HomeOameni care au intrat în istorieFeministe și activisteGaby Deslys și-a lăsat întreaga avere săracilor din Marsilia

Gaby Deslys și-a lăsat întreaga avere săracilor din Marsilia

DS TW

Marie Elise Gabrielle Caire s-a născut pe 4 noiembrie 1881 la Marsilia și a devenit celebră în întreaga lume la începutul secolului XX. Renumită pentru frumusețea ei, a fost curtată de mai mulți nobili bogați, inclusiv de regele Manuel al II-lea al Portugaliei. Când a devenit cunoscută, originea ei a devenit subiect de dispută și un detectiv particular a susținut că numele real era Hadiwga Nawrati sau Hedvika Navrátilová și că era o țărancă cehă, născută în satul Horní Moštěnice.

După moartea actriței, zeci de persoane au încercat să-i revendice averea, dar în ianuarie 1930 ministrul francez de externe a spus că disputa cu privire la locul de naștere și originile lui Gaby Deslys a fost elucidată de funcționarii statului: era fiica lui Hippolyte Caire și a Mathildei, doi oameni simpli din Marsilia.

Tânăra a plecat în adolescență la Paris pentru a-și face o carieră artistică și a început să danseze, specializându-se în mai multe tipuri de dans – valsul Ju-Jitsu, Ballroom, Grizzly Bear, Turkey Trot, apoi a făcut turnee de mare succes în Anglia și în Statele Unite. În 1910, Gaby Deslys a înregistrat două melodii la Paris, “Tout en Rose” și “Philomene”, ambele imprimate pe fonograf de compania HMV și încă disponibile. O altă piesă, “La Parisienne”, care a fost înregistrată în același timp, a fost respinsă dintr-un motiv necunoscut și a fost pierdută probabil în timpul războiului.

Gaby și-a început cariera în cinematografie în 1914 cu filmul “Rosy Rapture”, un scurtmetraj bazat pe piesa cu același nume. Debutul ei în lungmetraj a venit în 1915, cu “Her Triumph”, peliculă care astăzi este pierdută. Actrița a mai jucat în două filme mute în 1918 și 1919, ambele cu Harry Pilcer în distribuție, dar celebritatea ei a crescut mai ales în urma unor articole apărute în ziarele mondene, care au scris despre pasiunea regelui Manuel al II-lea al Portugaliei pentru frumoasa franțuzoaică. Gaby îi fusese prezentată suveranului în decembrie 1909, în timpul vizitei pe care acesta a făcut-o la Paris, și cei doi au început imediat o relație.

S-a spus că, după această primă întâlnire, regele Manuel i-a trimis actriței un colier de perle în valoare de 70.000 de dolari. Deși cei doi s-au străduit ca relația lor să rămână discretă, tânăra vizitându-l doar după căderea nopții la Palácio das Necessidades, legătura a ajuns pe primele pagini ale ziarelor din Europa și America de Nord. În interviurile pe care le-a dat, Gaby Deslys nu a negat niciodată evidența, dar a refuzat întotdeauna să comenteze relația cu regele care fusese detronat între timp și, după ce acesta a plecat în exil, pentru un timp relația lor a continuat cu aceeași discreție.

Când Gaby Deslys s-a mutat la New York, în vara anului 1911, legătura lor s-a răcit, ea a început o aventură cu actorul Harry Pilcer, iar Manuel s-a căsătorit în 1913. Noul cuplu artistic Deslys-Pilcer a avut un mare succes în timpul Primului Război Mondial, dar fericirea lor nu a durat mult.

În decembrie 1919, tânăra s-a îmbolnăvit în timpul pandemiei de gripă spaniolă și a făcut o complicație severă la nivelul gâtului. A fost operată de mai multe ori, medicii făcând eforturi uriașe să înlăture focarul infecției, de două ori chiar fără utilizarea unui anestezic, chirurgii fiind puși într-o situație dificilă și datorită cererii lui Gaby de a nu-i lăsa cicatrice pe față sau pe gât. Din păcate, eforturile nu au avut suces și actrița a murit la Paris în februarie 1920, la doar 38 de ani, după o grea suferință.

Prin testament, Gaby Deslys și-a lăsat superba casă aflată în zona de coastă a Marsiliei și toate bunurile ei săracilor din oraș, proprietatea fiind evaluată la jumătate de milion de dolari. Printre lucrurile de valoare care s-au găsit în locuință se aflau mai multe tablouri ale lui Botticelli și ale altor maeștrii italieni timpurii, mai multe cărți vechi și rare tipărite de Casa de Elzevir în Olanda și de Aldus Manutius la celebra tipografie Aldine Press din Veneția, mobilier de lux și lucrări în email realizate la Limoges și mai ales patul ei sculptat din dormitor, extrem de valoros și de rafinat.

Luxosul pat al actriței a fost cumpărat la licitație de Metro Pictures și a fost folosit în 1922 în filmul “Trifling Women”. Mai târziu, a intrat în proprietatea departamentului de recuzită al Universal Studios și a fost folosit în 1925 în filmul “The Phantom of the Opera”, iar în 1950 a fost utilizat pentru filmul “Sunset Boulevard”, pentru scenele din dormitorul actriței Norma Desmond.

În 1930, ziarul Rampa i-a publicat biografia romanțată:

„Gabriela Caire căpătă o educaţie absolut burgheză. Tatăl ei era negustor de stofe, destul de bogat şi ţinea ca fiicele sale să aibă o creştere perfectă. Gabriela, ca şi sora sa Matilda, fură plasate la Institutul religios al călugăriţelor de Saint Maur, unul din cele mai bune pensioane din Marsilia. Era o brunetă veselă, durdulie, cu vocea nespus de plăcută și armonioasă. Frecventa o societate foarte rezervată, foarte burgheză. La vârsta de 18 ani trecu confirmarea, ca toate fetele de vârsta ei. Nu mult după aceea însă, o cuprinse, dorul de teatru. Nu se putu împotrivi acestei pasiuni și intră la Conservatorul din Marsilia, la clasa de cânt.

Cam în același timp cunoscu și amorul. Fiul unui medic din Marsilia o răpi de acasă și fugiră împreună. Călătoriră cu clasă II-a până la Paris. Aci se opriră într-un hotel sărăcăcios din împrejurimile gării Lyon, într-o cameră oribilă. În câteva zile îndrăgostitul își termină resursele, cedă apelurilor disperate ale părinților și se întoarse acasă.

Gabriela însă rămase la Paris și fu figurantă în mai multe cafe chantant dubioase, apoi la Parisiana, unde frumusețea ei fu numaidecât remarcată. Un prieten ii oferi leafa ei pe o lună dacă se învoia să se amuzeze „nebunește“ o seară.

— Atunci, povestea ea mai târziu, am dat dracului café-chantantul.

Avea șaptesprezece ani. Ceva mai târziu apăru la Olympia, la Folies-Bergère, unde trona, în toată strălucirea blonda Alaza. Cele două divete deveniră cele mai bune prietene.

Pe vremea aceea Gabriela avea un mic apartament în strada Constantinopole, un mic echipaj, un cupeu straniu şi un cal şchiop, care făcea însă efect. Cam pe atunci îşi schimba şi numele.

— Caire nu-i un nume de teatru, i se spune. Încântătoare cum eşti, îţi trebuie un nume de floare, să vedem, trandafiri, garoafe crini…

Deslys. Şi numele îi rămase Gaby Deslys.

Gaby căută să nu se îmbete de succese. Se gândea că în teatru favoarea nu este veşnică. În apartamentul ei din strada Constantinopol nu primea pe oamenii pe care îi iubea. Adoratorii veneau într-un salon luxos şi, după plecarea lor, actriţa se refugia într-o odaie întunecoasă, unde dormea într un pat strâmt de fier, împreună cu mama sa, care venise după dânsa la Paris.

După bărbatul care oferi primul echipaj, urmă un milionar din America de Sud, Marino Hunzue, om de o rară frumusețe. Acesta îi cumpără primul automobil și închirie pentru ea o vilă în strada Villebois-Marcuil, apoi un palat în strada Hornier. Dar numele Gabrielei nu era încă celebru. Odată bogată, se gândi și, la asta, voi să devină mare artistă.

Era o femeie destul de ambiţioasă, care ştia să profite de împrejurări şi se gândea întotdeauna la viitor. Mario Hunzine îl procura o viaţă princiară, dar Gaby voia să aibă o viaţă de rege. În 1908 făcu cunoştinţă cu tânărul rege Manuel al Portugaliei. Se ştie că s-au văzut pentru prima dată la cursele din Auteuil şi că regele rămase înmărmurit de frumuseţea ei. Gaby Deslys, văzând ce impresie făcea ar fi exclamat:

— O! ce copilaş drăguţ!

Regele, însoţit de şeful protocolului şi de câteva înalte personagii, se duse la palatul din strada Bornier, unde trona Gaby Deslys. Conversaţia lâncezi la început, până când şeful protocolului se retrase cu ceilalți şi regele rămase singur cu stăpâna casei. Regele o sărută cam stângaci şi se scuză:

— N-am sărutat în viața mea decât două femei: pe mama și pe dumneata. Gaby iubi pe tânărul rege. Nu pentru cadourile pe care i le făcea, nu pentru strălucirea ce o revărsa asupra ei, ci pentru graţia lui naivă… De la alţi adoratori căpătase bijuterii cu mult mai scumpe decât cele pe care i le oferea Manuel, dar păstră întotdeauna singurul colier pe care i-l dăduse el şi care valora abia vreo şase mii de franci, încât nici nu îndrăznea să-l pună când era în lume. Era singura bijuterie la care ţinea.

În Portugalia vestea făcu, se înţelege, rea impresie. Calomniile contra Gabrielei Deslys nu mai cunoşteau margini. Se zicea că regele delapidează fondurile statului pentru capriciile iubitei sale. Dar regele brava opinia.

În 1910 avu loc un mare incendiu la Porto. Regele chemă pe Gaby şi o puse să cânte la Lisabona, în folosul sinistraţilor. Un moment cuceri favoarea popuIară şi timp de trei săptămâni fu regină şi locui în palatul lui don Carlos În fiecare seară, ieşind de la teatru, intra în palat printr-o uşă secretă, ca să nu fie văzută. Gaby domnea asupra tânărului monarh şi îi completa educaţia, dându-i fineţea şi graţia care îi lipseau. Dar nu peste mult izbucni revoluţia în ţară şi Manuel trebui să se refugieze la Londra. Aci fu căsătorit. Cu greu, cu durere renunţa el la o iubită pe care n-o putu uita niciodată. Nici actriţa nu fu nesimţitoare faţă de această separaţie impusă.

În lungile după amieze triste, venea adesea la prietena ei, d-na Alaza, şi-i citea scrisorile de dragoste ale lui Manuel. Când fu părăsită de rege, Gaby Deslys era celebră. Avea angajamente la Londra, la Veneţia, la New York. Era actriţa cea mai bine plătită din lume. Se zicea că primeşte până la 100.000 franci pe lună. Poseda o avere în bijuterii, care era evaluată la câteva milioane. Avea un palat la Paris şi altul la Londra.

Un milionar american, negustor de hârtie, îi oferi împărăţia dolarilor săi. Ducele de Crussol îi propuse coroana ducală şi mâna lui. Ea refuză, zicând: Nici un om nu va fi de aci înainte destul de bogat ca să-mi cumpere libertatea!

Totuşi, în 1913 acceptă să împartă viaţa cu dansatorul Harry Pilcer, pe care îl vedea în taină de doi ani. Trăi cu el la Londra şi la Paris. Ultima dragoste a Gabrielei Deslys se refugiase în somptuosul ei palat din Londra.

Dar nu profită multă vreme desplendorile şi bogăţiile ce poseda. Gaby Deslys muri la 11 februarie 1920, de o pleurezie purulentă. Trist sfârşit. Nenorocita nu se putea împăca cu ideea morţii şi implora pe medici:

— Aveți milă de mine. Luați-mi o mână, un picior, mutilați-mă, dar lăsați-mă să trăiesc.

În amintirea surorii sale, Maud, moartă ca și ea de o boală de plămâni, lăsă o parte din averea ei săracilor. Vila din Marsilia, vila Maud, o lăsă tuberculoșilor orașului. Gaby avu o înmormântare strălucită”.

*** Rampa, martie 1930

 

DS TW
No comments

leave a comment