AcasăEroii României moderneDora d’Istria, povestea unei principese de geniu născută la București. A fost biciuită în beciurile poliției din Sant Petersburg pentru ideile ei politice

Dora d’Istria, povestea unei principese de geniu născută la București. A fost biciuită în beciurile poliției din Sant Petersburg pentru ideile ei politice

Elena Ghica a avut șansa de a se naște în influenta familie Ghica, din care au făcut parte domnitori și mari boieri din Țara Românească și Moldova, fiind fiica marelui ban de Craiova Mihail Ghica și a Caterinei Ghica, de origine greacă.

Fetița născută pe 22 ianuarie 1828 la București a fost botezată de mitropolitul Valahiei și l-a avut naș pe unchiul ei, Grigore al IV-lea Ghica, pe atunci domnitor. Casa în care și-a petrecut copilăria era un adevărat muzeu de antichități adunate din țară de tatăl ei și, în plus, exista aici o galerie de picturi și sculpturi vestită în întreaga Europă și o bibliotecă uriașă.

Elena a fost considerată un copil minune, la vârsta de cinci ani învață greaca veche și greaca modernă, latina, franceza, italiana, engleza și germana. La 14 ani a tradus Iliada din limba greacă în germană, lucrare care a și fost publicată la Leipzig, în Gazette Universelle. A primit educație de la profesori greci și francezi, a luat lecții de muzică și a practicat înotul, echitația și scrima.

În 1842, când domnitorul Țării Românești Alexandru Dimitrie Ghica, a fost detronat, întreaga familie a lui Mihail Ghica s-a exilat voluntar în străinătate. A urmat un periplu de 7 ani prin Viena, Berlin, Dresda și Veneția, iar principesa Elena, ajunsă la vârsta de 18 ani, a fost primită, împreună cu părinții săi, la curțile imperiale, fiind peste tot admirată pentru talentul și frumusețea ei.

În 1848 tatăl ei, Mihail Ghica, se întoarce în țară. Elena s-a căsătorit în februarie 1849 cu un principe rus. Aleksandr Kolțov-Masalski era un tânăr locotenent de husari, ofițer de la vârsta de 15 ani, iar fata îl cunoscuse la Iași, la un bal.

Cuplul s-a stabilit la Sankt Petersburg, unde Elena a continuat să studieze, deși participa și la evenimente mondene de la curtea imperială. Tânăra avea idei liberale, milita pentru principiile revoluționare ale anului 1848 și nu ezita să-și exprime punctul de vedere.

Principesa a protestat foarte dur împotriva invaziei Țărilor Române de către Rusia din octombrie 1853 și s-a aflat foarte aproape de a fi exilată pe viață în Siberia. A fost avertizată să-și păstreze opiniile pentru ea, avertisment pe care l-a ignorat. Există mărturii care spun că a urmat biciuirea ei cu cnutul rusesc la palatul poliției din Sankt Petersburg, când i s-ar fi spus: „politica, dacă se poate, să nu vă mai intereseze”.

Această umilință petrecută în anul 1855 a determinat-o pe Elena Ghica Masalski să părăsească definitiv Rusia, împreună cu fiul ei, care însă va muri mai târziu la Bruxelles. Soțul prințesei, prințul Alexandr Alexandrovici Kolțov Masalski a rămas însă în Rusia.

Elena nu a renunțat niciodată la cetățenia rusă, nu a divorțat, însă în fapt s-a despărțit de acest soț care nu o făcuse deloc fericită.

După separare, principesa devine cunoscută sub numele Dora d’Istria. Dora ar putea proveni de la „dor”, iar Istria – de la numele antic Istros al fluviului Dunărea.

Femeie liberă și bogată, Elena a devenit foarte cunoscută în mediile literare, a vizitat Grecia, Elveția și Italia și a locuit mult timp la Florența, pe via Leonardo da Vinci nr. 10, pentru că se îndrăgostise de orașul Renașterii. A decis să cumpere o casă pe care a numit-o Villa d’Istria și pe 26 octombrie 1870 s-a stabilit definitiv aici.

Villa d’Istria a devenit o adevărată curte intelectuală, unde toți prietenii Dorei erau bine primiți. Din păcate, casa a fost distrusă de bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Se știe că în 1875-1876 a fost în România, unde i s-a conferit de către Regele Carol I Ordinul „Bene Merenti”, clasa I, pentru „merite literare remarcabile”.

Dora d’Istria a murit pe 17 noiembrie 1888 la Florența, din cauza unei hernii neglijate, și a fost incinerată, iar cenușa, după propria sa dorință, a fost depusă la cimitirul Trespiano din Florența.

A lăsat prin testament mare parte din averea sa primăriei București, pentru administrarea spitalului Pantelimon, ctitorie a familiei Ghica. Restul averii a fost lăsată ca moștenire pinacotecii și bibliotecii din Florența, iar Villa d’Istria a fost lăsată prin testament primăriei din Florența spre a fi vândută în folosul Società di educazione e patronató pei sordomuti din Florența.

Niciun comentariu

Lasă un comentariu