AcasăEroii României moderneFrederica a Greciei, o regină controversată. Împreună cu Regele Paul, a organizat nunta Regelui Mihai al României cu prințesa Ana de Bourbon Parma

Frederica a Greciei, o regină controversată. Împreună cu Regele Paul, a organizat nunta Regelui Mihai al României cu prințesa Ana de Bourbon Parma

Frederica s-a născut pe 18 aprilie 1917 la Blankenburg am Harz, în Prusia, fiind unica fiică a lui Ernest Augustus al III-lea, Duce de Brunswick și a Prințesei Victoria Luise a Prusiei, unica fiică a împăratului Wilhelm al II-lea și a împărătesei Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein.

Fiind singura fată dintr-o familie de patru băieți (Ernest-Auguste, Georges-Guillaume, Christian și Guelf-Henri), Frederika a crescut infuențată de aceștia. Copiii își vedeau părinții doar la mese sau la rugăciune, iar educația lor a fost în mare parte încredințată guvernantelor. Însoțită de mama ei, prințesa face plimbări lungi cu bicicleta sau ore de echitație și are, de asemenea, o relație specială cu bunica sa paternă, prințesa Thyra a Danemarcei.

Crescând, Frederika dezvoltă o personalitate puternică, este încăpățânată, dar curajoasă, îi place să se urce în copaci și are un temperament vulcanic. Până la vârsta de șaptesprezece ani a primit o educație conservatoare marcată de luteranism, era interesată de literatură și filozofie, dar trebuia să-și ascundă pasiunile, deoarece lecturile ei erau strict controlate de o guvernantă severă.

În 1935, Frederika a plecat pentru a-și continua studiile la Florența, în Italia, apoi s-a înscris la o școală americană, devenind pasionată de relațiile internaționale. Convertită la pacifism, ea a scris un memoriu despre abolirea războiului, în care a insistat asupra rolului educației în pregătirea păcii.

În orașul toscan, Frederika o vizitează în mod regulat pe regina-mamă Elena a României, aflată aici după divorțul de regele Carol al II-lea și se apropie de fratele acesteia, prințul Paul al Greciei, fiul regelui Constantin I al Greciei și al reginei Sofia. Frederika îl numește pe Paul „unchiul meu”, îl întâlnise pentru prima dată în 1927, pe când ea avea zece ani, iar el douăzeci și șase și se îndrăgostește treptat de acesta. Surorile prințului, Elena, Irène și Ecaterina, fac tot posibilul pentru a încuraja relația, iar Paul decide să le scrie părinților Fredericăi pentru a le cere mâna fiicei lor. Ducele de Brunswick refuză categoric să fie de acord cu căsătoria, considerând diferența de vârstă dintre cei doi îndrăgostiți mult prea mare. Pentru prințul grec, aceasta este o mare dezamăgire, dar nu renunță la proiectul său matrimonial.

Odată cu sfârșitul anului școlar, Frederica se întoarce părinții ei, în Germania. La scurt timp, monarhia este restaurată în Grecia, iar prințul Paul și surorile sale se întorc să locuiască cu regele George al II-lea la Atena. Hotărât să obțină mâna prințesei, în 1936 prințul Paul, a cerut-o din nou în căsătorie pe tânără în timpul vizitei pe care a făcut-o la Berlin pentru a asista la Jocurile Olimpice de vară din 1936 și de această data părinții ei acceptă propunerea. Logodna lor a fost anunțată oficial pe 28 septembrie 1937, iar pe 9 ianuarie 1938 a fost programată nunta la Atena. Ceremonia nu a fost scutită de probleme. Biserica ortodoxă greacă a cerut cu insistență ca mireasa să adopte un nume ortodox, pentru că în calendarul religios nu există nicio sfântă Frederica, dar prințesa a refuzat categoric, iar Biserica a trebuit să renunțe în cele din urmă la cererea ei.

În plus, a fost semnalată intenția de a afișa svastice în timpul ceremoniei, iar acest lucru a șocat cel mai mult opinia publică greacă. Regele și fratele său intenționau să ridice steagul fostului regat Hanovra pe străzile capitalei elene, dar prințesa Frederica s-a opus și acestui proiect de teamă să nu-l supere pe Hitler și să atragă astfel mânia naziștilor asupra părinților săi, mai ales că autoritățile germane interziseseră în mod oficial utilizarea steagurilor regionale în străinătate.

Frederica a ajuns în sfârșit în Grecia împreună cu părinții ei la începutul lunii ianuarie 1938. La granița Greciei cu Iugoslavia, a fost primită de dictatorul Ioánnis Metaxás și de prințul Paul și câteva zile mai târziu, pe 9 ianuarie 1938, a fost sărbătorită căsătoria însoțită de o mulțime de baluri, banchete și concerte. Evenimentul nu a stârnit însă entuziasmul populației, care a criticat cheltuielile făcute pentru a găzdui mulțimea de prinți din toată Europa care veniseră la Atena pentru această ocazie. A fost nevoie de nu mai puțin de douăzeci de mașini pentru a transporta oaspeții de la Hotelul Grande Bretagne, unde erau cazați, la Catedrala Ortodoxă, unde a avut loc ceremonia religioasă.

La zece luni după căsătorie, pe 2 noiembrie 1938, s-a născut primul lor copil, Sofia, viitoarea regină Sofia a Spaniei, iar pe 2 iunie 1940 s-a născut fiul și moștenitorul lor, Constantin.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în aprilie 1941, familia regală greacă a plecat în exil în Africa de Sud. Aici, pe 11 mai 1942, s-a născut cel de-al treilea și ultimul copil al Fredericăi, Prințesa Irene, nașul de botez al fetiței fiind liderul Africii de Sud, generalul Jan Smuts.

Au revenit în Grecia, dar la scurtă vreme, forțele germane au atacat Creta. Frederica și familia ei au fost evacuați din nou, înființând un guvern în exil la Londra și în cele din urmă, Frederica și Paul s-au stabilit în Egipt în februarie 1944.

Pe 1 septembrie 1946 poporul grec a decis prin referendum repunerea pe tron a regelui George, iar prințul moștenitor și prințesa Frederica s-au întors la casa lor din Psychiko.

Pe 1 aprilie 1947, regele George al II-lea a murit, iar soțul Fredericăi i-a succedat la tron sub numele de Paul I. Instabilitatea politică comunistă din nordul Greciei a dus la războiul civil grec, iar regele și regina au plecat într-un turneu în nordul Greciei pentru a încerca să facă apel la loialitate în vara anului 1947. Ingerințele Fredericăi în politică au fost aspru criticate și, probabil, au fost un factor semnificativ în consolidarea sentimentelor republicane. Grecia ieșise devastată din războiul civil. Între 50.000 și 200.000 de oameni au murit ca urmare a luptelor, iar alte 100.000 până la 200.000 de persoane au fugit din țară și, pentru a-și sprijini supușii, Paul și Frederika au creat, în 1947, o fundație pentru a strânge bani pentru victimele războiului civil. Inițiativa lor a fost însă aspru criticată de opoziția politică pentru că a fost considerată o formă de a cumpăra bunăvoința populației în sprijinul monarhiei.

În 1948 regina Frederica și regele Paul au fost gazdele nunții regelui Mihai al României cu prințesa Ana de Bourbon Parma, iar ceremonia a fost organizată în Grecia pentru că în țări democratice precum Franța, Danemarca sau Italia partidele comuniste reprezentau o forță redutabilă și guvernele acestor state i-au sugerat Regelui Mihai I că ar fi nepotrivit ca ele să fie gazda nunții. În aceste condiții, unchiul tânărului rege Mihai I, Regele Paul al Greciei, frate al reginei-mamă Elena a României, i-a transmis nepotului său că va organiza el nunta.

Ceremonia religioasă în rit bizantin a avut loc la Atena. Șeful Casei de Bourbon-Parma, ducele Xavier, a interzis membrilor catolici ai familiei să participe la nuntă. Au venit, însă, la Atena, rudele protestante ale Reginei Ana, adică membrii familiilor de Danemarca, de Hanovra și de Hesse. Regina Ana a României a fost condusă la altar de unchiul său, Principele Erick al Danemarcei. Mihai și Ana și-au petrecut apoi luna de miere la reședința de vară a regelui Greciei, la 90 de kilometri depărtare de Atena.

Pe 14 mai 1962 fiica cea mare a Fredericăi, Sofia, s-a căsătorit la Atena cu viitorul rege Juan Carlos al Spaniei. Pe 6 martie 1964 regele Paul a murit de cancer și fiul lor i-a succedat la tron ca regele Constantin al II-lea. Frederica și-a asumat titlul de regina-mamă, dar va juca în continuare rolul de regină. Când fiul ei s-a căsătorit cu Prințesa Anne-Marie a Danemarcei pe 18 septembrie 1964, regina Frederica și-a revocat majoritatea atribuțiilor publice regale în favoarea noii regine, însă a continuat să participe la evenimentele regale.

Ciocnirile regelui Constantin cu premierul George Papandreou au dus la o lovitură de stat militară pe 21 aprilie 1967. Confruntat cu o situație dificilă inițial regele Constantin a colaborat cu dictatura militară, dar mai târziu în același an a încercat o contra-lovitură de stat în speranța restaurării democrației. Lovitura a eșuat, iar el a fost obligat să plece în exil.

Pe 1 iunie 1973 junta militară greacă a abolit monarhia fără acordul poporului grec, apoi a încercat să-și legitimeze acțiunile prin plebiscitul din 1973 care a fost suspectat de fraudă. Dictatura a luat sfârșit pe 24 iulie 1974, dar monarhia constituțională nu a mai fost niciodată restaurată.

Regina Frederica a murit pe 6 februarie 1981 în exil la Madrid, în timpul unei operații la ochi și a fost înmormântată la Tatoi. Fiului ei și familiei acestuia li s-a permis să participe la serviciul funerar cu condiția să părăsească Grecia imediat după aceea.

Niciun comentariu

Lasă un comentariu