Elvira Popescu, viața adoratei. Cea mai cunoscută actriță româncă în Franța a murit la aproape 100 de ani

Elvira Popescu s-a născut pe 10 mai 1894 la București, fiind fiica unui comerciant prosper din Colentina care a finanțat pasiunea copilei pentru teatru, oferindu-i tot sprijinul pentru cariera artistică. Elvira a absolvit cu brio Conservatorul de Artă Dramatică, unde a fost eleva Aristizzei Romanescu și a Luciei Sturza Bulandra, apoi a fost angajată la Teatrul Național, unde a primit încă de la începutul carierei sale roluri principale.

După debutul la Teatrul Naţional Bucureşti în 1910, în rolul Ileana Cosânzeana din „Înşir’te mărgărite“ de Victor Eftimiu, tânăra joacă o vreme la Excelsior, apoi înfiinţează Teatrul Mic.

În 1912 Elvira joacă în primul film românesc, „Independenţa României“, în rolul unei ţărăncuţe. În această perioadă s-a căsătorit cu actorul Aurel Athanasescu cu care a avut o fiică, Tatiana Cornelia, născută pe 16 martie 1914. Elvira divorţează apoi de soțul ei pentru a se căsători cu ministrul de Finanţe, liberalul Ion Manolescu-Strunga.

În 1923, frumoasa actriță pleacă la Paris cu piesa „Patima roşie“ şi se stabileşte aici, încercând să cucerească scena pariziană.

Louis Verneuil, celebru autor de vodeviluri, va scrie special pentru Elvira Popescu numeroase piese de teatru și va avea un rol decisiv în viața și cariera talentatei actrițe. El a angajat-o pentru prima dată în 1923 la Theatre De la Michodière din Paris – printr-o întâmplare, protagonista titulară fiind bolnavă – în rolul principal din piesa Ma Cousine de Varsovie, în care a debutat cu un succes extraordinar, deși ea nu stăpânea încă perfect limba franceză.

Aproape imediat, “L’accent d’Elvira Popescu” a devenit proverbial. Critica a elogiat-o in corpore, fapt care era foarte rar întâlnit în Franța, supranumindu-o “Reine du Boulevard”, “Notre Dame du Théâtre”, “Monstre Sacre”.

 

Actrița devine muza dramaturgului Louis Verneuil, cu care formează un cuplu ale cărui scandaluri ţin prima pagină a ziarelor. Elvira şi Louis își aruncau vorbe grele în public, pe geam, în hotel, îşi aruncau mănuşile peste faţă, apoi plecau cu mașinile lor luxoase. Ea era orbitor de elegantă, purta pene şi smaralde, întotdeauna impecabilă şi strălucitoare. Publicul era fascinat, Elvira monopolizase ziarele pariziane. În timpul războiului actrița pleacă in America, iar relația cu Verneuil se deteriorează.

În 1952, bărbatul se sinucide tăindu-şi gâtul în cadă, într-o camera de hotel. Avea 59 ani și presa a scris că motivul sinuciderii a fost iubirea devastatoare pentru Elvira Popesco.

 

Cariera teatrală a actriței a durat neîntrerupt timp de 65 de ani. Repertoriul pieselor interpretate de ea a fost totuși relativ restrâns, în afară de piesele lui Louis Verneuil, a mai jucat în creațiile lui Henry Bernstein, André Roussin, Sacha Guitry. Explicația este simplă, toate piesele în care Elvira Popescu era protagonistă țineau afișele ani in șir, fiind extrem de solicitate de public, unele dintre ele depășind 2000 de spectacole.

Cariera cinematografică a actriței se întinde pe o perioadă cuprinsă între anii 1920 și 1970, cu o activitate intensă în anii 1930 și 1940, printer cele mai representative filme fiind “La Présidente”, “Ils étaient neuf célibataires”, “Austerlitz”, “Plein Soleil”.

Elvira Popescu și-a asumat și răspunderea conducerii unor companii teatrale, fiind co-directoare, alături de actorul Hubert de Malet, la Théâtre de Paris și Théâtre Marigny.

Ultimul soţ al Elvirei Popescu a fost baronul Sebastien Foy care o lasă văduvă, dar extrem de bogată, în 1967. Ultima apariţie a actriței la TV a fost în serialul „La Voyante“ (1972), iar ultima de pe scenă este în 1978, în piesa La „Mamma“, scrisă pentru ea de André Roussin. Elvira Popescu era deja într-o stare precară de sănătate, juca mai mult aşezată, sprijinindu-se în baston.

În 1985, artista părăseşte vila somptuoasă lăsată de contele Foy la Mezy pentru un apartament parizian. La o vârstă înaintată, fără să-și piardă farmecul, a continuat să țină un salon deschis în apartamentul său din Avenue Foch, frecventat de toată protipendada literară, artistică, financiară și politică a Parisului. André Roussin, Guy de Rothschild, Jacques Chirac, Pierre Cardin, Valéry Giscard d’Estaing și mulți alții se numărau printre cei care o priveau și o ascultau fermecați în sufrageria ei.

 

Elvira Popescu fost distinsă cu premiul “Molière” pentru cea mai bună actriță, decernat de asociația actorilor francezi, și de două ori cu ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte dinstincții ale statului francez. Actrița a încetat din viață pe 11 decembrie 1993, la Paris, fiind înmormântată în Cimitirul Père-Lachaise din Paris.

Unica fiică a Elvirei, Tatiana Athanasescu s-a căsătorit în 1935 la Paris cu contele francez Guillaume Lecointre de care va divorța în 1944 și apoi s-a recăsătorit cu Guy Juvet, funcționar la Biroul International al Muncii, cu care va avea o fiică, Antoinette Juvet-Mir, astăzi unica urmașă în viață a Elvirei Popesco.

 

 

 

Galerie foto:

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *