Fatimah, ultima regină a Libiei. Suverana exilată de Gaddafi a murit la vârsta de 98 de ani în Egipt și a fost îngropată la Medina, în Arabia Saudită

Fatimah el-Sharif s-a născut în 1911 în colonia italiană Cirenaica, fiind a cincea fiică a lui Ahmed Sharif as-Senussi, fostul șef al clanului Senussi al ordinului sufistic, ramură mistică a islamului, tatăl ei fiind deosebit de activ în lupta împotriva forțelor coloniale. Mama ei se numea Khadija, era a doua soție a lui Ahmed Sharif și a fost fiica generalului Ahmad al-Rifi.
La vârsta de 18 ani, în 1929, fetița a fost forțată să fugă pe o cămilă în Egipt din cauza mareșalului Rodolfo Graziani, comandantul italian al Libiei.
Doi ani mai târziu, în 1931, s-a căsătorit cu vărul ei, Idris, pe atunci emir al coloniei Cirenaica, tânăr care va deveni succesor al tatălui ei. Cuplul a avut un singur fiu care a murit în 1953, la vârstă de o zi.
Relația dintre regina Fatimah și regele Idris, care avusese alte trei soții înaintea ei, a fost descrisă ca fiind una fericită, cei doi devenind părinți adoptivi ai mai multor copii ai rudelor lor, printre ei fiind și o fetiță algeriană numită Suleima, al cărei tată fusese ucis în războiul de independență al Algeriei. Fatimah era plină de umor și de tact, avea capacitatea de a-i face pe oameni să se relaxeze, îi plăceau mult copiii, a fost o susținătoare loială a regelui Idris și a devenit un model pentru un nou mod de viață pentru femeile din Libia, având un rol vizibil în societate și fiind prezentă în mod regulat la diferite evenimente publice.
Când soțul ei a devenit rege al Libiei, în 1951, Fatimah a devenit regină. În 1954, nepotul ei l-a asasinat pe consilierul lui Idris, Ibrahim al-Shelhi, din cauza zvonului că acesta din urmă l-ar fi convins pe rege să divorțeze de Fatima pentru a se recăsători cu propria lui fiică.
Regele Idris a ordonat ca răzbunare executarea nepotului Fatimei, iar Salah Busir, care va deveni mai târziu ministrul de externe al Libiei, i-a trimis o scrisoare reginei Elisabeta a II-a în care o implora să îl convingă pe Idris să se răzgândească, dar fără rezultat. Regele a hotărât în cele din urmă să se recăsătorească pentru a obține un moștenitor de sex masculin care să preia tronul Libiei și chiar regina Fatimah a fost cea care a selectat două femei ca viitoare mirese. Până la urmă regele Idris nu a ales pe niciuna dintre ele, ci a preferat o tânără de origine egipteană numită Alia Abdel Kader Lamloum care îi fusese recomandată de premierul său. S-a căsătorit cu aceasta în 1955 și, pentru că nu a existat un divorț oficial, Fatimah a refuzat să părăsească reședința regală din Tobruk după mariajul soțului ei.
Regina Fatimah se afla în Turcia împreună cu regele Idris în momentul loviturii de stat a lui Muammar Gaddafi din 1969. Cu ajutorul financiar al guvernului turc, cei doi au plecat din stațiunea Borsa, unde se aflau pentru tratament medical, la Kanmena Yourla, în Grecia, autoritățile turce plătindu-le cheltuielile de transport și cazarea.
Fatimah a fost mai târziu judecată în lipsă de Curtea Populară Libiană și condamnată în noiembrie 1971 la cinci ani de închisoare și confiscarea tuturor bunurilor, iar soțul ei, regele Idris a fost condamnat la moarte în contumacie. Cuplul s-a strabilit în cele din urmă în Egipt, unde monarhul detronat va muri în mai 1983, la vârsta de 94 de ani.
Regina a murit pe 3 octombrie 2009 la Cairo, la vârsta de 98 de ani, corpul ei fiind transportat în Arabia Saudită pentru a fi înmormântat la Al-Baqi, cel mai vechi și primul cimitir islamic din Medina, aflat lângă Moscheea Profetului, alături de soțul și de tatăl ei. Arabia Saudită a refuzat însă solicitarea familiei de a o îngropa în Al-Baqi, corpul ei fiind în cele din urmă depus în cimitirul Hamza de lângă Muntele Uhud din Medina.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *