HomeMonarhieMari Duci și PrințiDrama de la Mayerling: Sinuciderea Arhiducelui Rudolf

Drama de la Mayerling: Sinuciderea Arhiducelui Rudolf

DS TW

Arhiducele Rudolf Franz Karl Joseph s-a născut pe 21 august 1858 la Palatul Laxenburg, un castel situat în apropiere de Viena, și a fost fiul împăratului Franz Joseph și al frumoasei împărătese Elisabeta. Băiatul a fost crescut împreună cu sora mai mare, Gisela, de bunica paternă, autoritara Arhiducesă Sofia, iar la vârsta de șase ani și-a început educația pentru a deveni viitorul conducător al imperiului.

Rudolf a fost încredințat unui preceptor, generalul Charles-Léopold de Gondrecourt, cunoscut pentru severitatea sa, care, prin metode dure, uneori chiar crude, l-a traumatizat profund. Atunci când Sisi a observat că e ceva în neregulă cu băiatul, preceptorul a fost înlocuit cu colonelul Joseph Latour von Thurmburg, un pedagog cu mai mult tact, care s-a făcut iubit de elevul său, dar Rudolf a rămas cu sechele care l-au afectat toată viața.

Adolescentul a devenit foarte interesat de științele naturale, dar nu s-a bucurat de o atmosferă caldă în familie. Mama îl iubea, dar avea un comportament rece față de el, iar împăratul se limita la discuțiile despre vânătoare și viitoarele responsabilități politico-militare pe care urma să le aibă în calitate de suveran.

În 1879, curtea de la Viena a început să-i caute o soție potrivită rangului, iar pe 10 mai 1881 arhiducele s-a căsătorit cu Prințesa Stéphanie, fiica regelui belgian Leopold al II-lea, una dintre puținele prințese catolice disponibile la acel moment în Europa.

La început, căsnicia a fost fericită, însă curând au apărut probleme în cuplu. Deși inteligent, Rudolf era neconvențional, impulsiv și prea liberal, în timp ce Stéphanie primise o educație excesiv de formală. Singurul lor copil, Arhiducesa Elisabeta Maria a Austriei, numită în familie “Erzsi”, s-a născut la castelul Laxenburg pe 2 septembrie 1883.

Prințesa Stephanie nu a fost deloc agreată de familia imperială. Împărăteasa Sisi a evitat-o și a disprețuit-o, spunând că este o partidă neadecvată pentru fiul ei. În 1886, Rudolf a infectat-o pe Stephanie cu gonoree, ceea ce a făcut imposibilă orice sarcină ulterioară a tinerei, așa că au început discuțiile despre un posibil divorț și amândoi au început să caute soluții în afara căsătoriei. În timpul unei vizite în Galicia, în 1887, Stéphanie s-a îndrăgostit de un conte polonez, iar în următoarele optsprezece luni nu a încercat să-și ascundă afecțiunea pentru acesta față de soțul ei care a avut, și el, numeroase relații extraconjugale.

Una dintre ele a fost cu mai tânăra Maria Vetsera, fiica baronului Albin Vetsera și a Helenei Baltazz. Simțindu-se vinovat față de ea și nevrând să trateze acest amor ca pe o aventură vulgară, și fiind, în același timp, nefericit în căsnicia cu prințesa Stephanie, arhiducele i-a scris nașului său, Papa Pius al IX-lea, mărturisindu-i drama, implorându-l să desfacă mariajul și asigurându-l că e gata să renunțe la tron daca asta i-ar ușura decizia. Papa Pius al IX-lea i-a răspuns, după mult timp de gândire, negativ. Arhiducele se simțea el însuși dezonorat și i-a propus domnișoarei Vetsera să moară împreună, după o ultimă noapte de dragoste.

Un valet a fost trimis să o aducă pe tânără de la Viena la domeniul de vânătoare de la Mayerling. Un birjar cu numele Bratfisch, cântăreț popular foarte cunoscut în epocă, l-a condus, în același timp, pe arhiduce la cabană.

Cei doi au petrecut toată noaptea, prințul Filip de Coburg, care era la curent cu relația lor, dar nu și cu sinistrul plan, ținându-le companie. Birjarul Bratfisch le-a cântat în timpul petrecerii, iar la ora 4 dimineața a fost expediat de arhiduce cu cuvintele: “Ține gata echipajul pentru mâine! Plec la vânătoare!”

Apoi Rudolf și Maria Vetsera s-au dus la culcare. În dimineața zilei de 30 ianuarie 1889, arhiducele a ucis-o cu un glonț de revolver pe domnișoara Vetsera, a acoperit-o cu o plapumă de mătase, a aranjat patul și a răsfirat flori peste tânăra femeie decedată. Înainte de a se culca lângă ea, a sunat clopoțelul și, fără să deschidă ușa, a dat ordin valetului de cameră să vină cu cafea neagră și să pună ceștile pe masa, în odaia de alături.

Când a auzit că valetul se îndepărtează, a luat una din cești care s-a regăsit, după aceea, lângă pat. Pe urmă, a apucat o mică oglindă (care a fost găsită în mâna lui când servitorii au pătruns în cameră câteva ore mai târziu) și s-a împușcat cu același revolver. Valeții au descoperit ambele cadavre, iar medicii au constatat că rana de la tâmpla dreaptă a craniului arhiducelui a fost făcută de aproape. A doua zi, mama domnișoarei Vetsera, negăsindu-și fata nicăieri și crezând că a fugit la Hofburg, la arhiduce, a pătruns înlăcrimată la prima doamnă de onoare a împărătesei Sisi, întrebând dacă se află la palat. Împărăteasa Sisi, care fusese înștiințată de drama de la Mayerling, a intrat în cameră și, întinzându-i mâna doamnei Vetsera, i-a spus: “Rudi e mort și fiica dumneavoastră e moartă și ea. Suntem două mame nenorocite!”

Scandalul care a urmat decesului lui Rudolf a determinat-o pe soția lui, Stéphanie, să plece de la curtea de la Viena și, cum avea o relație proastă cu tatăl ei, Leopold al II-lea, nu s-a întors în Belgia, ci a rămas o vreme pe teritoriul Austriei.

Împăratul Franz Joseph a preluat tutela nepoatei orfane și, din ordinul lui, copilei i s-a interzis să părăsească Austria. Frumoasa împărăteasă Elisabeta nu voia să fie considerată bunică și nu a fost apropiată de cea mică, dar după moartea ei, în 1898, surpriza a fost că, prin testament, beneficiara tuturor bunurilor personale ale lui Sisi era chiar micuța Elisabeta Marie.

În 1928, Maurice Paleologue, fost ambasador al Franţei la Sankt Petersburg, a publicat în „Revue des Deux Mondes“ o mărturie pe care i-o făcuse împărăteasa Eugenie a Franței despre evenimentul din 1889:

“Da, cunosc adevărul asupra dramei de la Mayerling; pot chiar spune că nimeni n-o cunoaşte mai bine decât mine, deoarece o deţin direct de la împărăteasa Elisabeta, care mi-a mărturisit-o în timpul celei din urmă şederi la Cap Martin.

Iată cum a fost: În 29 ianuarie 1889, pe la orele 5 seara, împăratul Franz Joseph a avut cu fiul său o explicaţie foarte vie privitoare la domnișoara Vetsera; l-a ameninţat chiar că-l dezmoşteneşte de nu rupe imediat legătura scandaloasă. Împăratul a vorbit cu atâta violenţă încât arhiducele, speriat, a sfârşit prin a consimţi, dar a cerut tatălui său să-i îngăduie s-o vadă pentru ultima oară. Avea să supeze cu ea la Mayerling în acea seară. „Fie, du-te, numai diseară. Dar apoi n-ai s-o mai vezi. Nu uita că mi-ai dat cuvântul de onoare, cuvântul tău de gentilom”, i-a spus împăratul.

Rudolf a luat o birjă şi a plecat la Mayerling, care e la cinci sau şase leghe de Viena. Acolo, într-un pavilion de vânătoare, îl aştepta Maria Vetsera cu prinţul Filip de Coburg, fratele lui Ferdinand al Bulgariei, şi contele Hoyos, fratele fostului ambasador al Austriei la Paris. Masa a trecut în linişte, nici o orgie. Singura petrecere vie a fost făcută de cântecele şi fluierăturile lui Bratfisch, meşter în arii tiroleze. După masă, fiecare s-a retras în camera lui. Arhiducele şi Maria Vetsera locuiau la un capăt al pavilionului, Filip de Coburg şi Hoyos la capătul celălalt.

Îndată ce Rudolf a fost singur cu amanta lui, i-a povestit discuţia teribilă ce a avut-o cu tatăl său şi angajamentul pe onoare ce a trebuit să consimtă, ameninţat fiind de a fi dezmoştenit. Ea a răspuns cu răceală: „Şi eu trebuie să-ţi anunţ ceva, sunt gravidă”.

Între cei doi amanţi care se adorau a fost o scenă sfâşietoare de duioşie. Mereu repetau: “Nu mai putem trăi! Să murim unul în braţele celuilalt. S-o sfârşim în seara asta chiar! Dumnezeu se va îndura de noi”. În paroxismul exaltării lor, Rudolf a luat revolverul şi a ucis-o cu un glonț în piept. Apoi a dezbrăcat-o şi a depus-o cu evlavie pe pat. Câteva buchete de trandafiri împodobiseră camera; arhiducele le-a pus pe pieptul moartei. Apoi scrise o lungă scrisoare mamei sale, începând-o astfel:

„Mamă nu mai am dreptul să trăiesc, am ucis”. Prin această scrisoare împăratul şi împărăteasa au aflat peripeţiile dramei. Pe la orele 6 dimineaţa Rudolf şi-a tras un glonț în cap. După două ceasuri, valetul arhiducelui, care veni să-şi scoale stăpânul, a încercat zadarnic să deschidă uşa. Neobţinând nici un răspuns la chemările sale, a alergat să-i caute pe Filip de Coburg şi Hoyos.

Toți trei au pus o scară la zid și au pătruns în cameră spărgând geamul. Când Filip și Hoyos au anunțat împăratului Franz Joseph evenimentul, el i-a pus să jure că niciodată nu vor povesti la nimeni drama de la Mayerling și ambii şi-au ţinut jurământul!”

DS TW
No comments

leave a comment