Excentrica și scandaloasa viață a lui Lady Craven. Englezoaica a venit la București unde a participat la ospețe domnești, apoi a criticat dur birurile pe care le plăteau valahii Înaltei Porți

Elizabeth Berkeley s-a născut pe 17 decembrie 1750 în Mayfair, Londra și a fost al treilea copil al lui Augustus, cel de-al 4-lea Conte de Berkeley și a lui Elizabeth Drax.

Viața tinerei Elizabeth a fost una scandaloasă pentru societatea occidentală a timpului. După treisprezece ani de căsătorie cu cel de-al 6-lea baron de Craven, șapte copii și mai multe infidelități în familie, pe care le-a comis atât ea, cât și soțul său, William Craven, cuplul s-a despărțit definitiv în 1780.

 

 

În documente este consemnată o aventură a cutezătoarei doamne Craven cu Charles Greville cândva la sfârșitul anului 1783 și apoi se știe că ea s-a mutat în Franța, dar a călătorit mult pe tot teritoriul european.

În anii 1785-86, a plecat din Europa Centrală spre Sankt Petersburg, Moscova și Crimeea, de unde a navigat spre Constantinopol. Apoi Lady Craven a vizitat insulele grecești Andros, Siphnos, Naxos, Antiparos, Melos, iar prin Smyrna a ajuns din nou la Bosfor.

În călătoria de întoarcere, a trecut prin Iași și București. Astfel a făcut cunoștință cu cercurile fanariote și a călătorit cu tot fastul prin toată Moldova și Țara Românească.

Lady Craven a lăsat descrieri remarcabile, deși ironice, despre grecoaicele din insule, despre muzica grecească și despre momentul numirii ca domn al Țării Românești a fanariotului Nicolae Mavrogheni, fiind martoră la plecarea lui din Constantinopol la București.

 

În capitala Țării Românești, excentrica doamnă a fost bine primită și s-a împrietenit cu cei mai de seamă boieri români, fiind oaspetele lui Constantin Dudescu, a cărui fabuloasă grădină englezească a admirat-o, a participat la baluri și serate, dar a făcut și o descriere a relațiilor de la vârful puterii:

 

 

“Țara Românească plătește Porții un tribut de patru sute de pungi de aur anual, pe lângă cereale, lână și multe mii de oi. Ciobanii adună în fiecare an optzeci mii de piei de vită, unt, brânză și pui. Pot spune că pe acest pământ toate sunt superioare prin natura lor, fie animate, fie lucruri, dar sunt impozitate crunt. Această țară frumoasă, solul și clima care fac să crească recoltele, toate sunt însă în mâna soartei, sub o putere care exploatează oamenii după necesitățile Porții, iar boierii îi presează pe oameni atât de tare, încât adesea bieții valahi fug în munți, unde, cel puțin pentru un timp, scapă de cruzimile unor conducători tiranici”, observa englezoaica.

 

Lady Craven avea să participe în 1786 și la un ospăț domnesc care a impresionat-o foarte mult, la curtea lui Nicolae Mavrogheni, el însuși un domn excentric, care a rămas în istorie pentru că a poleit cu aur coarnele cerbilor de la trăsura sa. Tot el este însă ctitorul bisericii care îi poartă numele, aflată la capătul Podului Mogoșoaiei, și a contribuit la dezvoltarea destul de primitivă, totuși, a alimentării cu apă printr-un sistem de conducte.

Englezoaica a fost uimită când a văzut că pe masă se aflau cuțite, solnițe, recipiente pentru oțet și untdelemn, toate provenind din Anglia, iar salonul era decorat cu patru sfeșnice de alabastru, împodobite cu flori cu rubine și smaralde, toate extrem de frumoase. Lady Craven povestește că în timpul mesei un taraf de țigani a întreținut atmosfera, invitatei plăcându-i mult cântecele duioase de petrecere.

 

Această călătorie avea să fie consemnată în una dintre cele mai importante cărți ale prințesei, “A Journey through the Crimea to Constantinople in a series of letters”.

După acest periplu european, timp de mai mulți ani Elizabeth a avut o relație cu Carol Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach, iar în timpul anilor petrecuți la curtea din Ansbach, lady Craven a format o companie de teatru amator.

Soția lui Carol Alexander, Prințesa Frederica Caroline de Saxa-Coburg-Saalfeld, a murit în Germania pe 18 februarie 1791, iar soțul doamnei Craven murise la Lausanne pe 26 septembrie 1791. Astfel că a fost posibilă o căsătorie a celor doi, aceasta având loc la Lisabona pe 30 octombrie 1791, după care cuplul s-a stabilit în Anglia.

 

Dar noua doamnă de Brandenburg a fost privită cu dispreț de nobilele de la curtea britanică care îi cunoșteau prea bine reputația, de vărul soțului ei, regele George al III-lea, și de regina Maria-Antoaneta, care a primit-o cu răceală atunci când Lady Craven a vizitat Franța.

 

Cuplul a trăit o viață opulentă în casa din Londra și la conacul Benham Park din Berkshire. Cu toate acestea, Elizabeth nu a avut niciodată dreptul legal de a primi rangul și titlul german al soțului ei. Pe 20 februarie 1801 i s-a acordat titlul morganatic de Prințesă Berkeley de către ultimul împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, Francisc al II-lea.

După moartea lui Carol Alexander în Benham Park în 1806, Elisabeta s-a mutat la Napoli. Avea să moară pe 13 ianuarie 1828, la vârsta de 77 de ani, la Villa Craven din Posillipo, fiind înmormântată în 1828 în cimitirul englezesc din Napoli.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *