HomeMonarhieIlia Repin, pictorul care a creat cea mai realistă imagine a Rusiei de dinainte de Revoluția bolșevică

Ilia Repin, pictorul care a creat cea mai realistă imagine a Rusiei de dinainte de Revoluția bolșevică

Ilia Yefimovici Repin s-a născut pe 5 august 1844 în Ciguiev, regiunea Harkov ce aparținea de Imperiul Rus, într-o familie de „coloniști militari” ruși. Tatăl său a făcut comerț cu cai, iar bunica a condus un han. Băiatul a intrat la școala militară pentru a studia topografia, dar cursurile au fost anulate, iar tatăl său l-a sfătuit să devină ucenicul lui Ivan Bunakov, un pictor local de icoane. În 1863 tânărul a mers la Academia Imperială de Artă din Sankt Petersburg pentru a studia pictura, în anii 1860 i-a cunoscut pe artistul Ivan Kramskoi și pe criticul Vladimir Stasov, cu care s-a împrietenit, și în 1872 pe viitoarea sa soție, Vera Șevțova, cu care va fi căsătorit timp de zece ani, în același an venind pe lume fiica lor, botezată tot Vera.

 

Repin a călătorit de-a lungul râului Volga în anii 1870 pentru a picta peisaje și a face studii ale transportatorilor de barje. În această perioadă a început să lucreze la celebra pictură “Edecarii de pe Volga”, comandată de Marele Duce Vladimir Alexandrovici, care înfățișează un grup de 11 persoane care trag un șlep pe fluviul Volga, bărbații părând aproape prăbușiți de epuizare, operă pe care o va finaliza în 1873.

 

Într-o scrisoare din 1872 adresată unui prieten, Repin scria: „Acum țăranul este judecătorul și de aceea este necesar să-i reprezint interesele. Eu însumi sunt, după cum știi, un țăran, fiul unui soldat pensionat care a slujit douăzeci și șapte de ani grei în armata țarului Nicolae I”.

În 1873 pictorul a călătorit în Italia și Franța împreună cu familia sa, iar cea de-a doua sa fiică, Nadejda, s-a născut în 1874.

Repin a obținut titlul de academician în 1876 fiind foarte apreciat pentru lucrarea sa, „Sadko în Regatul Subacvatic”, iar anul următor s-a venit pe lume fiul său, Yury, următoarea născută fiind Tatiana, în anul 1880. Pictorul s-a mutat la Moscova în acel an și a realizat multe lucrări, inclusiv portretele lui Arkhip Kuindzhi și Ivan Shishkin. În 1878 s-a împrietenit cu scriitorul Lev Tolstoi și cu pictorul Vasili Surikov, a frecventat cercul artistic al lui Savva Mamontov, care se reunea la Abramtsevo, moșia acestuia de lângă Moscova, unde Repin i-a întâlnit pe mulți dintre cei mai importanți pictori ai epocii, inclusiv pe Vasili Polenov, Valentin Serov și Mihail Vrubel.

 

 

În 1882 a divorțat de soția sa, Vera, dar cei doi au avut o relație apropiată și după încheierea mariajului. Printre cele mai cunoscute opere ale artistului din această perioadă sunt „Ivan cel Groaznic şi fiul său”, „Răspunsul cazacilor zaporojeni”, două portrete ale lui Lev Tolstoi realizate la Yasnaya Polyana, unul al lui Alexander Pușkin pe malul Mării Negre, diverse schițe și studii ale descendenților cazacilor zaporojeni.

În 1894 a început să predea la Școala Superioară de Artă de pe lângă Academia de Arte, funcție pe care a deținut-o până în 1907. În 1895 a pictat portretele țarului Nicolae al II-lea și ale Prințesei Maria Tenisheva, iar în 1898 a călătorit în Țara Sfântă și a pictat icoana „Purtând Crucea” pentru catedrala ortodoxă rusă Alexandru Nevski din Ierusalim.

 

În 1900 artistul a cunoscut-o pe Natalia Nordman de care s-a îndrăgostit și a plecat să locuiască în casa acesteia din Kuokkala, în Finlanda, unde cuplul va invita în fiecare miercuri artiști din Rusia, pentru că locuința lor era la doar o oră de mers cu trenul de Sankt Petersburg.

Ospitalitatea Nataliei era bine cunoscută în epocă, iar printre vizitatori s-au numărat scriitorii Maxim Gorki și Aleksandr Kuprin, artiștii Vasili Polenov, Isaak Brodsky și Nicolai Fechin, precum și poetul Vladimir Mayakovsky, filosoful Vasili Rozanov și omul de știință Vladimir Bekhterev. Repin a descris-o pe Natalia Nordman ca fiind „dragostea vieții sale”, iar reședința lor, Penates, a devenit un important loc de adunare artistică și literară la începutul secolului XX.

 

În 1905, Repin a participat la mai multe proteste împotriva represiunilor armatelor țarului Nicolae al II-lea împotriva revoluționarilor și a încercat să-și transmită impresiile despre aceste evenimente în picturile sale.

În 1907 a demisionat de la Academia de Arte, un an mai târziu a denunțat public pedeapsa capitală în Rusia, iar în 1912 a realizat mai multe lucrări legate de centenarul invaziei lui Napoleon în Rusia.

În 1914 Natalia Nordman, care îi devenise soție, a murit la Locarno, fiind înmormântată în Italia, apoi artistul s-a întors acasă, la Penates.

 

În 1916, Ilia Repin a lucrat la cartea sa de amintiri, a salutat Revoluția bolșevică din februarie 1917, dar a fost destul de sceptic față de Revoluția din Octombrie. A pictat apoi un portret al lui Alexander Kerensky și tabloul „Sclavii imperialismului”. În 1918 frontiera dintre Rusia și Finlanda a fost închisă, iar moșia sa a rămas în granițele Finlandei, și, în ciuda faptului că autoritățile sovietice i-au cerut de mai multe ori să se întoarcă în URSS, el a rămas în Finlanda pentru tot restul vieții.

În 1926 a refuzat ultima oferta de a se muta la Leningrad, dar a donat trei schițe dedicate Revoluției din 1905 și portretul lui Alexander Kerensky Muzeului Revoluției și în 1928-29 a continuat să lucreze la pictura „Dansul cazacilor zaporojeni”, începută în 1926.

 

Ilia Repin a murit pe 29 septembrie 1930, la vârsta de 86 de ani, și a fost înmormântat la Penates, iar opera sa a devenit un exemplu pentru pictorii sovietici, poziția artistului în lumea artei fiind frecvent comparată cu cea a lui Lev Tolstoi în literatură. Astăzi Repin este considerat cel mai important pictor rus, mulți critici definindu-l ca „artist național”.

 

Galerie foto:

Niciun comentariu

Lasă un comentariu