Frumoasa țarină Alexandra Feodorovna a Rusiei și nenorocirea care i-a precedat domnia

Alexandra, Alix de Hessa-Darmstadt, s-a născut la 6 iunie 1872 la Palatul Nou din Darmstadt, fiind al șaselea copil din cei șapte ai Marelui Duce Ludovic IV și ai Prințesei Alice a Regatului Unit, care era a doua fiică a reginei Victoria.

Ajunsă adolescentă, Alix a respins propunerea de căsătorie pe care i-o făcuse Prințul Albert Victor, Duce de Clarence, deși familia făcea presiuni puternice pentru acest mariaj. Prințesa îl cunoscuse deja și se îndrăgostise de Țareviciul Nicolae, a cărui mamă era cumnata Prințului de Wales. Cei doi tineri erau verișori de gradul al doilea, fiind strănepoți ai Prințesei Wilhelmina de Baden și se întâlniseră pentru prima dată în 1884, iar în 1889, când Alix s-a vizitat în Rusia, s-au îndrăgostit. La început, nici tatăl lui Nicolae, Țarul Alexandru al III-lea, nici mama lui, Dagmar a Danemarcei, nu au fost de acord cu căsătoria. Lui Alexandru al III-lea i-ar fi plăcut ca fiul său să se căsătorească cu Prințesa Hélène de Orléans, fiica lui Filip, conte de Paris, pretendent la tronul Franței.

Alix și Nicolae s-au logodit în aprilie 1894 la Coburg, Germania, iar prințesa a fost nevoită să renuțe la religia ei, a trecut la ortodoxism și și-a ales numele rus Alexandra Feodorovna.

Nicolae al II-lea și Alexandra Feodorovna au fost încoronați ţari ai Rusiei pe 26 mai 1896. Patru zile mai târziu, familia imperială a ordonat organizarea unui banchet popular pe câmpul de la Khodynka, în cinstea supuşilor entuziasmaţi. Autorităţile au construit, pe o suprafaţă de formă pătrată, teatre ad-hoc, 150 de chioşcuri pentru distribuirea cadourilor pe care tânărul cuplu voia sa le ofere populaţiei şi 20 de chioșcuri unde urma să fie distribuită bere.

În apropierea locului special amenajat se afla o râpă nu foarte adâncă, iar în seara de dinaintea serbării populare, oamenii au aflat că ţarul urma să le dea cadouri şi au început să se adune acolo.

Erau curioşi să afle ce surprise le pregătise curtea imperială. Erau lucruri simple, dar de preţ pentru populaţia săracă a imperiului: o bucată de pâine, cârnaţi, covrigi, turtă dulce şi o ceaşcă de sticlă, fabricată special în cinstea fericitului eveniment.

A doua zi, la 6 dimineața, mii de oameni – estimările spun că ar fi fost vorba de 500.000 – s-au strâns pe câmpul Khodynka. Şi tot atunci au început să circule zvonurile: ba că nu era suficientă bere pentru toată lumea, ba că erau prea puţini covrigi, ba că pe fundul cănuţei emailate era lipită o monedă de aur. Disperaţi, au început să se împingă, să-şi facă loc cu forţa cât mai în faţă, cât mai aproape de chioşcurile de unde urmau să fie distribuite darurile imperiale.

Forţele de ordine, formate din circa 1800 de persoane, nu au reuşit să menţină disciplina. Oamenii au început să se îmbulzească şi s-a creat o panică generală. Busculada nu mai putea fi stăpânită. Cifrele oficiale vorbesc de 1.389 de oameni care au murit călcaţi în picioare şi de 1300 de răniţi. Neoficial, se pare că a fost vorba de 2000 de morţi.

În ciuda tragediei îngrozitoare, programul de festivităţi a continuat exact aşa cum era planificat, iar mulţi oameni, aflaţi la distanţă mare de locul nenorocirii, nici măcar n-au ştiut ce s-a întâmplat.

Ţarul şi frumoasa sa soţie şi-au făcut apariţia în pavilionul imperial în jurul orei 2 după-amiaza şi au salutat miile de participanţi la sărbătoarea dramatică. Până la acea ora, locul accidentului fusese complet curăţat.

Nicolae şi Alexandra au fost informați despre tragedie, dar nu imediat. Un bal festiv era programat exact în acea seara la Ambasada Franţei. Nicolae a considerat că cel mai bine ar fi să nu participe, pentru că ar fi însemnat că nu are nicio compasiune pentru moartea supuşilor săi. Însă fraţii mai tineri ai împăratului Alexandru al III-lea, foarte influenţi la curtea imperială, l-au sfatuit nici să nu se gândească să renunţe la bal pentru că gestul său ar putea fi interpretat ca o palmă dată Parisului. Din motive diplomatice, Nicolae a ascultat această opinie şi a mers, împreună cu tânăra sa soţie, la petrecerea de la Legaţia Franţei.

A doua zi, împreuna cu ţarina Alexandra, a vizitat la spital victimele busculadei. Guvernul a distribuit ajutoare pentru familiile celor morţi şi a pedepsit câţiva funcţionari găsiţi vinovaţi pentru organizarea defectuoasă a sărbătorii. Nenorocirea a provocat indignare în rândul opiniei publice din Rusia, iar Nicolae a început a fi numit “ţarul cel sângeros”.

Sub aceste auspicii nenorocite a început domnia ultimului împărat al Rusiei și a țarinei Alexandra care aveau să fie asasinați, împreună cu întreaga lor familie, în iulie 1918.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *