Excentricul scriitor Gabriel D’Annunzio, autoproclamat Duce al orașului Fiume

Gabriel D’Annunzio, prinț de Montenevoso s-a născut pe 12 martie 1863 în Pescara, regiunea Abruzzo, fiind fiul unui proprietar bogat și primar al orașului, Francesco Paolo Rapagnetta D’Annunzio, și al soției sale, Luisa de Benedictis. Băiatul a fost trimis la școală la Liceo Cicognini din Prato, în Toscana și a publicat primele sale poezii la vârsta de șaisprezece ani – un mic volum de versuri numit Primo Vere.

În 1881 D’Annunzio a intrat la Universitatea La Sapienza din Roma, unde a devenit membru al mai multor grupuri literare, inclusiv Cronaca Bizantina, și a scris articole și critici pentru ziarele locale.

În 1883, scriitorul s-a căsătorit cu Maria Hardouin di Gallese cu care a avut trei copii, Mario, Gabriele Maria și Ugo Veniero, dar căsătoria s-a încheiat în 1891. În 1894, el a început o poveste de dragoste cu actrita Eleonora Duse, care a devenit o cauza célèbre. Scriitorul i-a oferit roluri principale în piesele sale din acea vreme, dar relația lor furtunoasă s-a încheiat în cele din urmă în 1910. După ce a întâlnit-o marchiza Luisa Casati în 1903, el a început o viață turbulentă care a durat până aproape de moartea sa.

În 1897, D’Annunzio a fost ales în Camera Deputaților pentru un mandat de trei ani, iar în 1901, împreună cu Ettore Ferrari, Marele Maestru al Marelui Orient al Italiei, a fondat Universitatea Populară din Milano, aflată pe via Ugo Foscolo, scriitorul a ținut discursul inaugural și, ulterior, a devenit profesor asociat și lector în aceeași instituție.

În 1910, stilul său de viață luxos și cheltuitor l-a făcut să se îndatoreze foarte mult și a fost nevoit să fugă în Franța pentru a scăpa de creditori. Acolo a colaborat cu compozitorul Claude Debussy la o piesă muzicală, Le Martyre de Saint Sébastien (Martiriul Sfântului Sebastian), 1911, scrisă pentru Ida Rubinstein. Vaticanul a reacționat și a decis plasarea tuturor lucrărilor sale în Indexul Cărților Interzise.

blankDupă începerea Primului Război Mondial, D’Annunzio s-a întors în Italia și a ținut discursuri publice în favoarea intrării Italiei de partea Triplei Antante, apoi s-a oferit voluntar și a devenit celebru ca pilot de vânătoare, fiind, la un moment dat, victima unui accident aviatic în care și-a pierdut unul dintre ochi. Pe 9 august 1918, în calitate de comandant al escadrilei 87 de avioane de vânătoare “La Serenissima”, scriitorul a organizat una dintre marile fapte de eroism din război, conducând nouă avioane într-o călătorie dus-întors de 700 de mile pentru a arunca pliante de propagandă asupra Vienei.

Războiul i-a consolidat opiniile ultranaționaliste și iredentiste și a militat pe scară largă pentru ca Italia să-și asume un rol alături de aliații săi ca putere europeană de primă mână. Înfuriat de propunerea de predare a orașului Fiume a cărui populație era în mare parte italiană la Conferința de Pace de la Paris din 12 septembrie 1919, a pledat pentru retragerea forțelor de ocupație inter-aliate (americane, britanice și franceze). D’Annunzio a declarat apoi Fiume stat independent și s-a autoproclamat Duce, iar Carta de la Carnaro a prefigurat o mare parte din sistemul fascist italian de mai târziu.blank

După episodul Fiume, D’Annunzio s-a retras la casa sa de pe Lacul Garda și și-a petrecut aici ultimii ani. Deși scriitorul a avut o influență puternică asupra ideologiei lui Benito Mussolini, el nu s-a implicat niciodată direct în politica guvernamentală fascistă din Italia. În 1922, cu puțin timp înainte de marșul spre Roma, a fost împins pe fereastră de un atacator necunoscut, sau poate pur și simplu a alunecat și a căzut singur fiind în stare de ebrietate. A supraviețuit, dar a fost grav rănit și și-a revenit după o lungă perioadă de convalescență.

blankÎn 1924 a fost înnobilat de regele Victor Emmanuel al III-lea și i s-a acordat titlul ereditar de Prinț de Montenevoso, iar în 1937 a devenit președinte al Academiei Regale a Italiei.

Scriitorul a murit în 1938, în urma unui accident vascular cerebral, în casa sa din Gardone Riviera. Benito Mussolini i-a organizat o înmormântare de stat fastuoasă, fiind depus într-un mormânt magnific construit din marmură albă la Il Vittoriale degli Italiani.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *