Epoca Marelui Gatsby: Zelda și Scott Fitzgerald, un cuplu tragic, fascinant și strălucitor. Marele scriitor era alcoolic și a murit din cauza unul infarct, iar Zelda a murit într-un incendiu, în sanatoriul în care era internată

Zelda Sayre Fitzgerald s-a născut pe 24 iulie 1900 în Montgomery, Alabama, într-o familie de șase copii, fiind cea mai mică și cea mai răsfățată dintre ei. Tatăl ei era Anthony D. Sayre, judecător la Curtea Supremă din Alabama, iar familia era bine situată în societatea orașului. Fetița a urmat lecții de dans și balet, iar în adolescență a fost foarte populară, prezența ei la micile evenimente publice din Alabama fiind constantă.
La o astfel de întrunire, într-un club de muzică country, îl întâlnește pe F. Scott Fitzgerald, la puțin timp după încheierea liceului. Acesta era locotenent-secund în infanterie și fusese repartizat la Camp Sheridan, lângă Montgomery.
Cei doi tineri se îndrăgostesc și intenționează să se căsătorească, dar familia Zeldei îi spune fetei că ar urma pentru ea o perioadă dificilă din punct de vedere financiar pentru că scriitorul nu este capabil să întrețină o familie.
Tânărul își petrecuse prima parte a copilăriei în Buffalo, New York, unde tatăl său a lucrat pentru Procter & Gamble. Părinții lui, catolici practicanți, l-au trimis la două școli catolice din vestul orașului Buffalo, dar în 1908, tatăl lui Scott fusese concediat, iar familia s-a întors în Minnesota, acolo unde Fitzgerald a fost înscris la St. Paul Academy. După ce a absolvit școala în 1913, Fitzgerald a decis să rămână în New Jersey pentru a-și continua educația la Princeton University. În 1917 a abandonat facultatea pentru a se înrola, iar în timpul iernii lui 1917, Fitzgerald era staționat la Fort Leavenworth și era studentul viitorului președinte Dwight Eisenhower. Îngrijorat că ar putea muri în război fără a-și îndeplini visurile literare, Fitzgerald a scris în grabă romanul Egoistul romantic.
Războiul s-a încheiat în 1918, și, respins pentru moment de Zelda, el s-a mutat în New York, sperând la o carieră în advertising care să îi poată aduce posibilitățile financiare necesare pentru a o face pe Zelda să îl ia de soț.
Scriitorul stătea atât de prost cu banii, încât s-a angajat ca mecanic de plafoane la o fabrică de automobile, dar publicarea primului său roman, Egoistul romantic, pe 26 martie 1920 a fost un mare succes, vânzându-se 41.075 de exemplare în primul an. Cartea a lansat cariera lui Fitzgerald ca scriitor și i-a oferit un venit stabil și corespunzător nevoilor Zeldei. Tinerii și-au reluat relația și s-au căsătorit la Catedrala Sf. Patrick din New York pe 3 aprilie 1920. Singurul lor fiică, Frances Scott “Scottie” Fitzgerald, s-a născut pe 26 octombrie 1921.
Cuplul stă puțin în America și se mută apoi în Europa, unde cercul social al scriitorului se extinde, dar relația dintre cei doi se transformă. Zelda și Scott aveau un stil de viață opulent, dar, din cauza cheltuielilor mari, precum și a facturilor medicale ale Zeldei care se îmbolnăvise de depresie, Fitzgerald avea constant dificultăți financiare și se împrumuta des de la impresarul său literar, Harold Ober. Când Ober a decis să nu îi mai dea bani lui Fitzgerald, scriitorul a încheiat legăturile cu agentul și prietenul său de-o viață.
Zelda și-a căutat noi pasiuni și se gândea chiar la o carieră în literatură, scriind articole și scurte nuvele. În tot aceste timp se folosește de balet ca formă de exprimare a sentimentelor sale și ajunge până la episoade de epuizare. Relația lor se degradează, mariajul intră în declin și cuplul se întoarce în America.
în 1930, Zelda a fost diagnosticată cu schizofrenie, iar sănătatea sa emoțională a rămas fragilă pentru tot restul vieții. În februarie 1932, ea a fost internată la Clinica Phipps din Baltimore, Maryland.
Aici tânăra a continuat să scrie și va trimite la editura Scribner’s versiunea ficțională a poveștii lor în Europa, Save Me the Waltz, dar, când a aflat, Scott Fitzgerald a fost nervos și a reușit să facă câteva modificări înainte de publicarea cărții, convingându-i pe doctorii care o aveau în grijă să o oprească pe Zelda să mai scrie.
Între timp, alcoolismul de care suferea Scott încă din perioada tinereții și problemele financiare, dar și boala psihică a Zeldei au dus la dificultăți greu de depășit. Fitzgerald a fost internat de nouă ori la Spitalul Johns Hopkins, iar prietenul său, H. L. Mencken, nota mai târziu într-o scrisoare că “F. Scott Fitzgerald a devenit deprimat. Bea într-o manieră sălbatică și a devenit o neplăcere.”
În 1926, Fitzgerald a fost chemat la Hollywood pentru a scrie o comedie pentru United Artists. Cuplul s-a mutat într-un bungalou deținut de studiouri în luna ianuarie a anului următor, iar Fitzgerald a întâlnit-o apoi pe actrița Lois Moran, cu care a început o aventură. În următorii ani, Zelda a devenit extrem de violentă și epuizată emoțional și în 1936 Fitzgerald a internat-o la Highland Hospital din Asheville, North Carolina.
Scriitorul a continuat să aibă dificultăți financiare și a semnat un contract exclusiv cu Metro-Goldwyn-Mayer în 1937, în care era obligat să se mute la Hollywood. Aici a început să aibă o aventură publică cu cronicara de film Sheilah Graham. În acest timp, lucra la al cincilea și ultimul său roman, Iubirea ultimului magnat, publicat postum ca Ultimul magnat. După câteva luni, scriitorul devenit alcoolic și-a recunoscut boala și a acceptat să fie tratat de psihiatrul new-yorkez Richard H. Hoffmann.
Zelda va rămâne în continuare internată în spital și își va petrece această perioadă pictând și lucrând la două romane.
La sfârșitul anilor ’30 Scott a suferit un infarct, iar medicul i-a impus să evite efortul intens. Scriitorul locuia însă cu Sheilah Graham într-o casă cu etaj și avea de urcat două etaje pentru a ajunge la apartamentul său. În seara de 20 decembrie 1940, Fitzgerald și Sheilah au participat la premiera filmului This Thing Called Love și, în timp ce plecau de la cinematograful Pantages, Scott a început să se simtă amețit și avea dificultăți în a merge.
A doua zi, în timp ce mânca o ciocolată, s-a ridicat de pe scaun și a căzut pe podea. A fost al doilea infarct, de această data letal. Scriitorul avea doar 44 de ani.
Trupul său a fost transportat la Maryland, la înmormântare participând 20-30 de persoane, printre care și singura sa fiică, Frances “Scottie” Fitzgerald, care avea atunci 19 ani.
Zelda Fitzgerald a trăit în azilul psihiatric Highland Mental Hospital din Asheville în care era internată încă 8 ani și a murit pe 10 martie 1948, arsă de vie într-un incendiu care izbucnise noaptea în bucătăria spitalului. Pacienta era încuiată într-o cameră, în așteptarea terapiei cu electroșocuri. Incendiul plecat din bucătărie s-a răspândit rapid pe toate etajele. Nouă femei, inclusiv Zelda, au murit, fiind identificate doar datorită fișelor stomatologice.
Scott și Zelda s-au reîntâlnit după moarte, fiind înmormântați în Rockville, Maryland, inițial în Cimitirul Rockville Union. În 1975, fiica lor, Scottie, a făcut demersuri ca părinții ei să fie mutați în cavoul familiei din Cimitirul Catolic din Saint Mary. Pe piatra lor de mormânt este inscripționată ultima propoziție din Marele Gatsby: „Şi tot aşa, trecem de la o zi la alta, bărci împinse de curent, împinse fără încetare, tot mai înapoi, în trecut.”

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *