Generalul Eremia Grigorescu, eroul de la Mărășești

Eremia-Teofil Grigorescu s-a născut pe 28 noiembrie 1863, la Golășei, lângă Târgu Bujor, și a fost fiul lui Grigore (care a fost o vreme învățător în comuna Bujor) și al Mariei, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei. A urmat școala primară și gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, apoi Liceul Național din Iași, între 1878-1881. Deși tatăl său a murit cât era încă în școală, iar după decesul acestuia mama a avut prin mari probleme financiare, Eremia Grigorescu a reușit să-și finalizeze studiile cu succes. După susținerea bacalaureatului, s-a înscris la Facultatea de Medicină și de Științe de la Universitatea din Iași.

Pentru a se putea întreține în facultate, a fost nevoit să dea meditații și astfel a cunoscut-o pe viitoarea soție, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari și căreia i-a predat lecții particulare. Datorită influenței rudelor soției, a renunțat la studierea medicinei și s-a orientat spre o carieră militară, fiind admis în 1882 la Școala de Infanterie și Cavalerie din București.

După finalizarea pregătirii, tânărul s-a căsătorit cu Elena Arapu, care devenise profesoară de matematică. Cuplul a avut cinci copii: Traian, care a devenit general de artilerie și a fost arestat de comuniști în 1952, Romulus, deputat liberal și fost ofițer, Aurelian, care a fost inginer, Lucreția și Margareta.

Eremia Grigorescu a ocupat mai multe poziții în unitățile de artilerie, iar în timpul Primului Război Mondial a fost comandant al Diviziei 15 Infanterie, al Corpului II Armată, al Corpului IV Armată, al Corpului VI Armată și al Armatei 1, marile sale succese fiind Bătălia de la Mărășești, Prima și cea de-a Doua Bătălie de la Oituz.

În perioada Primului Război Mondial, a cunoscut-o pe Elena Negropontes, în conacul familiei căreia se afla sediul comandamentului Diviziei 15 Infanterie. Cei doi au început o relație în urma căreia a venit pe lume un băiețel, Dan Ulise Grigorescu, născut la Bârlad, pe 20 noiembrie 1917.

În 1918, Eremia Grigorescu a divorțat de soția sa și s-a căsătorit cu Elena (fiica lui Jean Ulise Negropontes, un mare latifundiar, industriaș și comerciant de origine greacă născut la Galați, cel care a finanțat mai târziu construcția Mausoleului de la Mărășești). Generalul a recunoscut copilul conceput în afara căsătoriei și a început o nouă viață alături de mai tânăra soție, care avea 39 de ani.

La începutul lui 1919, Elena și Eremia Grigorescu au fost nașii de cununie ai căpitanului de artilerie Ion Tâmpeanu, care s-a căsătorit cu Elena Lupescu, cea care avea să devină amanta și apoi soția regelui Carol al II-lea.

Eremia Grigorescu s-a îmbolnăvit în primăvata anului 1919 și a murit pe 21 iulie, la vârsta de 56 de ani, după două luni de suferință, în urma complicațiilor provocate de gripa spaniolă, în timpul pandemiei care a lovit Europa după finalul războiului (alte surse indică un cancer al ficatului drept cauză a morții).

Cotidianul Adevărul a consemnat la momentul morții eroului de la Mărășești: “Împrejurul catafalcului de la Biserica Mihai Vodă din București, unde a fost depus,  a fost adus un mare număr de coroane de flori naturale. Una dintre ele poartă inscripția: „Regele, generalului Eremia Grigorescu”. Pe o alta stă scris numele generalilor Berthelot și Petain. Sunt apoi coroane din partea armatei de Dunăre, a misiunilor franceză, italiană, polonă, engleză, din partea Marelui Cartier General, a ministerului de război, a Arsenalului Armatei și a unui mare număr de unități militare și persoane oficile. Toate coroanele au inscripțiuni care amintesc gloria care este legată de numele generalului dispărut.

Slujba religioasă a început la ora cinci și a fost oficiată de arhiereul Evghenie Piteșteanu. La acea oră erau de față familia defunctului, precum și următoarele persoane: Dl. Ion I.C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri, Al. Constantinescu, general Văitoinu, Inculeț, Mârzescu și I.G. Duca, Take Ionescu, Dimitrie Greceanu, Alex. Marghiloman, C.C. Arion, Vintilă Brătianu, Cambon, însărcinatul cu afaceri al Franței, Auritti, însărcinatul cu afaceri al Italiei, Psichas, ministrul Greciei, general Grazini, general Petain, D. Onciul, Emanoil Antonescu, G. Negropontes. Din partea Curții, au asistat doamna Procopiu, doamna de onoare a Reginei, Henry Catargi, mareșalul Curții, și locot. col. Cezărescu, adjutant regal.

 

Pe o măsuță din apropierea catafalcului sunt depuse urmăroarele distincțiuni obținute de defunct pe câmpul de onoare: Legiunea de onoare în grad de mare ofițer, ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a și a III-a, Crucea Sfântului Gheorghe, ordinul Sf. Ana cu spade în gradul de mare ofițer și Coroana României cu spade în gradul de Mare Cruce.

După terminarea serviciului divin, a luat cuvântul Ionel Brătianu, care a rostit o cuvântare în numele Guvernului:

“Generalul Eremia Grigorescu, comandantul de la Mărășești, s-a dus dintre noi. S-a dus el, care împreună cu eroii căzuți în marea bătălie ne-a asigurat respectul lumii. Pentru această cunună cu care a înzestrat gloria armatei noastre, îi vom fi veșnic recunoscători”.

Generalul a fost înmormântat inițial în cimitirul din Mărășești, cu onoruri militare, iar osemintele sale au fost reînhumate pe 29 august 1924 în corpul central al Mausoleului de la Mărășești.

Nicolae lorga scria la dispariția eroului lui Eremia Grigorescu: „Generalul care se coboară în mormânt după ce așa de frumos l-a luminat o așa de frumoasă glorie a însemnat pentru poporul nostru mult încercat, în suprema lui criză, reazimul pe care nimic nu l-a putut zgudui“.