Farsele tragice din viaţa lui Molière: s-a căsătorit cu fiica fostei iubite şi a murit pe scenă, jucând în Bolnavul închipuit

Madeleine Béjart

Jean-Baptiste Poquelin s-a născut pe 15 ianuarie 1622 şi a fost fiul lui Jean Poquelin, unul dintre tapiţerii regelui Ludovic al XIII-lea. Mama lui era fiica unei familii burgheze prospere și a murit când copilul avea doar 11 ani. După aceea, a locuit împreună cu tatăl său pe strada Saint-Honoré, o zonă bogată a Parisului. Probabil a fost înscris la început la o școală elementară din Paris, apoi la prestigiosul colegiu iezuit de Clermont, unde și-a finalizat studiile într-un mediu academic strict. În 1631, tatăl său a cumpărat posturile de “valet de chambre ordinaire et tapissier du Roi” de la curtea regală, iar fiul a preluat aceleași posturi în 1641. Molière a fost și ucenic al unui avocat de provincie în jurul anului 1642, probabil la Orléans, dar nu a încheiat calificarea pentru că era mai atras de o viață aventuroasă decât de regulile de la curtea regală sau de o carieră juridică.
În iunie 1643, când avea 21 de ani, a decis să renunțe la rangul său social și să urce pe scenă. Împreună cu iubita lui de la acea vreme, Madeleine Béjart, cu un frate și o sora a acesteia, a fondat compania teatrală L’Illustre Théâtre, care avea să falimenteze după doar doi ani, în 1645. Pentru că făcuse multe datorii în această perioadă, Molière a fost forțat să stea câteva săptămâni la închisoare şi a fost eliberat cu ajutorul tatălui său. Însoțit de Madeleine, a plecat apoi într-un turneu neorganizat, fiind un fel de comediant voiajor. De această dată a avut mai mult succes şi timp de 14 ani a dus o viaţă bazată pe câştiguri efemere, dar şi pe multe acumulări de experienţe noi. A jucat inițial alături de companiile lui Charles Dufresne, iar când l-a întâlnit pe prințul de Conti, guvernatorul provinciei Languedoc, şi-a creat din nou propria companie de teatru pe care prinţul a sponsorizat-o.
Când Molière a ajuns la Paris în 1658, a primit recunoaşterea binemeritată şi titlul de Troupe de Monsieur. Trupa sa de teatru s-a alăturat unei companii italiene faimoase care juca Commedia dell’arte, a înfiinţat teatrul Petit-Bourbon, apoi, în 1662, s-a mutat, alături de partenerii săi italieni, la Théâtre du Palais-Royal. În 1662 s-a căsătorit cu tânăra Armande Béjart, despre care credea că este sora Madeleinei, iubita sa din tinereţe şi partenera lui cea mai dragă.
blankS-a dovedit apoi că fata de 17 ani era, de fapt, fiica femeii, rezultatul unei relaţii al acesteia cu Ducele de Modena. Molière, care avea 40 de ani la acel moment, habar n-avea că Madeleine încercase astfel să-şi protejeze propria reputaţie, cariera artistică şi să-şi ferească fiica de gura lumii care ar fi stigmatizat-o dacă ar fi aflat că este “copil din flori”. Armande crecuse sub ochii lui Molière, era ea însăşi actriţă, moştenise frumuseţea şi talentul mamei şi îl diviniza pe marele scriitor. În cei 11 ani cât au fost căsătoriţi, până la moartea lui, Armande i-a dăruit trei copii: Louis, Marie Madeleine Esprit şi Pierre Jean-Baptiste, dar numai fata a supravieţuit copilăriei. La un moment dat, după ce Molière a aflat adevărul, s-au despărţit, dar după o vreme, au decis să-şi continue mariajul.

În 1671, soacra lui Molière, actriţa Madeleine Béjart moare, iar Molière suferă enorm. În plus, starea lui de sănătate începe să se înrăutăţească. Marele actor şi scriitor avea să se prăbuşească pe scenă pe 17 februarie 1673, la vârsta de 51 de ani, în timp ce juca în ultima sa piesă, Bolnavul închipuit, cel mai probabil din cauza unei hemoragii provocate de o tuberculoză pulmonară. După câteva ore murit fără împărtășanie, pentru că doi preoți au refuzat să vină să-l vadă, iar al treilea a ajuns prea târziu. Se spune că în acea zi purta culoarea galbenă şi de aici ar fi apărut în Franţa superstiția că galbenul aduce ghinion actorilor.blank
Conform ritualului diecezei de la Paris de la acea vreme, actorii nu aveau voie să fie îngropați în pământul sacru al unui cimitir dacă nu declaraseră înaintea decesului că renunţă la profesia lor. Cu toate acestea, văduva lui Molière, Armande, i-a cerut regelui Ludovic al XIV-lea permisiunea ca soțului ei să i se acorde dreptul de a avea o ceremonie de înmormântare normală, dar pe timpul nopţii. Regele Soare, un admirator al marelui scriitor, a fost de acord și astfel trupul lui Molière a fost înmormântat pe 21 februarie, la ora 9 seara, în partea din cimitirul Saint-Joseph rezervată copiilor nebotezați, într-un ritual simplu, fără a exista o slujbă de înmormântare, dar în prezenţa a doi preoţi. În 1817 rămăşiţele sale au fost transferate la Cimitirul Père Lachaise şi au fost aşezate în apropiere de mormântul lui La Fontaine.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *