HomeOameni care au intrat în istorieFeministe și activisteHetty Green, supranumită Vrăjitoarea de pe Wall Street

Hetty Green, supranumită Vrăjitoarea de pe Wall Street

DS TW

Hetty Green s-a născut pe 21 noiembrie 1834 în New Bedford, Massachusetts, și a fost fiica lui Edward Mott Robinson și a lui Abby Howland, cea mai bogată familie din oraș, care avea o afacere din vânătoarea de balene. La doi ani, Hetty a fost trimisă să locuiască cu bunicul ei, Gideon Howland, și cu mătușa Sylvia, iar la 10 ani a fost înscrisă în internatul Elizei Wing din Sandwich. Trei ani mai târziu a devenit contabila familiei și, pentru că mama ei era aproape în permanență bolnavă, și-a ajutat tatăl în afaceri, însoțindu-l la toate întâlnirile sale, iar seara ea era cea care îi citea știrile din presă.

Mama tinerei, Abby Robinson, a murit pe 21 februarie 1860, iar moștenirea ei, care se ridica la 100.000 de dolari, i-a revenit soțului. În iunie, tatăl lui Hetty și-a vândut flota de vase de vânătoare și a investit într-o firmă de transport maritim, devenind partener al lui William Tell Coleman. În această perioadă, mătușa lui Hetty, Sylvia, i-a oferit 20.000 de dolari, adică echivalentul a 576.000 de dolari astăzi. În timp ce se afla cu tatăl ei într-o călătorie de afaceri la New York, Hetty și-a întâlnit viitorul ei soț, pe Edward Henry Green.

Tatăl ei a murit pe 14 iunie 1865, lăsându-i o moștenire de aproximativ 6 milioane de dolari, adică peste 100 de milioane de dolari astăzi, iar mătușa, Sylvia Ann Howland, a murit și ea în același an.
Cu doi ani în urmă aceasta își făcuse testamentul prin care își exprimase dorința să ofere jumătate din averea sa de 2 milioane de dolari (33.813.000 de dolari astăzi) unor organizații de caritate după moarte, iar cealaltă parte o pusese într-un cont pe numele lui Hetty. Tânăra a contestat validitatea testamentului în instanță și a adus în fața judecătorilor un testament făcut în ianuarie 1862, prin care mătușa îi lăsa întreaga avere. După cinci ani de bătălii în instanță, a obținut suma de 12.279.000 de dolari din banii lăsați fundațiilor.

Pe 11 iulie 1867, Hetty, care ajunsese la vârsta de 33 de ani, s-a căsătorit cu Edward Henry Green, bărbatul pe care îl cunoscuse la New York, dar clauza de căsătorie prevedea că el renunță la orice pretenție la averea soției. Cei doi au locuit o vreme în Manhattan, apoi s-au mutat la Londra, la hotelul Langham, locul unde s-au născut cei doi copii ai cuplului, Edward Howland Robinson Green și Harriet Sylvia Ann Howland Green Wilks.

Hetty Green a urmat o strategie de investiții simplă: “Cumpăr orice când prețurile sunt mici și nimeni nu vrea să cumpere. Păstrez investițiile până când prețurile cresc și oamenii sunt disperați să le obțină. Acesta este, cred, secretul tuturor afacerilor de succes”, avea să spună ea, iar multe dintre sfaturile financiare ale femeii sunt valabile și astăzi: “Cred că este de datoria fiecărei femei să învețe să aibă grijă de banii ei”, “O fată ar trebui să fie crescută ca să-și poată câștiga propria existență” sau “Indiferent dacă este bogată sau săracă, o tânără ar trebui să știe cum funcționează un cont bancar, să înțeleagă creditele ipotecare și obligațiunile, să cunoască valoarea dobânzilor și cum se acumulează.”

Familia Green s-a întors în Statele Unite în octombrie 1873, după ce Edward pierduse sume importante, și cuplul s-a stabilit în orașul lui natal, Vermont, dar cei doi nu și-au cumpărat o casă, ci au locuit în diverse pensiuni și apartamente închiriate.

În același an, Hetty a acoperit pierderile pe care soțul ei le făcuse la Londra și un an mai târziu a reușit să-l salveze de la faliment. Cuplul s-a separat în 1885, iar în timp zgârcenia lui Hetty a devenit legendară. S-a spus că nu făcea niciodată focul în casă sau că nu folosea apă caldă, avea doar câteva rochii negre vechi și își schimba lenjeria de corp doar după ce se uza, nu se spăla pe mâini cu săpun și folosea doar pentru drumurile mai lungi o trăsură veche, în rest preferând să meargă pe jos, pentru a nu cheltui niciun ban pentru transport. Femeia mânca plăcinte care costau cincisprezece cenți și se spune că la un moment dat a petrecut o jumătate de noapte căutând o ștampilă pe care o pierduse și care costa… doi cenți.

O cunoștință a povestit că Hetty o instruise pe spălătoreasa care venea o dată pe săptămână acasă să spele doar cele mai murdare părți ale rochiilor, adică tivurile, pentru a economisi banii pe săpun. Auzind bârfele care circulau despre ea, avea să comenteze: “Doar pentru că mă îmbrac simplu și nu cheltuiesc o avere pe rochii, toți spun că sunt nebună.” Curând a devenit cunoscută ca “Vrăjitoarea din Wall Street”, dar femeia a mărturisit: “Nu cred că societatea înseamnă ceea ce unii oameni bogați încearcă să ne facem să credem că înseamnă. După ei, ar trebui să trăiesc într-una dintre marile case din New York, să ies noaptea la petreceri și să dorm toată ziua. Nu am nicio plăcere să îmi duc viața astfel.”

Hetty s-a ocupat în special de afaceri imobiliare, a investit în căi ferate și în mine și a împrumutat bani cu dobândă, dar obișnuia să achiziționeze creditele ipotecare ale celor care nu-și permiteau să le mai plătească, apoi să vândă casele după ce achita datoriile la bănci. Inclusiv administrația orașului New York a apelat de mai multe ori la doamna Green pentru a lua diverse împrumuturi, mai ales în timpul crizei financiare din 1907, cunoscută sub numele “Criza panicii”. Femeia a scris atunci pe loc un cec de 1,1 milioane de dolari și a primit în contul datoriei bonduri. Se spune că era atât de avară încât obișnuia să călătorească singură mii de kilometri, într-o perioadă în care puține femei îndrăzneau să meargă neînsoțite, pentru a-și recupera o datorie de câteva sute de dolari.

Zgârcenia ei proverbială s-a extins și în viața de familie. Fiului ei, Ned, i-a fost amputat un picior pentru că mama nu l-a dus la timp la medic, tot căutând o clinică gratuită unde să îl trateze, iar situația tânărului s-a agravat atât de mult încât și-a pierdut piciorul și era cât pe-aci să-și piardă și viața. Când a devenit adult, Ned Green, s-a ocupat de afacerile familiei din Chicago și din Texas, dar s-a întors mai târziu la New York și a îngrijit-o pe avara lui mamă în ultimele luni de viață. Fiica femeii, Sylvia, a trăit cu Hetty până la vârsta de 30 de ani, pentru că aceasta îi alungase toți pretendenții, suspectându-i că urmăresc să pună mâna pe avere. Sylvia s-a căsătorit în cele din urmă pe 23 februarie 1909 cu Matthew Astor Wilks, care o curtase timp de de doi ani, bărbatul fiind obligat de soacră semneze un acord prenupțial care prin care renunța la orice drept asupra averii Sylviei.

Când copiii au plecat de acasă, Hetty Green s-a mutat în diverse apartamentele mici din Brooklyn Heights și apoi în New Jersey, pentru că nu voia să plătească impozite în New York, dar niciunul dintre acestea nu era încălzit. Dieta ei zilnică era formată din ouă, ceapă și fulgi de ovăz și nu mânca hrană caldă, pentru că asta ar fi însemnat să plătească o factură în plus pentru încălzire.

La bătrânețe, Hetty Green a suferit din cauza unei hernii abdominale, dar a refuzat să fie operată, preferând să folosească un băț pentru a-și apăsa umflătura. Bătrâna a murit pe 3 iulie 1916, la vârsta de 81 de ani, în casa fiului ei din New York, după ce a făcut un atac de apoplexie după ce se certase cu femeia de serviciu.

Ziarele au numit-o “Vrăjitoarea Finanțelor”, “Cea mai bogată femeie din America” sau “Cea mai avară femeie din America”, iar estimările privind averea ei s-au situat între 100 și 200 de milioane de dolari (adică între 2,38 miliarde de dolari și 4,76 miliarde de dolari în 2022), fiind, fără îndoială, cea mai bogată femeie din lume la acel moment.

Cei doi copii ai săi au împărțit moștenirea pe care le-o lăsase și s-au bucurat de avere mai mult decât a făcut-o lacoma lor mamă. După moartea lui Ned, Sylvia, în calitate de unică moștenitoare, și-a donat câteva proprietăți universității Massachusetts Institute Technology (MIT), iar când și ea a murit, în 1951, a lăsat prin testament o mare parte din bani aceluiași institut, dar a făcut și donații către colegii, biserici, spitale și alte organizații caritabile.

DS TW
No comments

leave a comment