Fatimah el-Sharif s-a născut în anul 1911 în colonia italiană Cirenaica, fiind a cincea fiică a lui Ahmed Sharif as-Senussi, fostul șef al clanului Senussi al ordinului sufistic, ramură mistică a islamului, tatăl ei fiind deosebit de activ în lupta împotriva forțelor coloniale. Mama sa se numea Khadija, era a doua soție a lui Ahmed Sharif și a fost fiica generalului Ahmad al-Rifi.
La vârsta de 18 ani, în 1929, fetița a fost forțată să fugă în Egipt din cauza mareșalului Rodolfo Graziani, comandantul italian al Libiei și doi ani mai târziu, în 1931, s-a căsătorit cu vărul ei, Idris, pe atunci emir al coloniei Cirenaica, tânăr care va deveni succesor al tatălui ei. Cuplul a avut un singur fiu care a murit în 1953, la doar o zi de la naștere.
Relația dintre regina Fatimah și regele Idris, care avusese alte trei soții înaintea ei, a fost descrisă ca fiind una fericită, cei doi devenind părinții adoptivi ai mai multor copii ai rudelor lor, printre ei fiind și o fetiță algeriană numită Suleima, al cărei tată fusese ucis în războiul de independență al Algeriei. Fatimah era plină de umor și de tact, avea darul de a-i face pe oameni să se relaxeze, îi plăceau mult copiii, a fost o susținătoare loială a suveranului și a devenit un model pentru un nou mod de viață pentru femeile din Libia, având un rol vizibil în societate și fiind prezentă în mod regulat la diferite evenimente publice.
Soțul ei a devenit rege al Libiei în 1951, dar trei ani mai târziu nepotul Fatimei l-a asasinat pe consilierul lui Idris, Ibrahim al-Shelhi, din cauza zvonului că cel din urmă încerca să-l convingă pe suveran să divorțeze pentru a se recăsători cu fiica lui.
Idris a ordonat drept răzbunare executarea nepotului reginei, moment în care Salah Busir, care va deveni mai târziu ministru de externe al Libiei, i-a trimis o scrisoare reginei Elisabeta a II-a în care o implora să îl convingă pe Idris să se răzgândească, dar fără rezultat. Regele a hotărât în cele din urmă să se recăsătorească pentru a obține un moștenitor de sex masculin care să preia tronul țării și chiar Fatimah a fost cea care a selectat două femei ca viitoare mirese.
Până la urmă regele Idris nu a ales-o pe niciuna dintre ele, ci a preferat o tânără de origine egipteană numită Alia Abdel Kader Lamloum, care îi fusese recomandată de premierul său. S-a căsătorit cu aceasta în 1955 și, pentru că nu a existat un divorț oficial, Fatimah a refuzat să părăsească reședința regală din Tobruk după noul mariaj al bărbatului.
Suverana se afla în Turcia împreună cu regele Idris în momentul loviturii de stat a lui Muammar Gaddafi din 1969. Cu ajutorul financiar al
guvernului turc, cei doi au plecat din stațiunea Borsa, unde se aflau pentru un tratament medical, la Kanmena Yourla, în Grecia, autoritățile turce plătindu-le cheltuielile de transport și cazarea.
Fatimah a fost mai târziu judecată în lipsă de Curtea Populară și condamnată în noiembrie 1971 la cinci ani de închisoare și confiscarea tuturor bunurilor, iar soțul ei, regele Idris, a fost condamnat la moarte în contumacie. Cuplul s-a strabilit în cele din urmă în Egipt, unde monarhul detronat a murit în mai 1983, la vârsta de 94 de ani.
Regina s-a stins din viață pe 3 octombrie 2009 la Cairo, la vârsta de 98 de ani, corpul ei fiind transportat în Arabia Saudită, în speranța că va fi înmormântat la Al-Baqi, cel mai vechi cimitir islamic din Medina, aflat lângă Moscheea Profetului, alături de soțul și de tatăl ei. Arabia Saudită a refuzat însă solicitarea familiei, corpul ei fiind depus în cimitirul Hamza de lângă Muntele Uhud din Medina.
