HomeMonarhieElisabeta Stuart de Boemia, “regina de-o iarnă”

Elisabeta Stuart de Boemia, “regina de-o iarnă”

DS TW

Elisabeta de Boemia s-a născut pe 19 august 1596 la Palatul Falkland din Fife, Scoția, și a fost al doilea copil al regelui Iacob I al Angliei și al reginei Ana a Danemarcei. Copila a fost botezată pe 28 noiembrie 1596 la capela regală de la Holyroodhouse și a crescut la Palatul Linlithgow din Edinburgh, fiind dată în grija Lordului Livingstone și a soției acestuia.

Când avea șase ani, în 1603, nașa ei, regina Elisabeta I a Angliei, a murit, iar Iacob i-a succedat la tronul Angliei și Irlandei. Împreună cu mama și fratele mai mare, Henric, micuța a plecat la curtea regală, unde a fost preluată de o guvernantă, Contesa de Kildare, mai târziu fiind dată în grija Lordului Harington, care a crescut-o în Warwickshire.

În 1606, cei care au pus la cale Complotul Prafului de Pușcă din 1605 intenționau să o răpească pe Elisabeta, care avea nouă ani în acel moment, și să o pună pe tronul Angliei ca monarh catolic. Planul era ca mișcarea să vină după asasinarea tatălui ei, dar acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că Guy Fawkes, șeful complotiștilor, a fost capturat de soldații regelui înainte să aprindă pulberea.

Elisabeta a primit o educație serioasă pentru acea epocă, luând lecții de istorie naturală, geografie, teologie, limbi străine, caligrafie, istorie, muzică și dans. La vârsta de 12 ani, prințesa vorbea fluent câteva limbi, era o călăreață excelentă și o credincioasă practicantă. Fiind fiică a unui monarh, a avut pețitori din toată Europa, inclusiv pe prințul moștenitor Gustavus Adolphus al Suediei, dar ea a decis să se logodească cu Frederick al V-lea, Elector Palatin, în 1612.

Pe 6 noiembrie 1612, fratele mai mare, Henric Frederick, Prințul de Wales, a murit la vârsta de 18 ani, iar Elisabeta a devenit a doua în linia de succesiune la tron, s-a căsătorit apoi cu Frederick al V-lea și și-a preluat rolul la curtea din Heidelberg, cei doi având o relație de afecțiune reciprocă de-a lungul întregii căsnicii.

Cuplul a avut trei copii: pe Frederic Henric, în 1614, pe Carol, în 1617, și pe Elisabeta, în 1619. În 1619, lui Frederick i s-a oferit coroana Boemiei, iar Elisabeta a fost încoronată regină pe 7 noiembrie 1619, la trei zile după ce soțul ei devenise suveran. Al patrulea copil al cuplului, Prințul Rupert, s-a născut la o lună după încoronare.

Domnia lui Frederick a început bine, dar a durat doar un an, până pe 8 noiembrie 1620, după înfrângerea sa în Bătălia de la Muntele Alb, eveniment ce a declanșat Războiul de Treizeci de Ani. Din acest motiv, Elisabeta este cunoscută ca “regina de-o iarnă”, iar Frederick ca “regele de-o iarnă”.

Prevăzând parcă momentul înfrângerii, suverana a plecat din Praga și a așteptat nașterea celui de-al cincilea copil al său la castelul Custrin, la aproximativ 80 de km de Berlin. Acolo, pe 6 ianuarie 1621, a adus pe lume un băiat perfect sănătos, pe Maurice.

Cuplul a plecat după aceea în exil la Haga, iar în următorii ani regina a născut încă opt copii, patru băieți și patru fete. Ultimul, Gustavus, s-a născut la 2 ianuarie 1632, în anul morții tatălui său, care a încetat din viață la doar 36 de ani.

Între moartea soțului, în 1632, și decesul ei, 30 de ani mai târziu, regina Boemiei a asistat la moartea a patru dintre copii: Gustavus, în 1641, Filip, în 1650, Henriette Marie, în 1651 și Maurice, în 1652. Elisabeta a suferit o altă lovitură când fratele ei, Carol I al Angliei, a fost executat. “Regina de-o iarnă” a murit pe 13 februarie 1662, la Londra, în timpul unei vizite la nepotul ei, Carol al II-lea.

DS TW
No comments

leave a comment