 14 ani.

Tot în 1859, în decembrie, avea să-l revadă pe Leopold, care venise la Lisabona pentru a lua câteva obiecte ce aparținuseră surorii lui decedate, Dona Estefânea.

Doi ani mai târziu, pe 12 septembrie 1861, după ce a împlinit 16 ani, tânăra s-a căsătorit cu Leopold la Palatul Necessidades, iar timp de trei zile orașul Lisabona s-a bucurat de mai multe sărbători publice.

Pregătirea nunții începuse cu câteva luni mai devreme. În martie fusese publicată legea dotei matrimoniale, prin care Trezoreria Publică i-a oferit infantei o sumă consistentă, în plus față de banii pentru trusou și cheltuielile de nuntă, aceeași sumă care fusese primită și de sora ei, Maria Ana, la momentul căsătoriei cu Prințul George de Saxonia.

Contractul de căsătorie a fost redactat în iunie și aprobat de instanțele judecătorești în iulie. Documentul a fost semnat de șeful Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și ratificat o lună mai târziu de regele Prusiei, William I.

La șase zile după nuntă, dona Antónia a părăsit Portugalia pentru noua sa patrie. Fratele ei mai mic, infantele Luís, duce de Porto, a fost însărcinat de regele Pedro să transporte mireasa și mirele în corveta Bartolomeu Dias, fiind însoțiți de infantele João, Duce de Beja, și de principele Carol, fratele mirelui și viitorul rege al României. Călătoria a avut loc fără incidente majore, în ciuda durerilor de cap constante ale miresei.

Ajunsă pe teritoriul german, prințesa va primi vestea morții fraților ei Fernando și Pedro și, mai târziu, a lui João, toți loviți de febră tifoidă. Infantele Luís a devenit rege al Portugaliei și, în anul următor, s-a căsătorit cu Maria Pia de Savoia, asigurând succesiunea tronului.

Dona Antónia a dat naștere în următorii ani la trei copii, William, Ferdinand, care va deveni rege al României, și Carol Antonio. Se cunosc puține lucruri despre viața prințesei în Germania, dar se pare că, cel puțin la început, a suferit mult din cauza dorului de casă, spunând deseori că a învățat să-i aprecieze pe portughezi doar după ce a plecat din Portugalia, găsindu-i pe germani reci, cu inimile ca de gheață. Prințesa a mărturisit mai târziu că, la moartea fraților ei, a suferit în singurătate pentru că rudele soțului ei au fost străine de orice gest de compasiune sau alinare pentru tristețea tinerei. Se știe cu certitudine că Antónia a vizitat Portugalia între 27 martie și 19 mai 1887, aceasta fiind ultima dată când l-a văzut pe fratele său, regele Luís, care avea să moară în 1889,  fiind urmat la tronul Portugaliei de fiul lui, Carlos.

Din 1890 până în 1913 Antónia a devenit bunica a 13 nepoți. Cea mai mare dintre nepoate, fiica primului ei născut, va fi Augusta Vitória, care s-a căsătorit cu strănepotul prințesei, Manuel de Bragança, ultimul rege portughez.

Mama regelui Ferdinand al României a murit în Sigmaringen, la vârsta de 68 de ani, pe 27 decembrie 1913 și a fost înmormântată în biserica Hedinger, împreună cu familia soțului ei.

Nora ei, Prințesa Maria de Edinburgh, viitoarea regină a României, a scris în memoriile ei: „Antónia a fost una dintre marile frumuseți ale timpului ei, una dintre acele frumuseți clasice, demodate, pe care le asociem cu crinolina. Profilul ei era grecesc, mâinile lungi și delicate (…) Îi plăceau hainele elegante și bijuteriile. Auzisem înainte să o cunosc că era extrem de frumoasă și eram apoi întotdeauna nerăbdătoare să o văd”.

 

Niciun comentariu

Lasă un comentariu