Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Mohammad Reza Pahlavi s-a născut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului.

Tânărul a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al țărilor din vestul Europei. Când a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, unde cursurile se ţineau în limba franceză, devenind astfel primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a-și face studiile.

S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost admis în Academia Militară din Teheran, pe care a absolvit-o ca locotenent, în 1938.

După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, poziție pe care a păstrat-o până când a devenit şah. În perioada pregătirii militare, prințul a fost numit inspector al armatei și a petrecut mult timp călătorind prin țară.

Una dintre principalele direcții ale politicii externe iraniene a fost pactul Saadabad din 1937, o alianță care reunea Turcia, Iranul, Irakul și Afganistanul, cu intenția de a crea un bloc musulman puternic.  Președintele Turciei, Mustafa Kemal Atatürk, i-a sugerat prietenului său, şahul iranian Reza Khan, în timpul unei vizitei a celui din urmă, că o căsătorie între familia conducătoare iraniană și cea egipteană ar fi benefică pentru cele două state, deoarece ar putea duce la aderarea Egiptului la pactul de la Saadabad.

Aşa s-a ajuns la mariajul lui Mohammad Reza cu prințesa Fawzia, care era fiica regelui Fuad I al Egiptului, dar căsătoria nu a fost una fericită, întrucât prințul de coroană i-a fost necredincios frumoasei soții, fiind văzut adesea conducând în jurul Teheranului mașinile sale luxoase, însoţit de diverse prietene. După nașterea fiicei cuplului, micuţa prinţesă Shahnaz Pahlavi, regina Fawzia a obținut divorțul în Egipt, în 1945, apoi s-a mutat la Cairo. Separarea a fost recunoscută de Iran după trei ani, pe 17 noiembrie 1948, regina Fawzia recuperându-și ulterior titlul de prințesă a Egiptului.

Şahul Reza Pahlavi a fost forțat să abdice ca urmare a invazei anglo-sovietice a Iranului din 16 septembrie 1941, motivul fiind alianța cu Puterile Axei, și a fost înlocuit cu fiul său, Mohammad Reza Pahlavi, care a condus țara până pe 11 februarie 1979.

 

Cea de-a doua sa soţie a fost Soraya Esfandiary-Bakhtiary, mariajul având loc în 1955. Relația a avut însă multe probleme, mai ales când a devenit clar că ea era infertilă, moment în care posesiva mamă a şahului a făcut presiuni pentru a-i despărţi. În martie 1958, Mohammad Reza a plâns când și-a anunțat divorțul de Soraya, iar ambasadorul britanic în Iran a susținut că femeia a fost singura lui dragoste adevărată.

 

După o scurtă carieră de actriță și o legătură cu regizorul italian Franco Indovina, fosta suverană s-a mutat la Paris, unde a încetat din viață (în 2001).

În viaţa lui Mohammad Reza a intrat apoi Farah, cea care i-a fost alături până la finalul zilelor. Tânăra era născută într-o familie prosperă, ale cărei averi se pierduseră însă după moartea timpurie a tatălui. În timp ce studia arhitectura în Franţa, i-a fost prezentată şahului Reza la o recepţie oferită de Ambasada Iranului la Paris. Cei doi s-au căsătorit în decembrie 1959, iar nunta a fost urmărită cu mare interes de presa internaţională. Rochia de mireasă a fost proiectată de Yves Saint Laurent, iar Farah a purtat cu acel prilej celebra tiară Noor-ol-Ain Diamond.

Dacă primele două căsătorii ale șahului nu au produs un fiu care să asigure succesiunea, în momentul în care s-a anunţat nașterea primului  moştenitor, Reza, în octombrie 1960, familia regală și întreaga țară l-au sărbătorit cu mult fast pe micul prinț.

Regina Farah a lucrat pentru multe organizații de caritate și a fondat prima universitate americană în Iran, care le-a permis femeilor musulmane să devină studente. De asemenea, a facilitat răscumpărarea unei serii de antichități iraniene de la diverse muzee din străinătate.

Cuplul a avut patru copii: prințul Reza, născut pe 31 octombrie 1960, prințesa Farahnaz, care a venit pe lume pe 12 martie 1963, prințul Ali Reza şi prințesa Leila, născută pe 27 martie 1970.

În 1973, șahul Reza și Farah Pahlavi au vizitat România, întprcând vizita pe care cuplul Ceaușescu o făcuse cu câteva luni înainte la Teheran.

În 1978, au apărut semnele clare ale unei revoluții iminente, iar cuplul imperial a părăsit țara în ianuarie anul următor, sub amenințarea unei decizii de condamnare la moarte ce urma să fie emisă de ayatollahul Ruhollah Khomeini. Din acest motiv, multe țări au fost reticente în a-i adăposti, Egiptul președintelui Sadat fiind o excepție. Sănătatea șahului Reza era însă grav afectată şi a murit pe 27 iulie 1980, la vârsta de 60 de ani, iar președintele Egiptului i-a organizat funeralii de stat.

Regina văduvă Farah și-a continuat activitățile de caritate, împărțindu-și timpul între Washington și Paris. Acum are 85 de ani şi apare în public destul de rar, dar este foarte activă pe rețelele sociale.

Dintre cei patru copii ai cuplului imperial, doar doi mai trăiesc astăzi. Fiul cel mare, Reza Pahlavi, este ultimul moștenitor aparent al tronului Statului Imperial Iran, are 64 de ani şi este actualul șef al casei Pahlavi din exil, fondator al Consiliului Național al Iranului şi un critic proeminent al guvernului Republicii Islamice.

Cea de-a doua născută, Yasmin Farahnaz Pahlavi, are o viață anonimă și discretă în New York. Prinţesa Leila, manechin al casei de modă Valentino, a fost găsită moartă într-o cameră de hotel din Londra în iunie 2001. S-a descoperit că ingerase o doză de cinci ori mai mare decât o doză letală de barbiturice şi o cantitate non-letală de cocaină.

Pe  4 ianuarie 2011, fratele ei, Ali-Reza Pahlavi, fusese găsit mort la domiciliul său din Boston, Massachusetts, din cauza unei aparente sinucideri.

Fiica cea mare a şahului, Shahnaz Pahlavi, ajunsă la 81 de ani, singurul copil al lui Mohammad Reza Pahlavi și al primei sale soții, prințesa Fawzia Fuad, trăieşte astăzi în Elveţia.