Hetty Green, supranumită Vrăjitoarea de pe Wall Street, a fost întruchiparea zgârceniei. Era cea mai bogată femeie din lume, dar a ales să trăiască ca un om sărac

Hetty Green s-a născut pe 21 noiembrie 1834 în New Bedford, Massachusetts, fiind fiica lui Edward Mott Robinson și a lui Abby Howland, cea mai bogată familie din oraș, care avea o afacere din vânătoarea de balene. La doi ani, Hetty a fost trimisă să locuiască cu bunicul ei, Gideon Howland, și cu mătușa ei Sylvia, iar la 10 ani a fost trimisă la internatul Elizei Wing din Sandwich. Trei ani mai târziu a devenit contabila familiei și, pentru că mama ei era aproape în permanență bolnavă, și-a ajutat tatăl în afaceri, însoțindu-l la depozite, parteneri și brokeri, iar seara ea era cea care îi citea știrirle din presă.
Mama ei, Abby Robinson, a murit pe 21 februarie 1860, iar moștenirea acesteia de 100.000 de dolari i-a revenit soțului. În iunie, tatăl lui Hetty și-a vândut flota de baleniere și a investit într-o firmă de transport maritim, devenind partener al lui William Tell Coleman. În această perioadă mătușa lui Hetty, Sylvia, i-a oferit tinerei 20.000 de dolari, adică echivalentul a 576.000 de dolari astăzi. În timp ce se afla cu tatăl ei într-o călătorie de afaceri la New York, Hetty și-a întâlnit viitorul ei soț, pe Edward Henry Green.
Tatăl tinerei a murit pe 14 iunie 1865, lăsându-i o moștenire de aproximativ 6 milioane de dolari, adică peste 100 de milioane de dolari astăzi, iar mătușa, Sylvia Ann Howland, a murit și ea în același an.
Cu doi ani în urmă aceasta își făcuse testamentul prin care își exprimase dorința să ofere jumătate din averea sa de 2 milioane de dolari (33.813.000 de dolari astăzi) unor organizații de caritate după moarte, iar cealaltă parte o pusese într-un cont pe numele lui Hetty. Tânăra a contestat validitatea testamentului în instanță și a adus în fața judecătorilor un testament făcut în ianuarie 1862, prin care mătușa îi lăsa ei întreaga avere. După cinci ani de bătălii în instanță, tinerei i s-a oferit o sumă de 12.279.000 de dolari din banii lăsați fundațiilor.
Pe 11 iulie 1867, la vârsta de 33 de ani, Hetty s-a căsătorit cu Edward Henry Green, bărbatul pe care îl cunoscuse la New York, dar clauza de căsătorie pe care a introdus-o înainte de mariaj prevedea că el renunță la orice pretenție cu privire la averea soției. Cei doi au locuit o vreme în Manhattan, apoi s-au mutat la Londra, unde au locuit la hotelul Langham, locul unde s-au născut cei doi copii ai lor, Edward Howland Robinson Green și Harriet Sylvia Ann Howland Green Wilks.
Hetty Green a urmat o strategie de investiții simplă: “Cumpăr orice când prețurile sunt mici și nimeni nu vrea să cumpere. Păstrez investițiile până când prețurile cresc și oamenii sunt disperați să le obțină. Acesta este, cred, secretul tuturor afacerilor de succes”, avea să spună ea. Multe dintre sfaturile ei financiare sunt valabile și astăzi: “Cred că este de datoria fiecărei femei să învețe să aibă grijă de banii ei”, “O fată ar trebui să fie crescută ca să-și poată câștiga propria existență” sau “Indiferent dacă este bogată sau săracă, o tânără ar trebui să știe cum funcționează un cont bancar, să înțeleagă creditele ipotecare și obligațiunile, să cunoască valoarea dobânzii și cum se acumulează.” Profiturile anuale în primul ei an la Londra s-au ridicat la 1,25 milioane de dolari, cea mai mare sumă câștigată într-o zi fiind de 200.000 de dolari.
Familia Green s-a întors în Statele Unite în octombrie 1873, după ce Edward pierduse sume importante și cuplul s-a stabilit în orașul lui natal, Vermont, dar cei doi nu și-au cumpărat o casă, ci au locuit în pensiuni, aprartamente închiriate sau mici hoteluri. În același an, Hetty a acoperit pierderile pe care soțul ei le făcuse la Londra și un an mai târziu l-a salvat de la faliment. Cuplul se va separa în 1885, dar au rămas căsătoriți și au petrecut mult timp împreună.
Zgârcenia lui Hetty a devenit legendară în timp. S-a spus că nu făcea niciodată focul în casă sau că nu folosea apă caldă, purta o singură rochie neagră veche și își schimba lenjeria de corp doar după ce se uza, nu se spăla pe mâini cu săpun și mergea cu o trăsură veche. Femeia mânca plăcinte care costau cincisprezece cenți și se spune că la un moment dat a petrecut o jumătate de noapte căutând o ștampilă pe care o pierduse și care costa doar doi cenți. O cunoștință a povestit că Hetty o instruise pe spălătoreasa care venea o dată pe săptămână acasă să spele doar cele mai murdare părți ale rochiilor, adică tivurile, pentru a economisi banii pe săpun. Auzind bârfele care circulau despre ea, avea să comenteze “Doar pentru că mă îmbrac simplu și nu cheltuiesc o avere pe rochii toți spun că sunt nebună.” Curând a devenit cunoscută ca “Vrăjitoarea din Wall Street” și femeia va spune: “Nu cred că societatea înseamnă ceea ce unii oameni bogați încearcă să ne facem să credem că înseamnă. După ei, ar trebui să trăiesc într-una dintre marile case din New York, să ies noaptea la petreceri și să dorm toată ziua. Nu am nicio plăcere să îmi duc viața astfel.”
Femeia s-a ocupat în special de afaceri imobiliare, a investit în căi ferate și în mine și a împrumutat bani cu dobândă, dar obișnuia să achiziționeze creditele ipotecare ale celor care nu-și permiteau să le mai plătească, apoi să vândă casele după ce achita datoriile la bănci. Inclusiv administrația orașului New York a apelat la Hetty Green pentru a lua diverse împrumuturi de mai multe ori, mai ales în timpul crizei financiare din 1907 cunoscută sub numele “Criza panicii”. Femeia a scris pe loc un cec de 1,1 milioane de dolari și a primit în contul datoriei bonduri. Era atât de avară încât obișnuia să călătorească singură mii de kilometri, într-o perioadă în care puține femei îndrăzneau să meargă neînsoțite, pentru a-și recupera o datorie de câteva sute de dolari.
Zgârcenia ei proverbială s-a extins și în viața de familie. Fiului ei, Ned, îi va fi amputat un picior pentru că mama sa nu l-a dus la timp la medic tot căutând o clinică gratuită unde să-l trateze, iar situația tânărului s-a agravat atât de mult încât și-a pierdut piciorul și era cât pe-aci să-și piardă și viața. Când a devenit adult, Ned Green, s-a ocupat de afacerile familiei din Chicago și din Texas, dar se va întoarce mai târziu la New York și o va îngriji pe mama lui în ultimele luni de viață. Fiica femeii, Sylvia, a trăit cu mama ei până la treizeci de ani pentru că Hetty i-a alungat pe toți pretendenții acesteia, suspectându-i că urmăresc să pună mâna pe avere. Sylvia s-a căsătorit în cele din urmă, pe 23 februarie 1909, cu Matthew Astor Wilks care a curtat-o pe tânără timp de de doi ani. Bărbatul a fost obligat de soacra să semneze un acord prenupțial care prin care renunța la orice drept de a moșteni averea Sylviei.
Când copiii săi au plecat de acasă, Hetty Green s-a mutat în diverse apartamentele mici din Brooklyn Heights și apoi în New Jersey, pentru că nu voia să plătească impozite la New York. Niciunul dintre apartamentele pe care le închiria nu erau încălzite, iar dieta ei zilnică era formată din ouă, ceapă și fulgi de ovăz. Nu mânca hrană caldă, pentru că asta ar fi însemnat sp plătească o factură în plus pentru combustibil.
La bătrânețe, Hetty Green a suferit din cauza unei hernii abdominale, dar a refuzat să fie operată, preferând să folosească un băț pentru a-și apăsa umflătura. Bătrâna a murit pe 3 iulie 1916, la vârsta de 81 de ani, în casa fiului ei din New York, pentru că a făcut un atac de apoplexie după ce se certase cu o femeie de serviciu. Ziarele au consemnat moartea ei numind-o “Vrăjitoarea Finanțelor”, “Cea mai bogată femeie din America” sau “Cea mai avară femeie din America”, iar estimările privind averea sa s-au situat între 100 și 200 de milioane de dolari (adică între 2,38 miliarde de dolari și 4,76 miliarde de dolari în 2021), fiind, fără îndoială, cea mai bogată femeie din lume la acel moment.
Cei doi copii ai săi au împărțit moștenirea pe care le-o lăsase și s-au bucurat de avere mai mult decât a făcut-o lacoma lor mamă. După moartea fratelui ei, Ned, Sylvia, în calitate de unică moștenitoare, și-a donat câteva proprietăți universității de cercetări Massachusetts Institute Technology (MIT), iar când și ea a murit, în 1951, a lăsat prin testament o mare parte din avere aceluiași institut, dar a făcut și donații către colegii, biserici, spitale și alte organizații caritabile.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *