Franz Schubert, părintele liedului, a murit la doar 31 de ani la Viena. Cauza morții: febră tifoidă sau sifilis în stadiu terțiar

Franz Peter Schubert s-a născut pe 31 ianuarie 1797 în Himmelpfortgrund, la Viena, fiind fiul unui învățător din Moravia, Franz Theodor Schubert. Mama sa, Elisabeth, era fiica unui fierar din Silezia și a fost servitoare pentru o familie vieneză înainte de căsătorie. Dintre cei 14 copii ai cuplului, 9 au murit în copilărie.

Tatăl compozitorului era cunoscut pentru calitățile sale pedagogice, iar școala sa din Lichtental era frecventată de foarte mulți elevi. La 6 ani, Franz a început să fie instruit de tatăl său, iar un an mai târziu a fost înscris la școala la care acesta preda și, în același timp, a început educația lui muzicală. Tatăl l-a învățat tehnici de bază pentru vioară, iar Ignaz, fratele său, îi dădea lecții de pian. La 7 ani, a primit primele lecții în afara familiei de la Michael Holzer, organist și director al corului de la parohia din Lichtental.

Băiatul cânta la violă în cvartetul de coarde al familiei, frații săi, Ferdinand și Ignaz, cântau la prima și a doua vioară, iar tatăl lor la violoncel. În această perioadă Franz a scris primele cvartete pentru coarde pentru acest ansamblu.

Tânărul Schubert a intrat în atenția compozitorului și profesorului Antonio Salieri, iar în octombrie 1808 a devenit elev la Stadtkonvikt (Seminarul Imperial), primind o bursă. Aici a învățat despre uverturile și simfoniile lui Mozart, despre simfoniile lui Joseph Haydn și a fost influențat de Johann Rudolf Zumsteeg, un important compozitor de lieduri din epocă.

Tânărul elev precoce dorea „să modernizeze” liedurile, așa cum va spune mai târziu Joseph von Spaun, prietenul său. Prietenia lui Schubert cu Spaun a început la Stadtkonvikt și va ține pe tot parcursul vieții compozitorului. În acea perioadă, Spaun, care era mai înstărit, îi dădea lui Schubert, care nu avea mari posibilități financiare, o mare parte din hârtiile sale pentru manuscrise.

Schubert a fost lăsat să dirijeze ocazional orchestra de la Stadtkovikt, iar Salieri a decis să îl învețe în privat teorie muzicală și compoziție. Tânărul a început să compună muzică de cameră, piese pentru pian și lucrări liturgice pentru cor. La sfârșitul anului 1813, a plecat de la Stadtkonvikt și s-a întors acasă ca să predea la Normalhauptschule, școala tatălui său, dar a continuat să ia lecții private de compoziție de la Salieri.

În 1814, Franz a întâlnit o tânără soprană pe nume Therese Grob, fiica unui fabricant de mătase din zonă, pentru care a scris mai multe dintre piesele sale liturgice și și-a dorit să se căsătorească cu ea, însă a fost împiedicat de legea din 1815 conform căreia un mire aspirant trebuia să demonstreze că are posibilitățile necesare pentru a susține o familie.

În 1815 tânărul a compus peste 20,000 de măsuri muzicale, 9 lucrări muzicale pentru biserică, o simfonie și aproximativ 140 de lieduri. În același an, i-a cunoscut pe Anselm Hüttenbrenner și pe Franz von Schober, cu care va rămâne prieten pe tot parcursul vieții.

În 1816, Schober, un student de-al său, l-a invitat pe Schubert să locuiască în casa mamei sale din Viena, iar la începutul anului 1817, Schober i-a făcut cunoștință cu Johann Michael Vogl, un bariton celebru pentru care Schubert a compus multe lieduri și care l-a introdus în cercurile muzicale vieneze.

În vara anului 1818 tînărul a fost angajat pentru a preda muzică în familia contelui Johann Karl Esterházy și a fost plătit destul de bine, având ca îndatoriri predarea orelor de pian și de canto pentru cele două fiice ale contelui, iar la începutul anilor 1820, a intrat dintr-un cerc închis de artiști și studenți care aveau întâlniri cunoscute sub numele de Schubertiade. Schubert și patru dintre prietenii său aveau să fie arestați de poliția austriacă, care, în contextual Războaielor napoleoniene, supraveghea cu atenție întrunirile studenților suspectând activități revoluționare. Unul dintre prietenii lui Schubert, Johann Senn, a fost judecat, închis pentru un an și exilat permanent din Viena. Ceilalți patru, inclusiv Schubert, au fost sever admonestați pentru „proteste vehemente împotriva oficialităților cu limbaj insultător și infam”.

Între anii 1826-1828, compozitorul a locuit la Viena, excepție făcând o scurtă vizită la Graz în 1827, a compus în continuare, dar a primit puțină recunoaștere pentru creațiile sale și foarte mici recompense financiare. În primăvara anului 1828 a dat pentru singura dată în cariera sa un concert public cu propriile sale lucrări, care a fost primit foarte bine.

În vara anului 1828, starea de sănătate a compozitorului s-a deteriorat brusc. În vara anului 1823, compozitorul fusese consultat de medical Ernst Rinna, care îi spusese că suferă de o boală incurabilă, unele dintre simptomele sale potrivindu-se cu cele ale otrăvirii cu mercur și tânărul le spusese prietenilor săi că nu mai are mult de trăit.

Franz Schubert a murit în Viena, la vârsta de 31 de ani, pe 19 noiembrie 1828, în apartamentul fratelui său, Ferdinand. Cauza oficială a morții a fost febra tifoidă, dar alte teorii au vorbit despre sifilis în stadiu terțiar.

Ultima lucrare pe care a dorit să o asculte înainte de a muri a fost Cvartetul de coarde nr. 14 în Do minor de Beethoven. Avea să fie înmormântat lângă marele compositor german pe care l-a admirat toată viața, în Cimitirul Central din Viena.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *