Houdini, Codul misterelor. Înainte de a muri, iluzionistul i-a spus soției sale că îi va trimite un mesaj din lumea de dincolo, dacă acest lucru este posibil

Harry Houdini se numea, de fapt, Erik Weisz, și s-a născut pe 24 martie 1874 la Budapesta într-o familie de evrei, tatăl său fiind rabinul Mayer Sámuel Weisz , iar mama, Cecília Steiner. Părinții săi au avut în total șapte copii. Erik a sosit în Statele Unite pe 3 iulie 1878, la vârsta de 4 ani, pe SS Fresia împreună cu mama, care era însărcinată, și cei patru frați ai săi. Familia și-a schimbat numele în Weiss, Erik a devenit Ehrich și s-a stabilit în Appleton, Wisconsin, unde tatăl a devenit rabin al Congregației Evreiești reformate din Zion.

Conform recensământului din 1880, familia locuia pe strada Appleton, într-o zonă cunoscută acum sub numele de Piața Houdini, iar pe 6 iunie 1882, Rabinul Weiss a devenit cetățean american, dar în același an și-a pierdut locul de muncă la Zion. Familia s-a stabilit în Milwaukee și a trăit în sărăcie cumplită, dar în 1887, rabinul s-a mutat cu Ehrich la New York, unde au locuit într-o pensiune de pe East 79th Street. Restul familiei li s-a alăturat odată ce rabinul a găsit o locuință permanentă. În copilărie, Ehrich Weiss a avut mai multe slujbe, făcându-și debutul ca artist la trapez la nouă ani sub numele “Ehrich, Prințul Aerului”.

După ce a devenit magician profesionist, și-a spus “Harry Houdini”, după numele magicianului francez Jean-Eugène Robert-Houdin, a cărui autobiografie o citise, iar în adolescență băiatul a fost antrenat de magicianul Joseph Rinn la Pastime Athletic Club.

Tânărul și-a început cariera în 1891, dar a avut puțin succes, a evoluat în teatre și spectacole sde stradă și chiar la un circ. Inițial artistul s-a concentrat pe trucuri clasice cu cărți de joc și, la un moment dat, și-a spus “Regele Cărților”. Curând a început să experimenteze acte de evadare.

În 1894, în timp ce cânta cu fratele său “Dash” (Theodore) la Coney Island ca “The Brothers Houdini”, Houdini a întâlnit o tânără cântăreață, Wilhelmina Beatrice “Bess” Rahner, care a fost inițial curtată de Dash, dar apoi s-a căsătorit cu Houdini și a lucrat ca asistentă de scenă a magicianului pentru tot restul vieții.

blankMarea șansă a lui Houdini a venit în 1899, când l-a întâlnit pe managerul Martin Beck în St. Paul, Minnesota. Impresionat de numărul său cu cătușe, Beck l-a sfătuit să se concentreze asupra actelor de evadare și l-a inclus într-un spectacol de vodevil numit Orpheum. În 1900, Beck a aranjat ca Houdini să facă turul Europei. După câteva zile de spectacole nereușite la Londra, agentul britanic Harry Day l-a ajutat să obțină o întâlnire cu C. Dundas Slater, pe atunci managerul Teatrului Alhambra și a ajuns să facă o demonstrație de evadare din cătușe la Scotland Yard. Tânărul a reușit să impresioneze spectatorii din poliție atât de tare, încât a obținut un contract la Alhambra timp de șase luni. Show-ul său a fost un succes imediat, iar salariul i-a crescut la 300 de dolari pe săptămână, echivalentul a 9.220 de dolari astăzi.blank

Între 1900 și 1920 a apărut în turnee în toată Marea Britanie jucând în diverse spectacole cu numere de evadare, iluzionism, trucuri cu cărți de joc și cascadorii în aer liber și devenind unul dintre cei mai bine plătiți animatori din lume. De asemenea, a făcut turnee în Olanda, Germania, Franța și Rusia și a devenit cunoscut sub numele de “Regele cătușelor”. În fiecare oraș în care ajungea, Houdini provoca poliția locală să-l imobilizeze cu cătușe și să-l închidă în închisoare. La Moscova, a evadat dintr-o dubă de transport spre o închisoare din Siberia, iar la Köln a dat în judecată un ofițer de poliție, Werner Graff, care îl acuzase că evadările lui sunt făcături cu acceptul polițiștilor. Houdini a câștigat procesul când a reușit să deschidă seiful judecătorului.blank

Devenit extrem de bogat, Houdini a cumpărat o rochie despre care se spunea că a fost făcută pentru regina Victoria și a organizat o recepție grandioasă unde invitată de onoare a fost mama lui, îmbrăcată în rochia somptuoasă, iar ceilalți oaspeți erau chiar rudele sale, despre acest eveniment Houdini spunând mai târziu că a fost cea mai fericită zi din viața lui. În 1904, Houdini s-a întors în SUA și a cumpărat o casă de 25.000 de dolari, adică peste 700.000 de dolari astăzi, în Harlem, New York City.

În timp ce se afla în Europa în 1902, Houdini l-a vizitat pe Blois cu scopul de a o întâlni pe văduva lui Robert Houdin, pentru ca aceasta să-i  permită să viziteze mormântul celebrului magician. El nu a primit acceptul femeii, dar a vizitat cimitirul unde se afla idolul său, spunând mai târziu că a fost tratat nepoliticos de madame W. Emile Robert-Houdin.

blankÎncepînd din 1907 artistul a avut un mare succes în Statele Unite. Se elibera din închisori, cătușe, lanțuri, frânghii și cămăși de forță, de multe ori provocându-și spectatorii să inventeze cele mai teribile mijloace de a-l ține închis pentru a demonstra că, datorită magiei sale, poate scăpa din orice încercare.

După multe cercetări, Houdini a scris o colecție de articole despre istoria magiei, demascându-l chiar pe predecesorul său, Robert Houdin despre care a sscris că este un șarlatan și un mincinos.

De-a lungul carierei, artistul a explicat câteva dintre trucurile sale în cărțile pe care le-a scris, dezvăluind că toate încuietorile și cătușele puteau fi deschise cu o forță aplicată corespunzător.

Timp de mulți ani, el a fost cel mai bine plătit artist de vodevil american. Unul dintre cele mai notabile spectacole de iluzionism a fost realizat la Hipodromul din New York, când a făcut să dispară un elefantblank matur de pe scenă. În 1923, Houdini a devenit președintele Martinka & Co., cea mai veche companie de magie din America care funcționează și astăzi. De asemenea, a fost președinte al Societății Magicienilor Americani din 1917 până la moartea sa, în 1926. În timpul turneelor organiza cluburi de magie în toate orașele prin care trecea și a creat cea mai mare organizație de magicieni din lume.

În anii 1920, Houdini și-a îndreptat energiile spre demitizarea celor care susțineau că sunt experți în spiritism și că pot comunica cu persoanele decedate, pentru că pregătirea lui în magie i-a permis să explice fraudele care au păcălit cu succes mulți oameni de știință. A devenit membru al unui comitet științific american care a oferit un premiu în bani pentru orice medium care ar putea demonstra cu succes abilități supranaturale, dar niciun spiritist nu a fost în stare să facă acest lucru.

blankÎnainte ca artistul să moară, a făcut o înțelegere cu Bess, soția sa, ca, dacă va găsi posibilitatea de a comunica după moarte, să îi transmită mesajul “Rosabelle belie”, un cod secret pe care au fost de acord să-l folosească. Bess a ținut ședințe anuale de Halloween timp de zece ani după moartea lui Houdini. În 1936, după o ultimă ședință nereușită desfășurată pe acoperișul Hotelului Knickerbocker, ea a stins lumânarea pe care o ardea lângă o fotografie a lui Houdini încă din momentul morții magicianului, iar în 1943, a spus că “zece ani este un timp suficient de lung pentru a aștepta orice om.”

Harry Houdini a murit pe 31 octombrie 1926 din cauza unei peritonite, afecțiune secundară  a rupturiiblank apendicelui, la Spitalul Grace din Detroit, la vârsta de 52 de ani.  Artistul a fost înmormântat pe 4 noiembrie 1926, la New York, iar la ceremonie au participat peste 2.000 de persoane. Văduva lui Houdini, Bess, a murit în urma unui atac de cord pe 11 februarie 1943, la vârsta de 67 de ani, în Needles, California și și-a exprimat dorința de a fi înmormântată alături de soțul ei, dar a fost înmormântată la 35 de mile spre nord, la Cimitirul Poarta Cerului din Westchester County, New York, pentru că familia ei catolică a refuzat să fie înmormântată într-un cimitir evreiesc.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *