Genialul Louis Pasteur, savantul căruia îi datorăm vaccinul antirabic. 27 decembrie, o zi istorică pentru omenire

Louis Pasteur s-a născut pe 27 decembrie 1822 la Dole, un sat mic din regiunea Jura din Franța, într-o familie catolică săracă, fiind al treilea copil al lui Jean-Joseph Pasteur și al lui Jeanne-Etiennette Roqui. Familia s-a mutat la Marnoz în 1826 și apoi la Arbois în 1827, iar Louis a intrat în școala primară în 1831, iar apoi a urmat școala gimnazială la Collège d’Arbois. În octombrie 1838, a plecat la Paris și un an mai târziu a intrat la Collège Royal Besançon pentru a studia filozofia, obținând licența în litere în 1840.

Mai târziu, în 1842, Pasteur, nemulțumit de perspectivele profesionale pe care le avea în lumea literelor, a dat dificilul test pentru a intra la École Normale Supérieure, a picat și a încercat din nou în 1843, fiind de această dată admis. A absolvit școala în 1847, susținând două teze, una în chimie și cealaltă în fizică.

În 1846, a fost numit profesor de fizică la Collège de Tournon, apoi a devenit profesor de chimie la Universitatea din Strasbourg, unde, în 1849, a cunoscut-o ​​pe Marie Laurent, fiica rectorului universității. Tinerii s-au căsătorit în același an, pe 29 mai, și au avut împreună cinci copii, dintre care doar doi au supraviețuit până la vârsta adultă, ceilalți trei murind de febră tifoidă.

Preocupat de cercetare, Pasteur întreprinde studii de cristalografie și descoperă fenomenul de izomerie. Este numit profesor la noua Facultate de Științe din Lille, unde face o descoperire capitală, demonstrând că levurile din drojdia de bere sunt ființe vii care provoacă procesul de fermentație. Începând din 1865, studiază o maladie care decima viermii de mătase și reușește să identifice fluturii bolnavi și să le distrugă ouăle, înainte ca întreaga crescătorie să fie infestată.

Pasteurizarea, metoda de conservare a produselor alimentare, mai ales a celor lichide, a fost inventată tot de Pasteur. Practic formula stă în încălzirea alimentelor la o temperature de sub 100 °C, de obicei până la 60-70 °C, urmată de o răcire bruscă la 4 – 6 grade Celsius, pentru a distruge flora patogenă a produselor alimentare fermentabile și, în felul acesta, prevenind alterarea lor, păstrând totuși intacte însușirile alimentului.

În acest timp, în Germania, Robert Koch demonstrase experimental că un anumit tip de microbi provoacă o anumită maladie specifică. Pasteur este cucerit de acest nou domeniu al biologiei și reușește să izoleze germenul numit apoi stafilococ. În următorii ani se declanșează o adevărată cursă între Germania și Franța în domeniul microbiologiei. Împreună cu colaboratorii săi, Pasteur pune la punct un vaccin împotriva holerei, pe care îl aplică cu succes în 1881.

Cercetările sale asupra turbării încep în 1880. Pasteur constată că măduva spinării de animal infectat uscată ar putea împiedica apariția îmbolnăvirii. După multiple încercări de a obține un preparat cu calități de vaccin și după multe ezitări, Pasteur face prima încercare la un copil de nouă ani care fusese mușcat de un câine turbat. Pe 6 iunie 1885, micuțului Joseph Meister i se aplică prima serie de injecții care încă nu fuseseră testate pe subiecți umani și, trei luni mai târziu, copilul este salvat. De fapt, nesigur încă pe vaccinul pe care până atunci îl testase doar pe câini, Pasteur, impresionat de rugamințile mamei copilului, a așteptat până când situația copilului devenise critică și a riscat injectându-l cu serul la care lucra. Savantul a continuat testarea cu Jean-Baptiste Jupille, pe care l-a injectat pe 20 octombrie 1885, iar tratamentul a avut succes și de această dată. Mai târziu, în 1885, zeci de oameni, inclusiv patru copii din Statele Unite, au mers la laboratorul lui Pasteur pentru a fi inoculați.  În 1886, cercetătorul a tratat 350 de persoane, dintre care doar unul a dezvoltat rabie și a murit. Succesul tratamentului a pus bazele fabricării multor alte vaccinuri.

În 1868, Pasteur a suferit un atac cerebral sever care a dus la paralizia părții stângi a corpului său, dar și-a revenit. Un accident vascular cerebral survenit în 1894 i-a afectat grav sănătatea. Nu a reușit să se recupereze pe deplin și a murit pe 28 septembrie 1895, la vârsta de 72 de ani. Oficialitățile franceze i-au organizat funeralii de stat, fiind înmormântat în Catedrala Notre Dame, dar mai târziu rămășițele sale au fost duse la Institutul Pasteur din Paris.

Medicul roman Ioan Cantacuzino, după ce a obținut titlul de doctor în medicină cu teza “Cercetări asupra modului de distrugere a vibrionului holeric în organism” a lucrat la Institutul Pasteur din Paris ca asistent în domeniul mecanismelor imunitare ale organismului. Revenit în țară, a continuat cercetările privind vibrionul holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și patologia scarlatinei. Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric, doctoral Cantacuzino a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită “Metoda Cantacuzino”, care este folosită și astăzi în țările unde se mai semnalează cazuri de holeră. Datorită lui, România a fost a doua țară din lume, după Franța, care a introdus în 1926 vaccinul BCG (Bacilul Calmette-Guérin), având germeni cu virulență atenuată, pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei și a fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a demonstrat-o în combaterea epidemiei de tifos exantematic și de holeră în timpul Primului Război Mondial și în campania antimalarică.

Institutul Pasteur din Bucuresti a fost înființat în 1895 ca parte a Şcolii Superioare de Medicină Veterinară sub denumirea de „Institutul de virus vaccinal”. Producția vaccinului antivariolic, destinat imunizarii populației umane, a fost prima misiune a institutului. Apoi, din 1896, s-a început prepararea tuberculinei și din 1900 și a altor produse biologice (serul antirujetic, vaccinul si serul anticărbunos folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului, vaccinul antivariolic ovin și serul antivariolic, serul antitetanic și culturile de Salmonella typhimurium utilizate în combaterea rozătoarelor.

Pe 27 decembrie 1921, cu ocazia aniversării centenarului nașterii lui Louis Pasteur, cercetătorii institutului au solicitat și au primit acordul Legației Franței la București și al Institutului „Pasteur” din Paris, ca Institutul de Seruri și Vaccinuri din București să poarte numele marelui savant francez.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *